Divorţ. Invocarea de către reclamant a propriei culpe.

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.845/312/2008 din data de 01.02.2008, reclamantul R.A. a chemat în judecata pe pârâta R.E.M. solicitând în contradictoriu cu aceasta desfacerea casatoriei din culpa comuna si revenirea pârâtei la numele avut anterior.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta la data de 15.01.1983 si timp de zece ani s-au înteles bine dupa care, începând cu anul 1993 între ei au aparut neîntelegeri, fiecare având o viata separata, fiind despartiti în fapt din octombrie 2006. Din casatoria partilor nu au rezultat copii.

Apreciind ca relatiile sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei imposibila pentru el, reclamantul a formulat prezenta actiune.

Pârâta nu a formulat întâmpinare însa prezenta în instanta a aratat ca se opune actiunii reclamantului si nu este de acord cu desfacerea casatoriei.

În cauza instanta a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala si din analiza probelor s-a retinut ca partile s-au înteles bine la început însa relatiile au început sa se deterioreze în timp, pastrând aparentele unei casatorii normale care în realitate era de convenienta, neîntelegerile aparute între ei ducând în final la despartirea lor în fapt. Acest lucru s-a întâmplat din cauza reclamantului care a început o relatie extraconjugala pe care o întretine si în prezent si pentru care a parasit domiciliul conjugal.

Niciunul dintre martori nu putut arata un motiv al neîntelegerilor dintre soti care sa fie imputabil sotiei pârâte, aceasta îndeplinindu-si atributiile care îi revin în cadrul familiei si neputându-i-se reprosa nimic în destramarea relatiilor de familie.

Conform art.37 alin.2 C. fam., casatoria se poate desface prin divort iar art.38 alin.1 C. fam. prevede ca instanta poate dispune desfacerea casatoriei prin divort atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt atât de grav vatamate încât continuarea casatoriei este imposibila pentru sotul care solicita desfacerea ei.

Examinând în acest context cererea de divort dedusa judecatii, instanta considera ca singurul vinovat de vatamarea raporturilor dintre soti este chiar reclamantul.

Or, în conditiile în care pârâta nu numai ca nu a formulat o cerere reconventionala prin care sa solicite desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului sau, ci dimpotriva, a solicitat respingerea cererii de divort, în speta se impune respingerea ca vadit nefondata a cererii analizate.

Opinia instantei a avut în vedere împrejurarea ca în reglementarea actuala, ca regula, pentru a se putea dispune desfacerea casatoriei atunci când nu exista acordul sotilor,  trebuie sa existe fie vina exclusiva a sotului pârât, fie vina ambelor parti, neputându-se dispune desfacerea casatoriei atunci când cauza vatamarii raporturilor conjugale este imputabila exclusiv sotului reclamant, caci faptele nelegale sau contrare regulilor moralei nu pot constitui „motive temeinice” pentru cel care le savârseste - altfel s-ar încalca principiul de drept unanim recunoscut conform caruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu îsi poate invoca propria culpa).

Pentru considerentele retinute instanta a apreciat actiunea reclamantului ca fiind neîntemeiata si a respins-o. 

Hotarârea a ramas definitiva prin decizia din data de 03.02.2009 a Tribunalului Ialomita.

Domenii speta

Spete similare