Plângere împotriva soluţiei procurorului

Prin plângerea înregistrată la nr. 1143/339/16.08.2007, petentul T.P. , în calitate de împuternicit al tatălui său  G.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea , în dosarul nr. 76/P/10.05.2007.

Prin cererea înregistrată la nr. 1192/2007 petentul  T.P. a formulat plângere în numele tatălui său  G.M. împotriva rezoluţiei din data de 6.07.2007  a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea. La data de 30.10.2007 Judecătoria Zimnicea a dispus conexarea dosarului 1192/2007 la dosarul 1143/2007.

Prin sentinţa penală nr. 228/2.11.2007 Judecătoria Zimnicea a admis plângerea petentului  împotriva rezoluţiei 10.05.2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea  şi a rezoluţiei nr 325/II/2/2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desfiinţat rezoluţiile  şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiţilor  D.V. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 291 c.p.

Prin aceeaşi sentinţa a admis plângerea petentului împotriva rezoluţiei de 10.07.2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea în dosarul  419/P/2007  şi a rezoluţiei nr. 405/II/2/2007 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desfiinţat rezoluţiile şi a trimis cauza la parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea  în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii  C.P. şi B.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art 246,289, 291 c.p..

Prin decizia penală nr. 14/R/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr. 1143/339/2007 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea şi recurenţii  D.V. , C.P. şi  B.P. împotriva sentinţei penale nr. 228/2.11.2007 pronunţată de judecătoria Zimnicea în dosarul nr. 1143/339/2007 şi s-a casat cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a fixat pentru instanţa de fond obligaţia de a verifica dacă plângerile petentului au fost formulate de o persoană care are calitate, dacă există procură şi dacă s-au respectat dispoziţiile legale privind sesizarea organelor de urmărire penală şi a instanţei, conform disp. art 222 c.p.p. art 275-278 şi  2781 c.p.p., de asemenea va verifica şi celelalte susţineri ale recurenţilor şi va dispune citarea în cauză a numitului  N.I. pentru a-i da posibilitatea să se apere.

Analizând materialul probator administrat în cauză, reţine următoarele:

Conform disp. art 174 c.p.p. orice persoană are dreptul de a fi reprezentată în cursul procesului penal, reprezentarea fiind, fie convenţională, fie legală. În cauza de faţă,  petentul a invocat un drept rezultând din reprezentarea convenţională.  În această situaţie, întrucât în materia dreptului penal şi procedural penal nu există reglementarea reprezentării convenţionale, aceasta va interveni  în temeiul unui contract de mandat, fiind deci o instituţie specifică dreptului civil urmând a respecta toate dispoziţiile edictate de legiutor ( art 1532, 1535 c.civ.) care vor fi coroborate cu cele prevăzute în procedura civilă art 67-72 c.p.c., astfel pentru a putea justifica acest drept, petentul trebuia să facă dovada existenţei unei împuterniciri în care să se prevadă limitele în care poate acţiona în numele mandantului său.  Petentul  T.P. în toate  cererile adresate, atât Parchetului, cât şi instanţei de judecată a invocat calitatea sa de procurator al tatălui său. Faţă de conţinutul dosarelor 419/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, 325/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, al dosarului 76/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, precum şi al dosarului 1143/339/2007 instanţa  constată că deşi petentul a invocat calitatea de procurator  nu a făcut dovada existenţei acestei împuterniciri de reprezentare pentru această pricină.

 În cauză, întrucât petentul nu a făcut dovada împuternicirii de reprezentare nu avea calitatea de a face demersuri în vederea protejării intereselor legitime ale tatălui său.

Faţă de disp. art 222 c.p.p invocate de petent  în susţinerea calităţii sale de persoana îndreptăţită să facă plângere, instanţa, reproducând întocmai textul de lege invocat, plângerea este încunoştiinţarea făcută de o persoana fizică sau de o persoană juridică, referitor la o vătămare ce i s-a cauzat printr-o infracţiune,  face cunoscut petentului că  aceste dispoziţii au în vedere, după cum foarte clar s-a exprimat legiuitorul, sesizarea organelor de urmărire penală în situaţia vătămării intereselor unei persoane prin săvârşirea unei infracţiuni. Dispoziţiile incidente în cauză sunt cele ale art 2781 c.p.p. care reglementează o procedură distinctă în ceea ce priveşte plângerile împotriva actelor procurorului indicând limitativ care sunt persoanele ce pot formula o asemenea plângere. Aceste dispoziţii nu se vor corobora cu cele ale art 222 c.p.p..

În ceea ce priveşte interesul de care a încercat să se prevaleze petentul, deşi toate plângerile au fost formulate în calitatea de procurator al tatălui, instanţa constată că nici acesta nu este incident în cauză. Încercând să justifice interesul pe existenta unui testament, petentul a făcut dovada confuziei între tărâmul dreptului civil şi cel al dreptului penal. Existenţa unui testament nu face dovada unui drept de natură penală şi nici a unor drepturi de natură civilă vătămate prin săvârşirea unor fapte penale, întrucât  testamentul ca act juridic esenţialmente personal este esenţialmente revocabil prin manifestarea de voinţă unilaterală a autorului său, astfel că interesul invocat care vizează protecţia unor drepturi de natură civilă nu există, în condiţiile în care înseşi drepturile invocate sunt doar eventuale, un testament urmând a-şi produce efectele la moartea autorului său şi nu de la momentul întocmirii.

 Drepturile în materie penală sunt distincte de drepturile din materie civilă. În procesul penal se protejează drepturi lezate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, reparându-se prejudiciile încercate ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni. Petentul invocă interesul în protejarea unor  drepturi civile pentru a justifica  calitatea de petent într-un dosar penal, însă în cauză petentul nu are nici un drept, singurul în măsură să-şi protejeze interesele fiind tatăl său, persoană pe deplin capabilă. Prin faptele săvârşite nu s-a produs nici un prejudiciu patrimoniului petentului, drepturile civile de care se prevalează, nu fac parte din patrimoniul său. Atâta timp cât drepturile civile nu au fost transferate în patrimoniul petentului acesta nu justifică nici un interes, partea vătămată fiind singura îndrituită  la a le  proteja sau nu.

Pentru aceste considerente instanţa a stabilit şi lipsa interesului de a formula o asemenea plângere. Întrucât petentul  T.P. nu a avut calitatea de a formula plângere nu avea nici calitatea de a pretinde a  se începe urmărirea penală împotriva numitului N.I.

 Instanţa a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă o împuternicire de reprezentare – fila 37 din data de 24.03.2008 prin care petentul este împuternicit să reprezinte interesele tatălui său în dosarul în cauză. Întrucât calitatea petentului se apreciază în raport de momentul depuneri plângerii prin care a fost învestită instanţa, respectiv data de 16.08.2007, această împuternicire nu urcă până la momentul sesizării instanţei pentru a recunoaşte dreptul petentului de a reprezenta interesele părţii vătămate motiv pentru care  rămâne lipsită de eficienţă.

Faţă de înscrisul existent la filele 24-30 prin care se aduc critici soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, instanţa face cunoscute petentului dispoziţiile art 27 alin 3 c.p.p. care stabilesc că tribunalele sunt instanţe de control judiciar, judecând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege. Faţă de aceste dispoziţii, judecătoria ca instanţa de fond, nu se poate erija în instanţă de control faţă de  soluţia pronunţată de instanţa superioara de control, respectiv Tribunalul Teleorman. Pentru aceste considerente  îl îndrumă pe petent să  recurgă la căile legale de exercitare a controlului unor asemenea hotărâri, respectiv căile extraordinare de atac.

Faţă de cele expuse mai sus,  în temeiul disp. art 2781 alin 8 lit a c.p.p. ,instanţa,prin sentinţa penală nr.45 din 27.03.2008 a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.P. , , în contradictoriu cu intimaţii D.V. , B.P.  C.P. şi N.I. împotriva rezoluţiilor din data de 10.05.2007, respectiv 06.07.2007 pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. 76/P/2007, respectiv dosarul 419/P/2007.

În baza art 193 alin 6 c.p.p. a obligat petentul la plata către intimata  D.V. a sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat aşa cum rezultă din chitanţa din data de 4.03.2008 – fila .

În baza 192 alin 2 c.p.p. a obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare