Rezoluţiune contract întreţinere

Sentinţă civilă 851 din 05.09.2012


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei  T. B  sub nr.2382/316/2011 la data de 30.11.2012, reclamanta M  M  a chemat în judecată pe pârâţii M M  şi M  M  I  solicitând instanţei ca prin hotărârea  ce o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi habitaţie viageră autentificat sub nr. 897/25.09.2002 de Biroul Notarului Public C  E , ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către pârâţi a obligaţiei de întreţinere stabilită în sarcina acestora.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că împreună cu defunctul său soţ (M  P ) decedat la data de 25.11.2006) a  încheiat cu fiul lor şi cu soţia acestuia, respectiv  M  M  şi M  M –I , un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi habitaţie viageră conform căruia le-a transmis acestora dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 1647 m.p. curţi, construcţii şi casa de locuit edificată pe acest teren, compusă din patru corpuri de casă în schimbul obligaţiei  asumate de către aceştia că îi vor ajuta să se întreţină conform nevoilor lor. În  virtutea relaţiilor de familie nu s-a dat nicio sumă de bani însă aceasta a fost trecută de către notar în vederea stabilirii taxelor şi impozitelor necesare.

A precizat reclamanta că iniţial au decurs conform contractului. Ulterior, pe fondul deteriorării relaţiilor de familie, atât între pârâţi cât şi faţă de ea, aceştia învinuind-o de destrămarea vieţii lor de familie, pârâţii au lipsit-o de întreţinerea ce este necesară datorită  avansării  în vârstă.

Le-a solicitat  de mai multe ori ajutorul  , însă pârâta M I s-a mutat la părinţii ei, iar pârâtul M  M  s-a închis în camera sa.

A arătat reclamanta că în raport cu conţinutul  contractului obligaţia de întreţinere asumată de debitori are caracter de indivizibilitate, fiind instituită în beneficiul a doi creditori, astfel că este îndreptăţită să solicite rezoluţiunea întregului  contract şi nu numai în cote de 50% corespunzătoare cotei sale de  bun propriu.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile  art. 1549, 1550, 1554 Cod civil.

În dovedirea acţiunii a solicitat  proba cu acte,  martori şi interogatoriul pârâţilor şi a depus în copie la dosar contractul de vânzare-cumpărare.

În prezenta  cauză, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar solicitând scutirea de plata  taxei judiciare de timbru, cerere ce a fost admisă  prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu la data de 16.12.2011.

Pârâta M  M-I  a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare a arătat, în esenţă, că  şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract  faţă de ambii vânzători, l-a înmormântat pe M  P  cu ajutorul familiei sale, a făcut toate  pomenirile ulterioare şi s-a ocupat în continuare de întreţinerea reclamantei.

A precizat pârâta că cel care a generat conflictul este pârâtul M  M  care a alungat-o din domiciliu împreună cu cele două minore şi s-a înţeles cu reclamanta  în sensul desfiinţării actului.

Pe calea cererii reconvenţionale  a solicitat transformarea  obligaţiei de întreţinere  stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 897/25.09.2002 într-o sumă de bani.

A motivat pârâta că doreşte în continuare să o întreţină pe reclamantă însă aceasta locuieşte în acelaşi imobil  cu pârâtul astfel încât nu mai poate presta  întreţinerea în forma în care a prestat-o până acum.

În subsidiar, în situaţia admiterii cererii principale, a solicitat instanţei să constate că la imobilul situat în oraş B ,  , a efectuat lucrări de construcţie şi să oblige pe reclamantă la plata a  60% din valoarea lucrărilor.

A precizat că lucrările constau în : construit 2 camere ( de la fundaţie la acoperiş), a tras curent la cele 2 camere; lucrări de întreţinere la casa  veche (gletuit, văruit); a construit un adăpost pentru porci; a construit un adăpost pentru păsări; a construit o magazie pentru alimente; a construit  gardul  de la stradă din tablă cu soclu de ciment; a turnat terasa de beton în faţa casei; a făcut  prispe la cele 2 camere nou construite.

A mai arătat pârâta M  M –I  că  toate aceste lucrări le-a făcut din banii obţinuţi de ea şi cu ajutorul părinţilor şi fraţilor săi. Pârâtul M  M  a lucrat  sporadic; puţinii bani pe care îi obţinea îi cheltuia pe băutură şi nici la munca în gospodărie nu o ajuta.

În susţinerea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori şi expertiză tehnică de specialitate.

Pârâta M  M  a depus al dosar timbru judiciar în valoare de 5 lei şi chitanţa privind plata sumei de 1011 lei taxă de timbru judiciar.

Reclamanta M  M  a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională solicitând respingerea, ca nefondată.

A arătat reclamanta că între cei doi pârâţi există un dosar de divorţ şi că a fost nevoită să împartă în fiecare zi scandalurile şi certurile dintre aceştia, iar în ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse imobilului, acestea s-au făcut cu banii ei şi în timpul în care trăia soţul său.

Pârâtul M  M  , prezent în instanţă a declarat că este  de acord cu acţiunea formulată de reclamantă.

În cauză au fost audiaţi martorii Apostu Gheorghe, Sîmpetru Gelu şi Vilău Maria.

Analizând actele şi lucrările  dosarului instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele :

În anul 2002, reclamanta M  M şi soţul acesteia M  P ,- în calitate de vânzători – au încheiat cu pârâtul M  M – în calitate de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 897 de B.N.P. C  E .

Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie imobilul situat în oraş B , str.  , judeţul G  compus din suprafaţa de teren de 1647 m.p. curţi, construcţii şi grădină şi casa de locuit situată pe acest  teren formată din corpurile I, II, III şi  IV, având ca vecinăţăţi : la nord – Vilău M, la est Ivaşcu I., la sud – str. Codrului şi la vest Apostu Ghe.

Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 12.000.000 Rol, sumă din care  vânzătorii au primit de la cumpărător la momentul autentificării  contractului  7.000.000 Rol, iar restul de 5.000.000 lei Rol sa transformat într-o obligaţie de întreţinere viageră a vânzătorilor de către cumpărător, întreţinere constând în alimente, îmbrăcăminte, iluminat, medicamente, încălzit, după starea şi posibilităţile cumpărătorului  şi după nevoile vânzătorilor . Totodată, vânzătorii şi-au rezervat dreptul de habitaţie viageră asupra imobilului vândut.

Întrucât  înstrăinarea bunului  s-a făcut atât în schimbul unei sume de bani cât şi al unei  întreţineri, se pune problema determinării naturii contractului în vederea stabilirii  regulilor de drept aplicabile acestuia.

În practica judiciară  s-a decis că, în astfel de situaţii este necesar să se facă o raportare a sumei de bani plătite la valoarea lucrului înstrăinat pentru a se stabili care este prestaţia principală;  în această privinţă, decisiv este dacă „ preţul plătit trece peste  jumătate din valoarea lucrului înstrăinat, caz în care este vorba de o vânzare, iar dacă nu este vorba de un contract de întreţinere” (tribunalul Suprem, dec. Nr. 525/1956).

În speţă, preţul plătit – respectiv 7.000.000. Rol – depăşeşte  jumătatea valorii stabilită de pârâţi, însă având în vedere faptul că pârâtul cumpărător este  fiul vânzătorilor, instanţa apreciază că fiecare parte a  urmărit să-şi asigure un avantaj - cumpărătorul să-şi aproprie bunul , iar vânzătorii să primească întreţinerea.

Aşa fiind, actul încheiat de părţi este un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.

În raport de această calificare a contractului şi ţinând cont de cuprinsul cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte fondul litigiului, instanţa  va avea în vedere principiile generale care guvernează  materia obligaţiilor cu priire la condiţia rezolutorie.

Astfel, reclamanta, prin acţiunea formulată a solicitat rezoluţiunea  contractului deoarece nu i-a fost prestată întreţinerea.

La data  încheierii contractului, respectiv 25.09.2002, erau în vigoare dispoziţiile Codului Civil de la 1864.

Cum efectele contractului, respectiv obligaţiile întreţinătorului subzistă, sunt aplicabile  în parte dispoziţiile  Codului civil în vigoare de la 01.10.2011.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 2 Legea nr. 71/2011 „dispoziţiile Codului civil sun aplicabile şi efectelor în vigoare ale situaţiilor juridice  născute anterior  intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie,  filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul  general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii  juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil”.

Potrivit dispoziţiilor art. 1549 alin. 1 Cod civil „dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul  la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin”.

Pentru a opera  instituţia rezoluţiunii se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate : una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin; neexecutarea să fi fost  imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit  obligaţia. În raport de prima condiţie enunţată, s-a stabilit ca valoare de principiu că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea, însă doar în cazul în care partea din obligaţie neexecutată este  esenţială la încheierea contractului.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamantă şi pârâţi, prima trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective  (adică existenţa actului sau faptului juridic asigurator al acestei obligaţii) şi  nerespectarea acestuia, după care pârâţii trebuie să dovedească, la rândul lor, executarea acestei obligaţii sau faptul că neexecutarea nu le este imputabilă.

Analizând în acest context cererea principală dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada existenţei obligaţiei doar în sarcina pârâtului M M, obligaţia rezultând con contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.

Imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a devenit bun comun cu pârâta M M I în temeiul dispoziţiilor art. 30 Codul familiei ( în vigoare la data încheierii actului) dar aceasta nu este parte contractantă.

Fiind un contract încheiat atât în considerarea persoanei  întreţinătorului , cât şi a întreţinutului, întreţinerea are un caracter intuitu personae, motiv pentru care obligaţia de întreţinere este strict personală şi netransmisibilă.

Aşa fiind, prezumţia  legală  a comunităţii instituită de art. 30 Codul  familiei conferă  pârâtei M M-I calitate procesuală în speţă, şi nu încheierea actului juridic generator de obligaţii.

Instanţa va reţine că între reclamanta M M şi pârâtul M M – mamă şi fiu, pe de o parte, şi pârâta m M-I pe de altă parte, există o stare conflictuală datorată faptului că pârâţii se află în proces de divorţ. De altfel, din răspunsurile pârâtului M M la interogatoriu rezultă  indubitabil că între el şi reclamantă există o înţelegere mutuală în vederea desfiinţării contractului de întreţinere, achiesarea pârâtului la cererea  reclamantei neputând  fi justificată decât în această ipoteză.

Pe de altă parte, analizând conţinutul actelor medicale, care atestă că reclamanta suferă de afecţiuni cronice, în raport cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa va reţine că reclamanta este  în măsură să se ocupe singură  de treburile gospodăreşti, că a fost ajutată de ambii pârâţi până în momentul în care  au apărut neînţelegeri în căsnicia lor, iar după ce pârâta M M a fost alungată din domiciliu, pârâtul M M a  continuat să o ajute pe reclamantă.

Astfel martorul Apostu Gheorghe, audiat la  propunerea reclamantei a arătat că „M M a ajutat-o întotdeauna  pe reclamantă şi o ajută în continuare. El taie lemne, el aduce apă”. A precizat martorul că ajutorul pe care îl primeşte reclamanta de la pârâtul M M este suficient.

Martora Vilău Maria, audiată la propunerea pârâtei M M a arătat că MM a fost alungată de acasă de pârâtul M M  şi că în prezent acesta se ocupă de gospodărie, face piaţa, aduce apă. De asemenea, a arătat martora că  M M merge la  câmp împreună cu fiul ei iar când pârâţii erau în relaţii bune mergeau împreună la munca câmpului.