Anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, emis de Inspectoratul de Stat pentru controlul în Transportul rutier-Regiunea nr.3. Exonerarea de plata amenzii de 12000 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

Sentinţă civilă 131 din 27.02.2014


Cuprins pe materii: Drept contravenţional. O.G. nr. 2/ 2001. Pericol social redus. Ȋnlocuirea amenzii cu avertisment.

Obligaţia legală de a asigura la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a contractului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing sau de închiriere, este impusă, conform prevederilor art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012

Prin cererea înregistrată sub nr. 2693/316/18.11.2013 pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, petenta TRANSVALI IMPEX SRL  , în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru controlul în Transportul rutier- I.S.C.T.R. Regiunea nr. 3, a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria ISCTR nr. 090337/31.10.2013 şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 12000 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

Prin procesul-verbal seria ISCTR nr. 090337/31.10.2013, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 12.000 lei, pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor

Petenta a susţinut că, la efectuarea controlului, nu a putut prezenta contractul de închiriere în original, având doar o copie, pe care agentul constatator nu a luat-o în considerare, motiv pentru care a fost amendată.  Drept urmare, petenta a formulat plângere contravenţională, considerând că fapta sa nu prezintă un pericol social redus, solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment.

Art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, prevede drept încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura existenţa la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:  contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing sau de închiriere.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, precum lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator (art. 17 din O.G. nr. 2/2001) . De asemenea, procesul-verbal de constatare a contravenţiei este semnat de agentul constatator, iar la rubrica Menţiuni, se precizează că reprezentantul legal nefiind de faţă, nu s-au putut formula obiecţiuni.

Instanţa, analizând conţinutul procesului verbal contestat de petent, a constatat faptul că acesta întruneşte condiţiile de formă impuse de dispoziţiile art. 17 şi 19 şi cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.

 Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa a reţinut că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art.34 din OG nr. 2/2001, rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară. Această prezumţie de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenţie nu a fost răsturnată.

Instanţa a apreciat că aplicarea prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum se solicită în lumina jurisprudenţei CEDO şi a garanţiilor fundamentale prevăzute de art. 6 din CEDO, a fost respectată în prezenta cauză, deoarece petentului i s-a dat posibilitatea de a proba susţinerile sale, însă menţiunile agentului constatator nu pot fi înlăturate din oficiu de către instanţă ca un efect automat al prezumţiei de nevinovăţie a petentului, ci trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părţi.

Faţă de considerentele mai sus menţionate, instanţa, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins plângerea contravenţională ca neîntemeiată, menţinând ca legal şi temeinic procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.