Opozitie cambiala respinsa. Inexistenta raportului juridic fundamentat pe care se intemeiaza reclamanta oponenta.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TG-MUREŞ

DOSAR NR. 975/320/2009

SENTINTA CIVILĂ NR.4037

Şedinţa publică din 22 mai 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: PAUL MIRCEA

GREFIER: XXXXXX

Pe rol judecarea opoziţiei cambiale formulate de către oponenta XXXXXX în contradictoriu cu intimata XXXXXX.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părtilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică de la termenul din data de 13 mai 2009, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la termenul din data de 20 mai 2009, apoi la data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta  hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub. nr. 975/320/2009, la data de 04.02.2009, oponenta XXXXXX a formulat, în contradictoriu cu intimata XXXXXX, o opoziţie cambială, prin care a solicitat admiterea opoziţiei la somaţia de executare dresată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop din data de 27.01.2009, comunicată oponentei la data de 30.01.2009; anularea somaţiei de executare şi încetarea oricăror forme de executare cambială declanşate în baza biletului la ordin nr. 1/17.09.2008 emis de oponentă, executare ce constituie obiectul dosarului nr. 27/2009 al Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat de către oponentă, că prin somaţia de executare comunicată la data de 30.01.2009, de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop, societăţii oponente debitoare i –sa pus în vedere ca într-o zi de la primire să achite suma de 108.450 lei, în caz contrar urmând a se proceda la declanşarea executării silite în vederea recuperării sumei de 102.000 lei reprezentând pretenţii şi 6.450 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.

În susţinerea acţiunii promovate, oponenta a invocat o excepţie personală, decurgând din raportul juridic fundamental, şi anume, excepţia de neexecutare a contractului încheiat între părţi. S-a arătat în acest sens, că între părţi s-a încheiat la data de 08.09.2008, un contract de vânzare-cumpărare între persoane depărtate în sensul art. 35 C. com., concretizat prin aceea că ofertantul (intimata) a expediat prin fax înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, iar acceptantul (oponenta) şi-a însuşit clauzele contractuale prin semnarea şi ştampilarea înscrisului. Potrivit oponentei, contractul se consideră perfect întrucât acceptarea a ajuns la ofertant, fiindu-i remis, prin fax, acelaşi înscris pe care l-a expediat în vederea stabilirii raporturilor contractuale.

Pentru garantarea obligaţiilor de plată, debitoarea oponentă a emis biletul la ordin ce face obiectul prezentei.

S-a menţionat în continuare, că întrucât societatea creditoare (intimata din acest proces) nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate şi nu a livrat marfa în favoarea debitoarei (oponenta cambială din acest proces), aceasta din urmă a denunţat unilateral contractul încheiat, aspect ce rezultă din adresa înaintată la data de 25.11.2008. Potrivit oponentei, a devenit astfel incident art. 6.5 fraza a 2-a din contractul încheiat între părţi, iar în aceste condiţii, de la data de 25.12.2008, contractul a încetat, fiind lipsit de efecte juridice.

Cu toate acestea, a învederat oponenta, posesorul biletului la ordin, deşi nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii, a introdus spre decontare biletul la ordin la data de 29.12.2008, iar la data de 27.01.2009 a declanşat executarea silită. Ca atare, în condiţiile în care cealaltă parte nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată contractual, aceea de a livra marfa, este evident că nu poate pretinde cocontractantului  să-şi îndeplinească propria obligaţie, aceea de a achita contravaloarea unei mărfi nelivrate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 35 C. com., precum şi dispoziţiile relevante din Legea nr. 58/1934.

În probaţiune, s-au depus de către oponentă, în copie, contractul încheiat de părţi în data de 08.09.2008, adresa înaintată intimatei la data de 25.11.2008, prin care se invocă încetarea contractului datorită neexecutării obligaţiilor, adresa de poprire, somaţia nr. 27-2009 comunicată oponentei în data de 30.01.2009.

Cererea formulată de oponentă a fost legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea opoziţiei cambiale în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, precum şi obligarea oponentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

În motivare, s-a arătat că oponenta nu poate invoca excepţii personale deoarece nu există nicio probă scrisă din care să reiasă că între cele două societăţi ar fi existat vreun raport comercial. Potrivit intimatei, contractul de vânzare-cumpărare din data de 08.09.2008, exhibat de către oponentă şi utilizat în susţinerea acţiunii declanşate, nu a fost încheiat de cele două părţi, intimata văzând prima dată acest model de contract cu ocazia comunicării contestaţiei la executare care face obiectul dosarului nr. 950/320/2009, la care era anexat. A învederat intimata, că nu a încheiat niciodată niciun fel de contract cu oponenta, din înscrisul depus la dosar rezultând de altfel, că acesta nu poartă semnătura şi ştampila intimatei.

S-a mai arătat că oponenta nu poate invoca excepţii personale deoarece între cele două societăţi (oponenta şi intimata) nu a existat niciodată niciun raport comercial fundamental direct.

În continuare, intimata a explicat modul în care s-a născut obligaţia de plată a oponentei, în baza biletului la ordin a cărui executare este contestată în acest proces. Astfel, s-a arătat că intimata nu a avut un raport fundamental direct cu oponenta, obligaţia de plată a acesteia fiind dată de calitatea de garant a acesteia faţă de debitorul XXXXXX Faţă de XXXXXX intimata este numai un posesor de bună credinţă şi care, în baza înţelegerii consemnate în scris de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop, prin procesul-verbal din 17.09.2008, a executat obligaţia de garanţie asumată de oponentă pentru debitorul XXXXXX

Potrivit intimatei, aceasta a promovat executarea silită a debitorului său XXXXXX pentru suma de 333.629,87 lei, executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 187/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop. Cu ocazia executării silite, ca urmare a unei înţelegeri telefonice prealabile, reprezentantul debitoarei XXXXXX i-a propus intimatei suspendarea executării silite, deoarece, datorită unei obligaţii comerciale dintre XXXXXX şi XXXXXX, aceasta din urmă trebuia să garanteze plata către intimata XXXXXX a unei părţi din creanţă, respectiv suma de 102.000 lei, sumă care se va plăti prin bilet la ordin la data de 20.12.2008, urmând ca restul creanţei să se plătească la un alt termen. Intimata a precizat că a fost de acord cu această plată şi pe acest considerent şi-a dat şi acordul la suspendarea executării silite. În sensul acestei înţelegeri, XXXXXX a emis spre plată intimatei XXXXXX, biletul la ordin din data de 17.09.2008, scadent la data de 20.12.2008, în sumă de 102.000 lei, reprezentând contravaloare garanţie, iar documentul a fost predat executorului judecătoresc, acesta încheind un proces-verbal la data de 17.09.2008.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 19 şi 63 din Legea nr. 58/1934.

În probaţiune, a fost depusă o copie a procesului-verbal din data de 17.09.2008.

La termenul din data de 15.04.2009, oponenta a depus un răspuns la întâmpinare, prin care a invocat, în esenţă, aceleaşi argumente avute în vedere în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În plus, s-a arătat că dacă biletul la ordin garanta obligaţii de plată ale XXXXXX, acesta trebuia să fie emis de societatea mai sus menţionată şi avalizat de către debitoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 58/1934, întrucât în cazul în care în formula de avalizare nu este indicată persoana pentru care este dat avalul, acesta se consideră dat pentru emitentul biletului la ordin.

Oponenta a mai depus la dosar o copie a unei detalieri a unei facturi Romtelecom, prin care a urmărit să dovedească faptul că a comunicat prin fax intimatei contractul din data de 08.09.2008 pe care şi-a întemeiat susţinerile din acţiune.

Ambele părţi au depus la dosar concluzii scrise, în care au sintetizat practic, argumentele aduse pe parcursul procesului.

Totuşi, prin concluziile scrise pe care le-a depus, oponenta a formulat un petit suplimentar al cererii de chemare în judecată, solicitând instanţei să dispună întoarcerea executării efectuate în baza biletului la ordin, cu obligarea intimatei la restituirea sumei de 102.000 lei. În ceea ce priveşte această completare, instanţa constată că a fost realizată cu desconsiderarea dispoziţiilor art. 132 C. pr. civ. şi pe cale de consecinţă, ea nu poate fi ţinută în seamă cu ocazia deliberărilor. Întrucât concluziile scrise prin care s-a formulat acest capăt de cerere au fost depuse pe parcursul amânării pronunţării, după dezbaterea cauzei în fond, noul capăt de cerere nu va fi luat în considerare. A decide în alt sens, ar însemna a o priva pe intimată de respectarea drepturilor procesuale fundamentale, între care dreptul la un proces echitabil şi la discutarea în condiţii de contradictorialitate a chestiunilor care o privesc.

Tot prin aceste concluzii scrise, oponenta a invocat pentru prima dată un argument nou în susţinerea acţiunii sale. Astfel, s-a susţinut că în speţă s-a purces la executarea biletului la ordin şi implicit, s-a constituit dosarul execuţional, iar consecutiv s-a emis somaţia de plată, s-au indisponibilizat sumele de bani aflate în contul emitentului biletului la ordin, virându-se suma în contul beneficiarului, cu toate că biletul la ordin nu a fost învestit cu formulă executorie pentru a fi pus în executare, astfel cum impun dispoziţiile art. 3741 C. pr. civ. Principalul argument invocat de oponentă a constat în aceea că potrivit deciziei nr. 4/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de admitere a unui recurs în interesul legii, biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

La cererea instanţei de judecată, au fost ataşate în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarele execuţionale nr. 27/2009 şi nr. 187/2008 ale Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop.

Analizând coroborat actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub. nr. 975/320/2009, la data de 04.02.2009, oponenta XXXXXX a formulat, în contradictoriu cu intimata XXXXXX, o opoziţie cambială, prin care a solicitat admiterea opoziţiei la somaţia de executare dresată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop din data de 27.01.2009, comunicată oponentei la data de 30.01.2009; anularea somaţiei de executare şi încetarea oricăror forme de executare cambială declanşate în baza biletului la ordin nr. 1/17.09.2008 emis de oponentă, executare ce constituie obiectul dosarului nr. 27/2009 al Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea acţiunii sale, oponenta a invocat mai multe argumente, pe care instanţa le va analiza separat în continuare.

În cuprinsul concluziilor scrise s-a avansat necesitatea admiterii acţiunii întrucât s-a purces la executarea biletului la ordin şi implicit, s-a constituit dosarul execuţional, iar consecutiv s-a emis somaţia de plată, s-au indisponibilizat sumele de bani aflate în contul emitentului biletului la ordin, virându-se suma în contul beneficiarului, cu toate că biletul la ordin nu a fost învestit cu formulă executorie pentru a fi pus în executare, astfel cum impun dispoziţiile art. 3741 C. pr. civ. Principalul argument invocat de oponentă a constat în aceea că potrivit deciziei nr. 4/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de admitere a unui recurs în interesul legii, biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.

Această susţinere nu poate fi însă primită de instanţa de judecată, din cel puţin trei motive.

În primul rând, remarcăm că şi aceste argumente au fost înfăţişate de oponentă pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise depuse după finalizarea dezbaterilor asupra cauzei. În conţinutul acestor concluzii scrise părţile nu pot aduce argumente noi, fundamentale, care nu au fost discutate în niciun moment pe parcursul procesului, ci trebuie detaliate şi explicate cele susţinute până la finalizarea dezbaterilor în proces. Dacă am accepta şi am da eficienţă acestui argument înfăţişat de oponentă pentru prima dată în concluziile scrise, ar însemna să îi refuzăm intimatei şi în această privinţă dreptul la contradictorialitatea dezbaterilor şi în ultimă instanţă, să încălcăm în privinţa intimatei dreptul la un proces echitabil, privând-o de cunoaşterea tuturor motivelor care au determinat aducerea sa la judecată, precum şi de posibilitatea de a-şi formula apărările pe care le consideră necesare.

În al doilea rând, dacă am trece peste acest prim argument, susţinerile oponentei nu ar putea fi primite în procedura specială a opoziţiei cambiale. Invocarea neînvestirii titlului de creanţă cu formulă executorie nu se constituie într-un motiv pe care instanţa îl poate examina în procedura opoziţiei cambiale, ci dimpotrivă, face parte din motivele ce stau la dispoziţia părţii în cadrul procedurii contestaţiei la executare obişnuite. Desigur că şi opoziţia cambială este o formă de contestaţie la executare, dar avem de-a face cu o formă specială, limitată la motivele prevăzute de art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Tipurile de excepţii care stau la îndemâna oponentei sunt explicitate şi în pct. 321-331 din Normele-cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, iar argumentul adus de oponentă nu se înscrie între ele. Pentru această problemă înfăţişată prin concluziile scrie, oponenta ar fi avut la dispoziţie calea procedurală a contestaţiei la executare obişnuite, de drept comun, pe care de altfel a uzitat-o în dosarul acestei instanţe nr. 950/320/2009.

În fine, în al treilea rând, dacă am trece şi peste acest argument, semnificaţia dată art. 6 par. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ne opreşte să acceptăm argumentul adus de oponentă ca fiind unul temeinic în justificarea cererii de chemare în judecată. Este cert că prin decizia nr. 4/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de admitere a unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare, dar dacă am impune oponentei o asemenea exigenţă, ar însemna să încălcăm cele mai elementare reguli care privesc previzibilitatea legii. La sfârşitul anului 2008, când oponenta a obţinut biletul la ordin, iar acesta a devenit scadent, învestirea acestui act cu formulă executorie nu era posibilă sub nicio formă în faţa instanţelor din raza de competenţă teritorială a Curţii de Apel Târgu Mureş. Decizia nr. 4/2009 a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19.01.2009 şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 04.06.2009, publicarea sa având loc la mai multe luni de la începerea executării silite. Or, atâta timp cât înainte de apariţia deciziei mai sus amintite deţinătoarea biletului la ordin nu ar fi putut obţine învestirea actului cu formulă executorie, după apariţia acestei decizii nu i s-ar putea aplica persoanei în cauză regula instituită, întrucât ar însemna să i se aplice o sancţiune pentru o culpă care nu îi aparţine.

În altă ordine de idei, principalul motiv invocat de oponentă în susţinerea acţiunii sale a constat în aceea că între părţi s-a încheiat un raport juridic de drept comercial, constând în vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, raport juridic ce ar fi încetat prin denunţarea unilaterală a contractului, realizată de către oponenta debitoare, înainte de ajungerea la scadenţă a biletului la ordin care se execută.

Nici această susţinere a oponentei nu poate fi apreciată ca întemeiată de instanţa de judecată. Aşa cum prevede art. 63 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, excepţiile personale vor trebui să fie de grabnică soluţionare şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Or, probele scrise depuse la dosar de oponentă ori de celelalte părţi, nu sunt pertinente şi utile în a demonstra aserţiunile făcute în cererea introductivă de instanţă. S-a susţinut că între părţi s-ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 08.09.2008 şi mai mult decât atât, s-a depus contractul cu pricina la filele 10-12 din dosar. Acel contract însă, nu prezintă nicio dovadă a acceptării sale din partea intimatei XXXXXX În partea sa finală găsim doar semnătura şi ştampila oponentei XXXXXX, nefiind prezentă vreo semnătură a unui reprezentant al intimatei şi nici ştampila acesteia. Oponenta a susţinut că pretinsa convenţie a fost încheiată între persoane absente, comunicările între cele două societăţi fiind realizate prin fax. În probaţiune, a fost ataşată copia detalierii convorbirilor dintr-o factură Romtelecom, însoţită de extras de pe website-ul intimatei prin care s-a dorit să se probeze faptul că intimata are un număr de fax, iar în data de 09.09.2008 a avut loc o comunicare la acest număr din partea oponentei. Instanţa nu neagă existenţa vreunei comunicări între cele două societăţi comerciale, dar nu există nicio probă de natură să formeze instanţei convingerea că prin această comunicare s-a încheiat în fapt convenţia pe care oponenta şi-a fundamentat pretenţiile. Toate aceste probe administrate la iniţiativa oponentei nu reuşesc să dovedească faptul că a avut loc o întâlnire între ofertă şi acceptarea ofertei între cele două societăţi, cu privire la încheierea contractului menţionat.

Drept consecinţă, de vreme ce nu s-a demonstrat existenţa unui contract de natura celui pretins de oponentă, nici comunicarea denunţării unilaterale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 13 din dosar) nu îşi găseşte justificarea şi utilitatea în cauza de faţă.

În fine, un alt aspect care ridică serioase suspiciuni cu privire la realitatea operaţiunii juridice pretinse de oponentă constă în faptul că oponenta este o societate comercială, dar totuşi nu a înregistrat contractul cu pricina în evidenţele sale, nu a prezentat un număr de înregistrare sau orice alt detaliu care să personalizeze acel contract, care să învedereze instanţei că avem de-a face cu un contract pe care societatea cu pricina şi-l asumă în totalitate.

În altă ordine de idei, instanţa reţine că intimata a prezentat o explicaţie mult mai plauzibilă a apariţiei biletului la ordin a cărui executare a fost contestată, precum şi a raportului juridic fundamental pe care s-a întemeiat instrumentul de plată respectiv. Instanţa apreciază că apărările formulate de intimată în întâmpinare sunt temeinice, susţinerile sale fiind confirmate şi de datele pe care le putem extrage din cele două dosare execuţionale pe care le avem ataşate la dosarul de judecată – dosarele execuţionale nr. 27/2009 şi nr. 187/2008 ale Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop.

Astfel, intimata nu a avut un raport fundamental direct cu oponenta. Intimata a promovat executarea silită a debitorului său XXXXXX pentru suma de 333.629,87 lei, executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 187/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop. Cu ocazia executării silite, ca urmare a unei înţelegeri prealabile, reprezentantul debitoarei XXXXXX i-a propus intimatei XXXXXX suspendarea executării silite. În schimb, s-a avut în vedere că între XXXXXX şi XXXXXX exista o obligaţie comercială în care XXXXXX avea calitatea de creditoare, iar XXXXXX avea calitatea de debitoare. Drept consecinţă, XXXXXX urmă trebuia să garanteze plata către intimata XXXXXX a unei părţi din creanţă, respectiv suma de 102.000 lei, sumă care trebuia să se plătească prin biletul la ordin în discuţie, la data de 20.12.2008, urmând ca restul creanţei să se plătească la un alt termen. Intimata a fost de acord cu această plată şi pe acest considerent şi-a dat şi acordul la suspendarea executării silite. În sensul acestei înţelegeri, oponenta XXXXXX a emis spre plată intimatei XXXXXX, biletul la ordin din data de 17.09.2008, scadent la data de 20.12.2008, în sumă de 102.000 lei, reprezentând contravaloare garanţie, iar documentul a fost predat executorului judecătoresc, acesta încheind un proces-verbal la data de 17.09.2008.

Prin urmare, constatăm că motivele de opoziţie invocate de reclamantă, întemeiate pe raportul juridic fundamental existent între cele două părţi, nu sunt fondate, de vreme ce nu există un raport juridic fundamental de natura celui pretins în acţiune.

În fine, un alt argument invocat de oponentă, prin răspunsul la întâmpinare aflat la filele 34-35 din dosar, s-a referit la regularitatea formală a biletului la ordin. În acest sens, s-a arătat că dacă biletul la ordin garanta obligaţii de plată ale XXXXXX, acesta trebuia să fie emis de societatea mai sus menţionată şi avalizat de către debitoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 58/1934, întrucât în cazul în care în formula de avalizare nu este indicată persoana pentru care este dat avalul, acesta se consideră dat pentru emitentul biletului la ordin.

Nici această susţinere nu poate fi primită ca un motiv suficient pentru admiterea opoziţiei cambiale. Biletul la ordin este corect întocmit din punct de vedere formal. Este adevărat că părţile puteau să aleagă metoda de emitere propusă de oponentă, dar nici modalitatea concretă în care a fost emis biletul la ordin nu este de natură să-l lipsească pe acesta de eficienţă juridică. Biletul la ordin îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934, iar împrejurarea că în cuprinsul său nu a fost menţionată şi XXXXXX nu este de natură să-l invalideze.

Văzând toate aceste considerente mai sus expuse, motivele de fapt şi de drept indicate, instanţa va respinge ca neîntemeiată opoziţia cambială formulată de oponenta XXXXXX, în contradictoriu cu intimata XXXXXX

Întrucât oponenta este cea care pierde procesul, în temeiul art. 274 C. pr. civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea oponentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fine, în temeiul aceluiaşi art. 274 C. pr. civ., instanţa va obliga oponenta la plata către intimată a sumei de 5.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din 5.000 lei onorariu avocaţial şi 400 lei cheltuieli de deplasare, ea având dreptul la restituirea cheltuielilor făcute cu procesul provocat de oponentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată opoziţia cambială formulată de oponenta XXXXXX, cu sediul în mun. Târgu Mureş, str. Horia, nr. 21, jud. Mureş, înregistrată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş sub nr. J26/131/2002, CUI RO 14470835, în contradictoriu cu intimata XXXXXX, cu sediul procesual ales la av. Daniel Drăgoi, în mun. Cluj-Napoca, str. D. Gherea, nr. 16, ap. 6A, jud. Cluj.

Respinge ca neîntemeiată cererea oponentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă oponenta la plata către intimată a sumei de 5.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din 5.000 lei onorariu avocaţial şi 400 lei cheltuieli de deplasare.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2009.

 PREŞEDINTE GREFIER

Paul Mircea XXXXXX

Red. P.M./Dact. P.M.

2 ex./22.01.2010

Domenii speta

Spete similare