Reabilitare( de drept sau judecătorească)

Sentinţă penală 99 din 11.05.2010


Sentinţa penală nr.618/11.05.2010

Domeniu asociat: reabilitare( de drept sau judecătorească)

Prin sentinţa penală nr. 48/12.03.1991 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin decizia penală nr. 201/24.05.1991 a Tribunalului Mehedinţi, prin care a fost respins recursul declarat de inculpat, s-a dispus condamnarea inculpatului A.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 86/1 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei prin muncă corecţională.

Din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Strehaia rezultă că executarea pedepsei a început la data de 15.07.1991 şi a expirat la data de 15.07.1994.

Prin sentinţa penală nr. 219/27.01.2006 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la data de 08.02.2006, s-a dispus condamnarea inculpatului A.B. la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform dispoziţiilor art. 81 Cod penal, fixându-se un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, care a început să curgă de la data de 08.02.2006 şi s-a împlinit la data de 08.05.2008.

Potrivit reglementărilor din dreptul penal român, instituţia reabilitării priveşte persoana celui condamnat şi nu fiecare din condamnările pe care acestea le-a suferit, astfel încât, în situaţia unor condamnări succesive, dacă pentru una dintre ele nu sunt îndeplinite condiţiile reabilitării de drept, reabilitarea poate opera doar în condiţiile reabilitării judecătoreşti.

Prin urmare, deşi pentru cea de-a doua condamnare suferită de petentul A.B. ar putea, în principiu, să opereze reabilitarea de drept în condiţiile art. 86 Cod penal, faţă de faptul că acesta a suferit anterior o condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare prin muncă corecţională pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească anterior pronunţării celei de-a doua condamnări, reabilitarea condamnatului poate avea loc doar în condiţiile art. 135  Cod penal referitor la reabilitarea judecătorească.

În situaţia în care, între data executării primei condamnări (susceptibilă de un termen de reabilitare mai lung) şi data săvârşirii infracţiunii ulterioare (care atrage un termen de reabilitare mai scurt), s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege, deşi noua condamnare ar face imposibilă reabilitarea condamnatului pentru condamnarea anterioară datorită caracterului indivizibil şi personal al reabilitării, totuşi nu se poate face abstracţie de împrejurarea că termenul de reabilitare (mai lung) aferent acelei condamnări a expirat.

Astfel, având în vedere că între data executării condamnării de 3 ani închisoare (15.07.1994) aplicată inculpatului prin sentinţa penală 48/1991 a Judecătoriei Strehaia (susceptibilă de un termen de reabilitare mai lung – de 5 ani şi 6 luni) şi data săvârşirii infracţiunii ulterioare – 29.08.2005, care a atras un termen de reabilitare mai scurt (durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni), s-a împlinit la data de 15.01.2000 termenul de reabilitare prevăzut de lege, nu se poate pretinde condamnatului A.B. să-l parcurgă a doua oară, astfel încât reabilitarea pentru condamnarea de 3 ani închisoare rămâne valabilă.

În consecinţă, reabilitarea pentru toate condamnările suferite de către condamnatul A.B. va putea fi acordată la expirarea termenului de reabilitare mai scurt prevăzut de lege pentru condamnarea ulterioară, deci la data de 08.05.2008, când s-a împlinit termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nr. 219/27.01.2006 a Judecătoriei Vaslui – respectiv 08.02.2006.

De altfel, dacă nu s-ar proceda în acest mod, situaţia condamnatului ar fi una clar inechitabilă, întrucât în cazul în care ar fi introdus cererea înainte de comiterea ultimei infracţiuni pentru care a fost condamnat, cererea ar fi fost admisibilă şi oportună, iar în situaţia în care este făcută după împlinirea termenului de reabilitare pentru a doua condamnare, cererea să fie considerată ca prematură.

Faţă de cele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 495 şi următoarele Cod procedură penală raportat la art. 135 alin. 1 lit. a şi art. 137 Cod penal, instanţa va admite cererea formulată de condamnatul A.B.şi va dispune reabilitarea judecătorească a acestuia faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare prin muncă corecţională, aplicată prin sentinţa penală nr. 48/12.03.1991 a Judecătoriei Strehaia, definitivă  prin decizia penală nr. 201/24.05.1991 prin care a fost respins recursul inculpatului, şi faţă de pedeapsa de 3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr. 219/27.01.2006 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 08.02.2006, prin neapelare.