Pretenţii

Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1324

Data elaborării: 17.11.2011

Titlul speţei: pretenţii

Domeniu asociat:  Răspundere  civilă delictuală

Conţinut:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.08.2010,  sub nr.1630/334/2010, reclamanta  C.L. a chemat in judecata pe pârâţii F.E. şi F.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să îi oblige pe pârâţi la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.(…)

Între familia reclamantei şi cea a pârâţilor există o stare conflictuală de o lungă perioadă de timp generată, în principal de faptul că reclamanta a trecut cu tractoarele încărcate cu material lemnos pe terenul proprietatea pârâţilor fără a-i despăgubi pentru stricăciunile produse.

După cum rezultă din declaraţia martorilor D.B. şi Ţ.P. pe data de 29 iunie pârâta a intervenit în convorbirea dintre reclamantă şi martoră şi a făcut mai multe aprecieri jignitoare la adresa acesteia. Mai reţine instanţa din declaraţiile martorilor F.A. şi B.Ş. că şi doamna C. i-a adresat doamnei F. mai multe cuvinte jignitoare.

Potrivit prevederilor art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.” Pentru a fi antrenata răspunderea civilă delictuală in sarcina unei persoane, este necesar a fi îndeplinite mai multe cerinţe: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre acestea, existenta vinovăţiei celui care a determinat prejudiciul.

În cauză, prejudiciul ar fi de  natură nepatrimonială şi constă în atingerea adusă unor drepturi personale ale reclamantei, respectiv onoarei, demnităţii, prestigiului şi reputaţiei acestuia.

Cu privire la fapta ilicită, aceasta este reprezentată de afirmaţiile, făcute de pârâtă în casa unei vecine deci nu într-un loc public, fapte care nu sunt de natură să afecteze persoana reclamantei.

Instanţa consideră că aceste declaraţii nu au depăşit sfera de incidenţă a art.30 din Constituţie, “ (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile…………

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”. 

Prin urmare, între declaraţiile pârâţilor şi atingerea adusă onoarei şi prestigiului reclamantei nu există o legătură de cauzalitate clară şi indiscutabilă.

Fata de specificul cauzei deduse judecăţii, aceste cerinţe trebuie analizate în concordanţă şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte, in special ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din CEDO, „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a tine seama de frontiere. Dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde, aşadar, atât libertatea de opinie, cât şi, ceea ce interesează în cauza de faţă, dreptul de a primi sau comunica informaţii sau idei, sau „ libertatea de exprimare”. Libertatea de exprimare poate fi supusa unor ingerinţe, în condiţiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie insă să îndeplinească mai multe cerinţe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, măsura luata sa fie necesara intr-o societate democratica.

 Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanţa constată că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, urmând a respinge acţiunea ca nefondată

În temeiul art.274 C.proc.civ, instanţa nu va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală

Domenii speta

Spete similare