Aplicabilitate Regulament ce nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti - acţiune respinsă ca nefiind de competenţa instanţelor române

minori si familie 28.05.2009

Aplicabilitate Regulament CE nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti

- acţiune respinsă ca nefiind de competenţa instanţelor române

Sentinţa civilă nr. 1984/2009 a Judecătoriei Vaslui irevocabilă prin respingerea recursului – decizia civilă nr. 1426/R/2009 a Tribunalului Vaslui

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I.C.A., pe calea ordonanţei preşedinţiale, să îi fie încredinţată spre creştere şi educare minora I. A. şi obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 10.11.2001 s-a căsătorit cu pârâta iar din acest mariaj a rezultat minora.

În anul 2004 pârâta a plecat în Belgia la munca şi timp de 2 ani nu a mai revenit în ţară. În tot acest timp minora a fost în grija tatălui reclamant, pârâta ţinând legătura cu fiica sa doar telefonic.

În noiembrie 2006 pârâta a solicitat reclamantului să vină în Belgia împreună cu minora, în scopul aparent de a reîntregi familia. Reclamantul a acceptat şi a plecat împreună cu copilul. Însă în ianuarie 2008, sub pretextul că reclamantul ar fi exercitat violenţe fizice asupra sa, pârâta a părăsit locuinţa comună din Belgia luând şi copilul cu ea, fără voia tatălui. Ulterior reclamantul, constatând că minora este neîngrijită, a luat-o şi a revenit în ţară.

S-a mai arătat în motivarea acţiunii că pârâta are o relaţie extraconjugală cu patronul restaurantului unde lucrează. Cât timp copilul a fost în grija sa nu s-a preocupat de igiena acestuia şi nu-i respecta programul de odihnă, ţinând fetiţa în restaurantul în care lucra până la miezul nopţii.

(…) La data de 16.06.2008, direcţia Drept Internaţional şi Tratate din cadrul Ministerului Justiţiei a depus la dosar adresa nr. xxx prin care aducea la cunoştinţă instanţei că, în calitatea sa de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de minori, a fost sesizată de către Autoritatea Centrală Belgiană cu o cerere pentru înapoierea minorei la reşedinţa sa obişnuită din Belgia. Cererea a fost formulată de mama copilului, cetăţean român cu reşedinţa în Belgia.

Prin aceeaşi adresă instanţa a fost informată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Convenţie, deplasarea minorei în România fără acordul mamei a fost calificată de către Autoritatea Centrală Belgiană drept ilicită fapt ce are drept consecinţă declanşarea procedurii specifice pentru obţinerea înapoierii  copiilor la reşedinţa lor obişnuită.

La data de xxx pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în cursul lunii august 2006 a plecat la muncă în Belgia iar în noiembrie acelaşi an l-a chemat pe soţul său împreună cu fiica pentru a-şi reîntregi familia şi pentru a realiza venituri mai mari.

Pe fondul atitudinii violente atât fizic cât şi verbal a reclamantului, în noiembrie 2007 pârâta a formulat o plângere împotriva acestuia la autorităţile belgiene, iar în ianuarie 2008 a intervenit separaţia în fapt a soţilor. Reclamatul s-a mutat la fratele său iar pârâta a rămas  împreună cu minora în locuinţa comună.

Reclamantul venea la fiecare sfârşit de săptămână să-şi vadă fiica până la data de xxxxx când, fără voia pârâtei, a plecat cu fetiţa în România.

La data de xxxxx pârâta a formulat plângere la poliţie împotriva reclamantului, iar autorităţile belgiene au sesizat autoritatea centrală română, conform art. 3 din Convenţia de la Haga, sub aspectul săvârşirii faptei de răpire internaţională de minori.

Pârâta a mai arătat că la data de xxxxx a depus la instanţa belgiană cerere de divorţ şi a solicitat ca măsură provizorie, să-i fie încredinţată minora. Cererea formulată a fost admisă, Tribunalul Suprem din Bruxelles hotărând ca autoritatea parentală cu privire la minoră să fie exercitată în exclusivitate de mamă, minora să locuiască împreună cu aceasta iar tatăl să plătească suma de 250 euro cu titlu de contribuţie la cheltuielile copilului.

Asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Vaslui invocată de pârâtă ce urmează a fi soluţionată cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze astfel cum a fost modificată prin declaraţia făcută în şedinţă publică la data de 17.04.2008 şi care a fost consemnată în încheierea de şedinţă de la acel termen, reclamantul a solicitat instanţei să îi fie încredinţată spre creştere şi educare minora A.I. născută la data de xxxxx copil rezultat din căsătoria sa cu pârâta.

Din susţinerile ambelor părţi reiese că începând cu noiembrie 2006 domiciliul comun al soţilor A şi a fiicei lor I a fost pe teritoriul statului belgian. Conform declaraţiilor părţilor, în luna ianuarie 2008 soţii Adam s-au separat în fapt, iar ulterior reclamantul a adus minora pe teritoriul statului român fără a avea acceptul pârâtei.

La data de xxxxx, pârâta a introdus cerere de divorţ în Belgia iar la data de xxxxx Tribunalul de Primă Instanţă din Bruxelles a admis cererea de divorţ şi a hotărât, provizoriu, ca autoritatea parentală cu privire la minoră să fie exercitată în exclusivitate de mamă, minora să locuiască împreună cu aceasta iar tatăl să plătească suma de 250 euro cu titlu de contribuţie la cheltuielile copilului.

La solicitarea pârâtei făcută la data de xxxxxx în temeiul Convenţiei de la Haga, statul belgian prin autoritatea sa centrală, constatând că minora a fost răpită de pe teritoriul său, a demarat procedura înapoierii acesteia. Prin decizia nr. xxxxx Curtea de Apel Bucureşti a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reşedinţa obişnuită a minorei se află în Belgia, alături de mama sa şi că reclamantul din prezenta cauză are obligaţia de a o înapoia.

Existenţa acestui element de extraneitate atrage aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor  Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti care, în art. 1 alin. 1 lit. b statuează că este aplicabil oricare ar fi natura instanţei, în cazul materiilor civile privind atribuirea, exercitarea delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti (astfel cum este definită această noţiune prin art. 2 pct. 7).

Analizând dispoziţiile acestui regulament, instanţa reţine din conţinutul art. 17 dar şi din pct. 12 al preambulului, că în cazul răspunderii părinteşti competenţa este exclusivă, normele ce o reglementează fiind de ordine publică.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulament, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.

Art. 10 din acelaşi act normativ statuează că în caz de deplasare sau reţinere ilicită a unui copil, instanţele judecătoreşti din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sale sau a reţinerii sale ilicite rămân competente până la momentul în care copilul dobândeşte o reşedinţă obişnuită în alt stat membru.

Astfel, faptul că la momentul introducerii prezentei acţiuni minora se afla pe teritoriul statului român nu este de natură să confere instanţelor române competenţa teritorială de a soluţiona prezenta cauză. Minora, în acest moment, are reşedinţa obişnuită în Belgia, stat de pe teritoriul căruia a fost deplasată în mod ilicit de către reclamant.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Vaslui invocată de către pârâtă şi va respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta

Spete similare