Solutionarea plangerii formulate de petentul s.i. in contradictoriu cu intimatul s.c., impotriva ordonantei nr.191/P/2007 din 17.07.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia

Prin plangerea inregistrata la nr.2107/313/2007 petentul S.I. a solicitat in contradictoriu cu intimatul S.C. pentru anularea ordonantei  nr. 191 /P/2007 din 17.12.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia.

In motivarea plangerii petentul a sustinut ca masura luata impotriva sa este netemeinica si nelegala, intrucat pe de o parte, autoturismul care a fost observat de martori nu era in  stare de functionare, aflandu-se in service, iar pe de alta parte, declaratia martorului Petrescu Viorel este nereala acesta fiind un “martor de profesie.”

S-a atasat dosarul nr.191/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia.

In sustinerea celor aratate, petentul a depus certificat de grefa nr.3772/278/2007 al Judecatoriei Petrosani, dovada nr.076462-IPJ Hunedoara, rezolutia nr.795/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia, rezolutia nr.596/P/2006a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia, ordonanta nr.1232/P/2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia, sentinta penala nr.774/22,08,2006 a Judecatoriei Strehaia.

Examinand ordonanta atacata atat sub aspectul criticilor formulate, cat si din oficiu, instanta constata ca plangerea este intemeiata urmand a fi admisa pentru urmatoarele considerente:

Prin rezolutia nr. 191/P/2007 din 12.07.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia  s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala fata de învinuitul S.I. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ de 400 lei amendă şi cheltuieli judiciare către stat în sumă de 10 lei, retinandu-se in sarcina acestuia savarsirea infractiunii de furt prevazuta de art.210 C.pen., in dauna persoanei vatamate S.C., constand in aceea ca la data de 10 ianuarie 2007 i-a sustras acestuia un cazan de fabricat tuica si mai multe materiale feroase.

In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta constata ca organele de urmarire penala au apreciat in mod gresit materialul probator administrat in  cauza.

Astfel, solutia procurorului a avut la baza depozitia martorului Petrescu Viorel, cel care l-ar fi vazut pe invinuit, la data de 10.01.2007, incarcand in autoturismul propriu, obiectele declarate furate de perosna vatamata.

Instanta va cenzura total depozitia martorului Petrescu Viorel si nu va tine cont de ea, intrucat este subiectiva si nu reflecta adevarul, fiind in dezacord chiar cu sustinerile persoanei vatamate.

Astfel, instanta constata ca in plangerea inregistrata la Politia oras Strehaia la data de 29.01.2007(fila 5 dosar parchet) S.C. reclama furtul unui cazan de tuica, fier beton-profil in cantitate de 500kg, in valoare de 1500lei.

In declaratia data in fata organelor de politie din 20 sau 21.01.2007(nu se intelege data exacta), aceeasi persoana vatamata declara ca obiectele au fost furate de numitul Ciobila Marian, vecinul sau, intrucat acesta i-a reprosat ca l-ar fi acuzat pe nedrept ca ar fi autorul furtului, in conditiile in care S. C. sustine ca nu ar fi facut astfel de afirmatii. La aceasta discutie a fost prezent Petrescu Viorel, martorul in cauza.

Ulterior, la 14.04.2007, in continuarea declaratiei date anterior, S. C. precizeaza ca autorul furtului este fratele sau, S.I., aspect pe care il cunoaste de la Petrescu Viorel, persoana care avea grija de gospodarie.

In declaratia data in fata organelor de politie, martorul isi aminteste cu lux de amanunte imprejurarile furtului, respectiv data-10.01.2007, autoturismul in care s-ar fi incarcat bunurile, genul acestora, faptul ca s-a apropiat de locuinta lui S.C. pentru a observa mai bine ce se intampla, insa nu a considerat necesar sa-i spuna acestuia din urma decat 3 luni mai tarziu, in conditiile in care au avut mai multe discutii, chiar in prezenta presupusului autor al furtului, Ciobila Marian.

De asemenea, intre martor si petentul invinuit exista o stare conflictuala mai veche, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, imprejurare ce permite instantei sa constate ca depozitia sa nu este conforma adevarului.

Toate acestea intaresc convingerea instantei ca petentul- invinuit nu a savarsit fapta retinuta in ordonanta atacata, existand dubiu(care trebuie sa-i profite) in ceea ce priveste participarea sa la infractiune, astfel ca, temeiul corect al scoaterii de sub urmarire penala este art.10 lit.c C.pr.pen.

In consecinta, instanta considera ca depozitia acestui martor nu serveşte la constatarea identitatii dintre petentul-invinuit si persoana care a savarsit infractiunea.

In ceea ce priveste procedura din dreptul intern, instanta constata ca, dispozitiile art.278 ind.1 c.p.p. prevad ca dupa respingerea plangerii facute conform art.275- 278 c.p.p., impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarire penala, persoana vatamata si orice alta persoana ale carei interese au fost vatamate poate face plangere in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, la instanta careia iar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Judecand plangerea, instanta verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosar, ca si a oricaror inscrisuri prezentate, putand adopta solutia respingerii plangerii, prin sentinta, mentinand solutia sau ordonanta atacata sau, dimpotriva, admiterea plangerii prin sentinta desfiintand rezolutia, cu trimiterea cauzei la procuror in vederea inceperii sau redeschiderii urmarii penale.

Instanta mai are, in sfarsit, la indemana solutia de admitere a plangerii, prin incheiere, cu retinerea cauzei spre rejudecare, atunci cand probele de la dosar sunt suficiente..

Aplicand strict prevederile art.278 ind.1 alin.8 lit. b) si c) C.pr.pen., rezulta ca legiuitorul a prevazut doar ipotezele in care instanta admite plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, dupa caz, trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale  sau, cand probele sunt suficiente, retine cauza spre judecare in fond.

Instanta constata ca dispozitiile textului mai sus-mentionat nu sunt la adapost de orice critica, lasand fara acoperire anumite imprejurari concrete.

Astfel, daca s-ar retine incidenta in cauza a dispozitiilor art.278 ind.1 alin.8 lit.c) C.pr.pen., instanta ar trebui prin incheiere, sa admita plangerea si sa trimita cauza unui alt complet, legal constituit, care sa solutioneze fondul acesteia.

Instanta considera insa ca dispozitiile art.278 al.8 lit.c) c.p.p., privind admiterea plangerii, desfiintarea rezolutiei atacate si retinerea cauzei spre judecare nu sunt aplicabile, intrucat se ajunge la agravarea situatiei petentului in propriul demers judiciar (acesta devine inculpat), principiul non reformatio in pejus aplicandu-se si in cadrul procedurii art.278 ind.1 c.p.p.

Interesul retinerii unui corect temei al scoaterii de sub urmarire penala nu poate fi contestat, de plano, neputandu-se refuza, de principiu, accesul la instanta a unui invinuit nemultumit de modul in care a fost scos de sub urmarire penala.

Respingerea, ab initio, a unei plangeri prin care se solicita schimbarea temeiului de drept a scoaterii de sub urmarire penala, nu poate fi considerata pur formala, petentul putand invoca existenta unui interes legitim care sa justifice desfiintarea ordonantei atacate.

In speta, masura procurorului, chiar daca nu produce consecinte penale pentru petent, se rasfrange asupra solutionarii laturii civile.

In ceea ce priveste procedura de urmat in aceasta ipoteza art.278 ind.1 al.8 nu acopera aceasta situatie.

Se constata ca organele de cercetare penala au audiat singura persoana care se presupune ca a fost martor ocular la savarsirea infractiunii.

Instanta, inlaturand depozitia acestuia, nu poate trimite, in baza art.278 ind.1 al.8lit.b)C.pr.pen., cauza procurorului sa redeschida urmarirea penala( presupunerea ca nu mai sunt probe de administrat fiind legitima in speta de fata),  si nici sa admita plangerea prin incheiere si sa inainteze cauza completului urmator, legal constituit,  pentru a statua asupra fondului cauzei, deoarece asta ar implica constatarea ca faptuitorul este vinovat si poate fi tras la raspundere penala.

A considera altfel, ar insemna impiedicarea exercitarii controlului judecatoresc asupra masurilor procurorului privind aplicarea legii si interpretarea probelor intr-o situatie concreta, incalcandu-se astfel art 6 din C.E.D.O.

Notiunea “drept la justitie” sau “drept de acces la instanta” s-a dezvoltat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si acopera tot felul de circumstante in care unui individ i se neaga sau nu i se ofera, prin actiuni sau omisiuni ale autoritatilor publice, posibilitatea de a o obtine o hotarare definitiva a unei instante, cu privire la o contestatie in materie civila sau acuzatie in materie penala.

Aceasta inseamna ca, indiferent de rigurozitatea principiului potrivit caruia normele de procedura sunt de stricta aplicare, imprecizia si omisiunea legiuitorului de a stabili legea la toate situatiile de fapt ce pot aparea pot fi acoperite de instanta atunci cand constata incalcari ale Conventiei, cu atat mai mult cu cat Curtea a stabilit ca notiunea de “lege” are un sens material, si nu unul pur formal, incluzand asadar toate normele care au forta juridica, nu numai cele care au statutul de lege conform dreptului intern.

In consecinta, retinand prevalenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului-art.6- asupra legislatiei interne, in masura in care aceasta din urma aduce incalcarea unui drept al omului(accesul la instanta ), si interpretand art.278 ind.1 alin.8 lit.c) c.p.p., in sensul ca probele de la dosar sunt suficiente pentru verificarea solutiei in fond(constatarea existentei dubiului si inlaturarea unei probe fiind o verificare ce antameaza fondul), fara a mai fi necesara o incheiere prealabila si administrarea unor noi dovezi, instanta este in masura sa statueze asupra acestei  solutii, plangerea este admisibila.

Fata de cele aratate, instanta admite plangerea petentului, desfiinteaza ordonanta nr.191/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia, modifica temeiul scoaterii de sub urmarire penala din art.10 lit.b ind.1 C.pr.pen., in art. 10 lit.c) C.pr.pen., petentul nesavarsind fapta retinuta in sarcina sa.

Domenii speta

Spete similare