Aspecte de nelegalitate ale procesului-verbal. Descrierea faptei. Indicarea corecta a actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia.

Dosar nr. 5141/32o/2oo8

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU MUREŞ

SENTINTA CIVILĂ  NR.1561

Sedinţa publică din 27 februarie  2009

INSTANŢA COMPUSĂ DIN:

PREŞEDINTE: CRISTINA MIHAI 

GREFIER: XXXXXXXXX

Pe rol solutionarea plângerii contraventionale formulată de către  petenta XXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional Pentru Protecţia Consumatorilor Mureş.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  se  constată lipsa părtilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23.02.2oo9, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru termenul de faţă.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata :

La data de 12.06.2008 a fost înregistrata pe rolul acestei instanţe, sub nr. de mai sus plângerea contravenţionala formulata de petenta XXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Mureş.

Prin plângere petenta s-a îndreptat în termen legal împotriva procesului-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor  nr. 107/565 din 26.05.2008.

În motivare petenta arată că în temeiul Contractului de prestări servicii din data de 23.06.2005 încheiat cu ING a prestat în favoarea acestei bănci servicii de promovare a produselor bancare, constând în consultanţă şi furnizare de informaţii. Cu prilejul controlului efectuat la data de 27.03.2008 intimata a aplicat mai multe sancţiuni contravenţionale. Petenta a arătat că procesul-verbal întocmit în urma controlului este nul pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 nefiind descrisă fapta contravenţională, agentul constatator limitându-se la enumerarea unei serii de texte de lege şi de acte normative, fără a consemna nicio împrejurare de fapt care ar putea fi asimilată practicilor înşelătoare. De asemenea nu se menţionează de către intimată autorizaţiile sau avizele pe care agentul constatator le-a apreciat ca fiind necesare şi nici nu s-a justificat concluzia privind fapta de a împiedica efectuarea controlului şi constatarea contravenţiilor.

Petenta învederează instanţei lipsa unei din condiţii prev. De art. 1 din OG 2/2001 pentru calificarea unei fapte ca fiind contravenţie. Astfel nu există în realitate faptele sancţionate conform Legii 677/2001, art. 26 alin 1 din OG 21/1992 sau art. 51 alin 1 din OG 21/1992. De asemenea nu este reală afirmaţia intimatei legată de încălcarea prev. art. 18 şi art. 9 din OG 21/1992.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de petentă vizează incorecta individualizare a sancţiunilor aplicate precum şi aplicarea sancţiunilor complementare.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii. Se arată că menţiunile cuprinse în procesul-verbal sunt legale şi temeinice, reflectând starea de fapt existentă la momentul controlului şi se menţionează de către intimată faptele săvârşite şi încadrarea juridică dată acestora de către agentul constatator.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar: copie a procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr. 107/565 din 26.05.2008 (f.12-17), planşa foto (f. 18-21 şi f. 85,86, f.91,92), certificat de înregistrare (f. 32 şi 79), certificat constatator (f. 33), aviz de funcţionare (f.35 şi f. 77, f.90), copie act constitutiv (f.36,37), certificat de înregistrare menţiuni (f. 86,87 şi f. 83,84), act adiţional (f. 87), autorizaţie de construire (f. 88,89), copie contract de prestări servicii (f. 93-110). De asemenea s-a procedat la audierea martorilor Ilea Alina Luminiţa, Fodor Şandor (f. 116,117).

Instanţa a încuviinţat pentru petentă proba cu interogatoriul intimatei iar la termenul de judecată din data de 23.02.2009 instanţa a luat act de faptul că intimata nu a răspuns la interogatoriul formulat de către petentă. Cu privire la acest aspect trebuie menţionat faptul că intimata a depus răspunsul la interogatoriu în termenul de amânare a pronunţării, sens în care acest răspuns nu poate fi avut în vedere de instanţă la soluţionarea prezentei cauze, nefiind admisibilă administrarea unei probe în afara şedinţei publice şi cu încălcarea dreptului la apărare al părţii adverse. În condiţiile în care intimata a avut la dispoziţie aproape două luni pentru a răspunde la interogatoriul formulat şi având în vedere că reprezentanta intimatei nu s-a prezentat în timpul şedinţei din data de 23.02.3009 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei şi nici nu a formulat o cerere de strigare a cauzei la o anumită oră, instanţa constată că intimata şi-a încălcat  obligaţiile prev. de art. 129 alin 1 C.pr.civ. – de a urmări desfăşurarea procesului şi de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele statornicite de lege sau judecător. Prin urmare nu pot fi avute în vedere susţinerile intimatei privind dreptul acesteia de a depune răspunsul la interogatoriu ulterior încheierii etapei probatorii în cauză şi nici cele legate de dreptul de a depune concluzii pe fondul cauzei în condiţiile în care odată ce dezbaterile au fost închise în dosar, acordarea cuvântului pe fond părţii care nu a fost prezentă la dezbateri şi în lipsa părţii adverse ar constitui o încălcare a principiului contradictorialităţii. Mai mult, trebuie menţionat faptul că intimata a avut posibilitatea de a depune concluzii – sens în care s-a dispus amânarea pronunţării, intimata nefiind cu nimic prejudiciată de măsurile luate de instanţă. De asemenea trebuie menţionat faptul că nu este admisibilă repunerea cauzei pe rol în vederea administrării interogatoriului pe de o parte deoarece dispoziţiile art. 151 C.pr.civ. sunt de strictă interpretare iar pe de altă parte deoarece o asemenea practică ar echivala cu posibilitatea acordată de către instanţă uneia dintre părţi să eludeze dispoziţiile referitoare la termene de procedură şi să evite astfel suportarea sancţiunilor prevăzute de legiuitor, în detrimentul părţii adverse care a înţeles să respecte instituţia termenelor procedurale. Prin urmare instanţa va da curs solicitării petentei urmând a aprecia refuzul intimatei de a răspunde la interogatoriu ca un început de dovadă scrisă, conform 225 c.pr.civ., urmând a corobora acest aspect cu celelalte probe administrate în cauză pe aspectele legate de sancţionarea petentei pentru împiedicarea efectuării controlului şi în ceea ce priveşte modul de afişare al autorizaţiilor, aspecte ce au format obiectul interogatoriului.

Raportat la situaţia de fapt, din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 26.05.2008 a fost încheiat procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr. 107/565 prin care s-a reţinut de către agentul constatator săvârşirea de către petentă a următoarelor fapte:

La pct. 1 s-a reţinut că deşi s-a dorit lăsarea unei invitaţii pentru  administratorul societăţii, s-a refuzat de către angajaţi semnarea invitaţiei , ulterior fiind anunţaţi că administratorul societăţii este bolnav, fapta constituind contravenţie conf. art. 51 alin 1 din OG 21/1992.

La pct. 2 s-a reţinut că există afişate în unitate dar nu la loc vizibil  certificat de înregistrare, certificat constatator şi autorizaţie de la primăria Tîrgu-Mureş. Fapta constituie contravenţie conf. art. 26 alin. 1 din OG 21/1992.

La pct. 3 s-a reţinut că există panouri exterioare şi interioare cu sigla ING, în vitrine făcându-se publicitate la ING Card, iar în interior existând pliante ING. Totodată personalul din unitate poartă ecusoane ING şi informaţii despre XXXXXXXXX. Există un panou privind programul de lucru al ING iar în subliniar orarul XXXXXXXXX. De asemenea se menţionează în procesul-verbal că este interzis ca toate documentele având antetul ING să fie semnate şi ştampilate cu ştampila ING Office la punctual de lucru al  XXXXXXXXX iar în contractele încheiate cu consumatorii să nu se menţioneze că XXXXXXXXX are calitatea de firmă de intermediere. Este interzisă furnizarea de informaţii bancare către clienţi de către XXXXXXXXX. Nu se respectă prev. Legii 677/2001 în sensul că la momentul preluării datelor cu caracter personal clienţii nu sunt încunoştiinţaţi că XXXXXXXXX este firmă de intermediere. Aceste fapte au fost reţinute ca şi contravenţie conf. art. 4 alin 3 din Legea 363/2007.

La punctul 4 s-a reţinut faptul că în unitate există pliante pe care se menţionează între altele taxa de 120 lei pentru reclamaţie nejustificată, faptă ce constituie contravenţie conform art. 18 din OG 21/1992.

La punctul 5 se menţionează lipsa plachetei cu nr. de telefon al OJPC Mureş faptă ce constituie contravenţie conform art. 9 din OG 21/1992.

Examinând legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie atacat, conform art. 34 alin 1 din OG 2/2001,  instanţa constată că petenta a invocat prin plângere încălcarea prev. art. 16 din OG 2/2001 privind descrierea faptei, încălcarea art. 1 din OG 2/2001 în sensul greşitei reţineri a faptelor contravenţionale precum şi greşita individualizare a sancţiunilor aplicate.

În ceea ce priveşte fapta reţinută la pct. 1 din procesul-verbal, conform art. 51 alin 1 din OG 21/1992, astfel cum acesta era formulat la data constatării contravenţiei, împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu muncă în folosul comunităţii sau cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Cu privire la aceste aspecte instanţa reţine că în pofida susţinerilor petentei, din cuprinsul procesului-verbal reiese că agentul constatator a reţinut săvârşirea faptei ca urmare a refuzului angajaţilor petentei de a semna invitaţia lăsată de organele de control, menţionându-se totodată că a fost reprogramată încheierea procesului-verbal la solicitarea administratorului societăţii care a anunţat că este bolnavă. Prin urmare fapta este descrisă, nefiind o încălcare a prev. art. 16 din OG 2/2001. În ceea ce priveşte sancţionarea contravenţională a acestei fapte, instanţa apreciază ca întemeiate susţinerile petentei care a arătat că în condiţiile în care legiuitorul a reglementat situaţia în care se refuză primirea sau semnarea procesului-verbal, nu se poate reţine că o asemenea atitudine ar constitui o împiedicare a agentului constatator de a efectua şi finaliza controlul. În acest sens instanţa apreciază că intimata nu a justificat prin nimic concluzia că s-ar fi împiedicat efectuarea controlului ca urmare a faptului că nu s-a semnat invitaţia de către angajaţi sau pentru faptul că s-a solicitat pe motive medicale de către administrator reprogramarea încheierii procesului-verbal. Prin urmare fapta reţinută la punctul 1 din actul atacat nu se circumscrie contravenţiei prev. de art. 51 alin 1 din OG 21/1992.

Pentru fapta reţinută la pct. 2 din actul atacat, conform art. 26 alin 1 din OG 21/1992, comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.

Din actele depuse la dosar rezultă că petenta deţine  certificat de înregistrare (f. 32 şi 79), certificat constatator (f. 33), aviz de funcţionare (f.35 şi f. 77, f.90), act constitutiv (f.36,37), certificat de înregistrare menţiuni (f. 86,87 şi f. 83,84), act adiţional (f. 87), autorizaţie de construire. Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că la data controlului aceste înscrisuri erau afişate în unitate dar nu la loc vizibil. La data întocmirii procesului –verbal această faptă era prev. de alin 2 al art 26 din OG 21/1992 şi nu de alin 1 al acestui act normativ. Dincolo de greşita încadrare a faptei trebuie menţionat totodată faptul că din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că în fapt aceste înscrisuri erau afişate la loc vizibil, starea de fapt reţinută în procesul-verbal nefiind corespunzătoare realităţii. În ceea ce priveşte menţiunea agentului constatator privind încălcarea Regulamentului 11/2007 BNR, OUG 99/2006 şi a Normei 10 BNR instanţa apreciază ca întemeiate susţinerile petentei privind nedescrierea acestor fapte, aspect de natură să aducă atingere dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. În plus, aceste aspecte sunt menţionate de către agent distinct, sancţiunea fiind aplicată având în vedere încadrarea dată de art. 26 din OG 2/2001 care se referă în alin 1 la desfăşurarea de activităţi în locuri autorizate, ori din înscrisurile depuse reiese că sediul în care îşi desfăşoară activitatea petenta are toate autorizaţiile necesare. Desfăşurarea unei activităţi fără autorizaţiile impuse de lege, în cazul de faţă prin încălcarea prevederilor care reglementează desfăşurarea activităţilor din domeniul bancar, constituie un aspect sancţionat contravenţional de Legea 12/1990 care prev. în art. 1 litera a ca şi contravenţie efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege. Aşadar sancţionarea contravenţională a petentei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 26 din OG 21/1992, raportat la cuprinsul procesului-verbal este nejustificată.

Fapta de la pct. 3 din procesul-verbal a fost încadrată  la art. 4 alin 3 din Legea 363/2007 potrivit căruia practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele  înşelătoare şi agresive. Art. 7 alin 1 din acest act normativ stabileşte ca fiind practică înşelătoare prin omisiune dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

În cuprinsul procesului-verbal agentul constatator a menţionat detaliat aspectele care au determinat sancţionarea petentei pe acest considerent, fapta fiind corespunzător descrisă în chiar cuprinsul actului atacat. Astfel s-a arătat că modalitatea de afişare a programului de lucru, pliantele publicitare existente în incinta unităţii, ecusoanele purtate de către angajaţi precum şi cuprinsul contractelor încheiate de petentă în calitate de intermediar sunt de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la calitatea persoanei cu care contractează. În condiţiile în care panourile exterioare şi interioare se referă la ING iar orarul de funcţionare este afişat pentru XXXXXXXXX, clientul mediu nu are cunoştinţă de faptul că tratează în mod direct cu un reprezentant – angajat direct al băncii sau cu un intermediar care are doar posibilitatea de a prezenta un serviciu fără a-l putea oferi ca atare consumatorului. În acelaşi sens ecusoanele purtate de către angajaţi astfel cum rezultă din probele foto şi din declaraţiile martorilor audiaţi fac referire atât la ING cât şi la XXXXXXXXX, sens în care se poate aprecia de către consumator că discută în fapt cu un reprezentant al băncii şi nu cu un simplu intermediar. Potrivit declaraţiilor martorilor nici una dintre persoanele care lucrează în sediul ING Ofifce nu are calitatea de angajat al ING ci pe aceea de angajat al XXXXXXXXX, sens în care nu se justifică nici purtarea de către angajaţi a ecusoanelor ING, fără a se menţiona calitatea de intermediar pentru această societate şi nici faptul că se prezintă clienţilor în calitate de consultant ING. Aceste omisiuni coroborate ale petentei pot induce în eroare consumatorul cu privire la aspectul esenţial – al calităţii şi întinderii drepturilor persoanei cu care contractează. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că în cursul discuţiilor cu clienţii, angajaţii XXXXXXXXX le aduc acestora la cunoştinţă  faptul că sunt doar intermediari şi nu angajaţi ai ING dar acest fapt nu este de natură să contrazică prin ceva consideraţiile anterioare din moment ce aceste informaţii sunt oferite discreţionar de către angajaţi, neexistând certitudinea că fiecare client este informat pe acest aspect. Mai mult, din declaraţia martorului XXXXXXXXX reiese că cel puţin o parte din angajaţii XXXXXXXXX se prezintă ca fiind consultanţi ING iar informaţiile suplimentare referitoare la societatea pentru care lucrează efectiv sunt acordate la cerere. Participarea consumatorului la un raport juridic cu implicaţii profunde asupra situaţiei sale financiare – cum sunt cele ce ţin de domeniul bancar, impune cu necesitate o informare clară şi completă a acestuia cu privire la persoana cu care contractează. În condiţiile în care potrivit contractului dintre petentă şi ING, cea dintâi are atribuţii limitate, legate strict de promovarea serviciilor ING, neavând posibilitatea de a influenţa prin ceva decizia băncii de a intra în raporturi contractuale cu consumatorul, lipsa afişării unor informaţii concrete pe acest aspect contravine noţiunii de practică comercială corectă în raporturile cu consumatorii. Omisiunile petentei de a insera informaţii esenţiale legate de calitatea sa de intermediar atât în contractele încheiate cât şi în pliantele şi panourile expuse, în contextul sus menţionat constituie o practică înşelătoare în sensul prev. Legii 363/2007.

Având în vedere aceste aspecte instanţa reţine că în mod corect s-a dispus sancţionarea petentei, amenda fiind orientată spre minimul special prev. de lege astfel încât nu se impune reindividualizarea acesteia. În ceea ce priveşte încălcarea de către petentă a Legii 677/2001, instanţa constată că intimata nu a dispus sancţionarea petentei în temeiul acestui act normativ ci strict pe Legea 363/2007, sens în care nu se impune analizarea separată a acestui aspect menţionat în procesul-verbal

În ceea ce priveşte fapta reţinută la pct. 4 din procesul-verbal, conform art. 18  din OG 21/1992, consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate. În condiţiile în care nu se contestă de către petentă existenţa unei taxe percepute consumatorului pentru existenţa unor sesizări apreciate de către societate ca fiind neîntemeiate, instanţa reţine că în mod corect s-a dispus sancţionarea acesteia conform art. 18  din OG 21/1992. Trebuie menţionat faptul că impunerea unei taxe este de natură să aducă atingere dreptului consumatorului de a fi informat, drept ce include posibilitatea acestuia de a solicita efectuarea de verificări de către agentul economic, fără a exista pentru acesta riscul suportării unei taxe, taxă care de altfel se stabileşte tocmai de către agentul economic sesizat, pe baza aprecierii unilaterale a caracterului nejustificat al reclamaţiei. Această taxă cu rol de  sancţiune pecuniară aplicată pentru reclamaţii nejustificate este de natură să descurajeze consumatorul în exercitarea unui drept protejat de lege – acela de a solicita efectuarea de verificări atunci când are îndoieli cu privire la corectitudinea raporturilor sale cu agentul economic. Instanţa constată că fapta săvârşită este corect descrisă şi încadrată juridic, susţinerile petentei în această privinţă fiind nejustificate.

Punctul 5 din actul atacat se referă la prevederile art. 9 din OG 21/1992 care menţionează că  operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive. Lipsa numărului de telefon al OJPC – aspect confirmat de martorii audiaţi, nefiind întemeiate susţinerile petentei pe acest aspect – contravine prevederilor legale sus menţionate, comportamentul corect în relaţiile cu consumatorii incluzând informarea acestora cu privire la posibilitatea de a apela la asistenţa unei instituţii publice de control. Lipsa acestei informaţii nu a fost sancţionată, astfel cum învederează petenta, pe ideea de produs necorespunzător ci pe ideea că reprezintă un comportament incorect în relaţia cu consumatorul căruia nu i se pun la dispoziţie, din iniţiativa agentului economic informaţii necesare protejării intereselor sale. Având în vedere acets aspect instanţa apreciază că petenta a fost corect sancţionată iar aplicarea unui avertisment nu poate constitui în nici un caz o incorectă individualizare a sancţiunii contravenţionale.

Pentru considerentele expuse anterior instanta urmeaza sa admită în parte plangerea si să anuleze în parte procesul-verbal în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina petentei a faptelor prev. de de art. 26 alin 1 şi art. 51 alin 1 din OG 21/1992.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei legate de greşita aplicare a unei măsuri complementare, acestea sunt neîntemeiate în condiţiile în care prin procesul-verbal s-a făcut doar o propunere de sancţiune complementare, nefiind în fapt aplicată vreo măsură în acest sens. Conform Legii 363/2007 o asemenea măsură se dispune ca urmare a propunerii agentului constatator, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Acest ordin poate fi atacat în contencios administrativ. Or în lipsa unei sancţiuni complementare aplicate prin procesul-verbal atacat, susţinerile petentei privind nelegalitatea aplicării acesteia sunt vădit neîntemeiate.

Faţă de dispoziţiile art. 274 c.pr.civ, instanţa va obliga intimata la plata către petentă a sumei de 4.204,27 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial conform f.f. 0599170/2008, achitată prin OP 19928/2008 lei.

În ceea ce priveşte suma de 34.461,54 lei reprezentând onorariu avocaţial conform înscrisurilor aflate la filele 128-129 din dosar, instanţa apreciază ca neîntemeiată această cerere urmând să o respingă ca atare. Trebuie ţinut cont în acest sens de faptul că, precum orice altă cerere în procesul civil, solicitarea de obligare a părţii căzute în pretenţii la cheltuielile de judecată este supusă regulilor de probaţiune fixate în art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, partea având obligaţia procesuală de a furniza în cadrul etapei probatorii, dovezi concludente pentru susţinerea cererii. Depunerea de dovezi în acest sens în termenul de amânare al pronunţării încalcă principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, sens în care instanţa nu va avea în vedere aceste înscrisuri, cu atât mai mult cu cât  partea care le depune şi-a precizat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată prin înscrisul depus la f. 67 din dosar şi dovezile anexate acestui.  Majorarea pretenţiilor petentei pe un capăt de cerere ulterior închiderii dezbaterilor şi depunerea de dovezi în acest sens în afara etapei probatorii contravine normelor de procedură, neputând fi admisă de instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta XXXXXXXXX  cu sediul în Tîrgu-Mureş, P-ţa Trandafirilor, nr. 27-30, cu sediul procesual ales în Bucureşti, b-dul Aviatorilor, nr. 43, sector 1 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Mureş cu sediul în Tîrgu-Mureş, str. Livezeni nr. 7 jud. Mureş.

Anulează în parte procesul verbal nr. 107/565 din 26.05.2008 în sensul că:

- înlătură  sancţiunea avertismentului aplicată pentru săvârşirea faptei prev de art. 51 alin 1 din OG 21/1992.

- înlătură  sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 2000 lei aplicată conform art. 50 alin 1 litera d din OG 21/1992, pentru săvârşirea faptei prev de art. 26 alin 1 din OG 21/1992.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului - verbal atacat, respectiv sancţiunile aplicate pentru nerespectarea prev. art. 4 din Legea 363/2007, art. 18 din OG 21/1992 şi art. 9 din OG 21/1992.

Admite în parte cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, şi obligă intimata la plata către petentă a sumei de 4.204,27 lei, conform f.f. 0599170/2008, achitată prin OP 19928/2008.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 27.02. 2009.

PRESEDINTE GREFIER

CRISTINA MIHAI  XXXXXXXXX

Rd./Thrd./C.M.

 4 ex./24.03.2009

Domenii speta

Spete similare