Principiul in dubio pro reo. Infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000

Principiul in dubio pro reo. Infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000

Lipsa de credibilitate a martorului colaborator cu identitate protejată, durata excesiv de mare a procesului penal în faza de urmărire penală, data faptei fiind (…) iar rechizitoriul fiind emis, la mai bine de 4 ani după, la data de (…), împrejurare care poate afecta memoria persoanelor audiate în cauză, fac ca materialul probator administrat în cauză să nu fie fiabil în susţinerea acuzaţiei de trafic de droguri de mare risc.

Curtea reţine că nu există nici un mijloc de probă care să demonstreze, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul P. M. este persoana care a vândut colaboratorului cantitatea de 5 grame de heroină, în condiţiile în care cei doi nu au fost singuri la faţa locului, iar terţa persoană indicată ca fiind prezentă de către colaborator, a fost cercetată în acelaşi dosar de urmărire penală, tot pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri la o dată apropiată  celei în discuţie.

(Secţia I penală, decizia penală nr. 1542/A din data de 15 noiembrie 2018)

Prin sentinţa penală nr.384 din data de 26.02.2018 pronunţată în dosarul nr.40815/3/2018, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.pr.pen., rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., precum şi art. 5 C.pen., Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală a condamnat pe inculpatul P. M. zis ”M.” la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în stare de recidivă.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin.(1) lit. a), b) si h) C.pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen..

În baza art.43 alin.(1) C.pen. a adăugat la pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în cauză restul neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.970/F/23.11.2009 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin decizia penală nr.2319/14.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de un an, opt luni şi patru zile, inculpatului P. M. dându-i-se spre executare pedeapsa finală de 6 ani, 8 luni şi 4 zile închisoare. 

A constatat că pedeapsa complementară anterioară a fost executată, astfel încât inculpatul va executa alăturat de pedeapsa principală exclusiv pedeapsa complementară aplicată în cauză.

În conformitate cu art. 404 alin. (5) C.pr.pen. şi art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen., persoana condamnată a fost lipsită de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b şi h) C.pen., pedeapsa accesorie executându-se din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. M., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C.pr.pen. rap. la art. 16 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, a cantităţi de 3,63 grame de heroină, rămasă în urma analizelor de laborator şi depusă la camera de corpuri delicte, conform Dovezii seria H, nr.0103631/04.12.2012.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul P. M. a sumei de 1.200 lei, obţinută în urma vânzării de droguri colaboratorului cu nume de cod ” H. I.”.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C.pr.pen., art. 398 C.pr.pen. şi art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a obligat pe inculpatul P. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarele:

În dosarul nr. 2388/D/P/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti inculpaţii M. R. şi G. A. I. au fost cercetaţi, în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. În acest dosar au mai fost cercetaţi şi numiţii ”M.”, ”L.”, ’T.” şi ”A.”, iar pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, prin ordonanţa nr. 2388/D/P/2012 emisă la data de 22.11.2012 s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penal şi formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 3637/D/P/2012.

La data de 11.08.2016 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, la solicitarea Structurii Centrale a trimis dosarul pentru soluţionare, acesta fiind înregistrat sub nr. 438/D/P/2016.

În baza ordonanţei nr. 2388/D/P/2012 emisă la data de 14.09.2012 prin care s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod ”S. C.” şi a colaboratorului acestuia ”H.I.”, precum şi autorizarea lor în vederea cumpărării de droguri de la inculpatul P. M., în data de 20.09.2012 a fost organizată o cumpărare autorizată de heroină de la acesta.

În vederea interceptării şi înregistrării discuţiilor din mediu ambiental ocazionate de tranzacţionarea drogurilor, la data de 19.09.2012 Tribunalul Bucureşti a emis autorizaţia nr.1009/AI/2012.

Astfel, la data de 20.09.2012 în jurul orelor 15.00 investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu colaboratorul cu nume de cod ”H. I.”, ocazie cu care acestuia i s-a efectuat un control corporal şi s-a constatat că nu deţine droguri sau sume de bani. Colaboratorului i-a fost montată tehnica de înregistrare audio şi înmânată suma de 1.200 lei pentru a cumpăra cantitatea de 5 grame heroină de la inculpatul P. M.

După efectuarea acestor activităţi, pentru realizarea tranzacţiei cu heroină colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat, ocazie cu care aceştia şi-au dat întâlnire pe strada Romulus, situată în Bucureşti.

Din procesul-verbal întocmit la data de 20.09.2012 de către investigatorul sub acoperire S. C. - nume de cod, a rezultat că, în vederea efectuării cumpărării autorizate de heroină de la numitul „M.”, s-a procedat la realizare unui control corporal sumar asupra martorului colaborator, ocazie cu care nu au fost găsite obiecte, bunuri, valori sau substanţe interzise de lege deţinerii, după care a fost instalat asupra acestuia un dispozitiv de înregistrare audio. Ulterior i-a înmânat colaboratorului H. I. suma de 1.200 lei pentru a cumpăra de la numitul „M.” cantitatea de 5 gr. heroină.

Cele consemnate au fost susţinute de declaraţiile date, inclusiv în şedinţă publică pe parcursul cercetării judecătoreşti, atât de către investigatorul sub acoperire, cât şi de martorul colaborator.

În procesul-verbal a fost prezentat în continuare modul de derulare a tranzacţiei de vânzare-cumpărare de heroină.

În mod similar aceste aspecte au fost redate de către investigator şi de către martorul colaborator în declaraţiile date în timpul procesului penal. Ambii au confirmat că persoana cu care s-a întâlnit martorul colaborator şi de la care acesta a cumpărat cantitatea de 5 grame heroină este inculpatul P. M., martorul declarând în etapa cercetării judecătoreşti, că nu era prima dată când achiziţiona droguri de la inculpatul P. M., acesta fiind o sursă obişnuită de aprovizionare şi că el îl cunoaşte sub apelativul de „M.”.

Din probele dosarului a mai rezultat că inculpatul a fost însoţit în data de 20.09.2012 de o altă persoană, a cărei identitate nu a  putut fi însă stabilită cu certitudine.

Astfel, martorul colaborator a afirmat în cursul urmăririi penale că este vorba despre numitul G. A. I., însă în contextul în care această afirmaţie nu a fost susţinută de alte mijloace de probă procurorul a dispus clasarea, în temeiul art. 16 lit. c) C.pr.pen. în ceea ce-l priveşte pe acesta. De altfel, cu ocazia audierii în instanţă, martorul colaborator nu a mai făcut o astfel de susţinere, arătând că nu cunoaşte persoana care îl însoţea pe inculpat.

Cu ocazia audierii ca martor, numitul G. A. I. a negat că ar fi fost prezent în data respectivă, împreună cu inculpatul P. M., contrazicând apărările formulate de către acesta.

Cu evidenţă, sub aspectul sarcinii probaţiunii, principiul este că cel ce acuză este obligat să probeze (actori incubit probatio), procurorului revenindu-i sarcina administrării probelor în învinuire. Beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, în lipsa  probelor de vinovăţie, inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa.

În cazul în care există probe de vinovăţie acesta are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Astfel, întreaga procedură de administrare a probelor implică posibilitatea subiecţilor cu funcţii procedurale distincte de a combate probele. Această atitudine prin care se exprimă dezacordul faţă de conţinutul unei probe nu se mărgineşte la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din probe, ci presupune administrarea de probe contrare. Sub acest aspect s-a statornicit de mult regula că cel ce afirmă este obligat să dovedească afirmaţia făcută (eius incubit probatio qui dicit, non qui negat), ceea ce cu evidenţa nu înseamnă o răsturnare a sarcinii probaţiunii. Or, cele afirmate de către inculpatul P. M. în apărarea sa nu au fost susţinute de datele şi împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă, inclusiv din declaraţia martorului a cărui audiere a fost solicitată chiar de către inculpat.

Având o largă răspândire, utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor nu încalcă de plano dreptul la un proces echitabil, sub condiţie ca acţiunea organelor judiciare să fie una determinată, în concordanţă cu reglementările internaţionale care consacră acest drept, fiind deci necesară  existenţa unor măsuri suficiente de contrabalansare a declaraţiilor acestor categorii de persoane pentru a face eficientă exercitarea dreptului la apărare.

Acesta este şi sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg care a statuat în mod repetat că folosirea martorilor protejaţi pentru a dispune condamnarea unei persoane nu este, în sine,  incompatibilă cu prevederile art. 6 din Convenţie, însă condamnarea unei persoane nu trebuie să se bazeze în exclusivitate pe aceste mărturii.

De asemenea, acuzatului trebuie să i se ofere oportunităţi adecvate pentru a putea contesta şi contracara mărturiile depuse împotriva sa, fie la momentul când această mărturie este depusă, fie ulterior (Cauza Ludi c. Elveţiei, Hotărârea din 15.05.1992). Folosirea declaraţiilor martorilor anonimi trebuie să fie contrabalansată în mod suficient prin procedee specifice impuse autorităţilor judiciare, astfel încât persoana acuzată nu va fi împiedicată să analizeze credibilitatea martorului.

Atât investigatorul sub acoperire, cât şi colaboratorul au fost audiaţi  în mod nemijlocit de către instanţă, ocazie cu care inculpatul, precum şi apărătorul acestuia au avut posibilitatea să le adreseze întrebări.

Tribunalul a constatat că susţinerile acestora sunt consecvente şi concordante atât cu cele făcute pe parcursul urmăririi penale, cât şi între ele şi, mai mult decât atât, se coroborează cu datele şi împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă, respectiv: procesul-verbal întocmit de ofiţeri de politie judiciară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesul-verbal de redare a discuţiei purtate de vânzător şi cumpărător, acesta din urmă fiind confirmat de audierea înregistrării realizată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, în baza autorizaţiei nr. 1009/AI/2012 emisă de Tribunalul Bucureşti s-a procedat la înregistrarea audio a discuţiei purtată de colaboratorul cu nume de cod ”H. I.” cu inculpatul P. M., după cum urmează:

”H. I. : Ne aduci şi nouă o probă să vedem cum e?

P. M.: E bună nene. Se duce acum să o ia. E bună....E toţi, da? Doişpe.

H. I.: Doişpe. Ia.

P. M.:  Vezi că nu am mai spart din ea.”

În considerarea tuturor acestor elemente instanţa a apreciat că acuzaţiile parchetului sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză, fără ca cele susţinute de către inculpat în apărare să se confirme.

Sub aspectul situaţiei de fapt, Tribunalul a mai reţinut că în timpul întâlnirii colaboratorul i-a înmânat  inculpatului P. M. suma de 1.200 lei, primită anterior de la investigator.

După efectuarea tranzacţiei, colaboratorul s-a reîntors în locul în care îl aştepta investigatorul sub acoperire căruia i-a înmânat drogurile cumpărate în modalitatea anterior expusă şi a restituit tehnica de înregistrare audio.

Astfel, colaboratorul i-a predat investigatorului sub acoperire o punguţă din material plastic de culoare neagră cu porţiuni de culoare albă sigilată la capăt prin ardere, care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie. La rândul său, investigatorul sub acoperire a predat punguţa ofiţerilor de caz care au introdus-o într-un plic tip MAI sigilat cu sigiliul tip MI nr.50163.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159240 din 01.10.2012 a rezultat că proba înaintată în cauză conţinea cantitatea de 3,72 grame heroină. Conform aceluiaşi raport cantitatea de 3,63 grame heroină a rămas în urma analizelor de laborator, fiind depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria H nr. (..).

Constatând, ca atare, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul P.M, Tribunalul a dispus condamnarea acestuia în conformitate cu dispoziţiileart.396 alin. (2) C.pr.pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. M. zis „M.”, constând în aceea că la data de 20.09.2012 a vândut colaboratorului cu nume de cod „H.I.” cantitatea de 3,72 grame heroină, cu suma de 1.200 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că prin sentinţa penală nr. 970/23.11.2009 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2319/14.06.2010 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul P. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a fost arestat la 12.02.2009 şi eliberat la 06.06.2012, cu un rest de pedeapsă de 615 zile. Faţă de acest aspect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) C.pen.

Pentru această infracţiune, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată potrivit art. 74 C.pen., durata  acesteia fiind stabilită prin raportare la gravitatea faptei comise şi la periculozitatea făptuitorului, cu luarea în considerare a împrejurărilor şi a mijloacelor folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Tribunalul a reţinut astfel, pe lângă gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, cantitatea de drog traficată, perioada mare de timp scursă de la comiterea infracţiunii, perioadă în care inculpatul a avut o conduită conformă, inclusiv pe parcursul  procesului penal, în cadrul căruia deşi a negat comiterea faptei, s-a prezentat de bunăvoie  în faţa organelor judiciare, existenţa antecedentelor penale ce atrag reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, condamnarea anterioară fiind aplicată tot pentru comiterea unor infracţiuni de trafic ilicit de droguri, inculpatul fiind liberat condiţionat din aceasta doar cu câteva luni înainte de săvârşirea faptei deduse judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul P.M., solicitând în esenţă achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. întrucât la dosar nu sunt suficiente probe din care să rezulte  cu certitudine săvârşirea infracţiunii.

A invocat inculpatul că pe înregistrarea realizată în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti şi audiată în şedinţă publică nu se regăseşte vocea sa şi nu s-a dispus o expertiză în acest sens; că declaraţia martorului colaborator cu nume de cod ,, H. I.,, dată în cursul urmăririi penale  este diferită de cea dat în faţa instanţei de judecată aspect care ridică un semn de întrebare asupra veridicităţii celor susţinute de către acesta şi că potrivit jurisprudenţei CEDO, condamnarea unei persoane nu trebuie să se bazeze exclusiv pe mărturia martorilor protejaţi.

În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ca urmarea aplicării dispoziţiilor art. 75 C.pen. invocându-se comportamentul procesual corect dar şi circumstanţe personale favorabile.

Curtea, examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de inculpat cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen. a constatat că apelul este fondat în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

Inculpatului P. M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 reţinându-se în sarcina sa că la data de 20.09.2012 a vândut colaboratorului cu nume de cod ,,H. I. cantitatea de 3,2 g. de heroină cu suma de 1200 de lei.

În susţinerea acuzaţiei, procurorul a invocat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de redare a declaraţiei colaboratorului cu nume de cod H. I. cu ocazia efectuării cumpărării autorizate de droguri; procesul verbal întocmit de organele poliţiei judiciare cu ocazia efectuării supravegherii operative; procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod,, S. C.,,, procesul verbal de redare a discuţiei purtată de inculpatul P.M. zis M. cu colaboratorul cu nume de cod ,,H. I.” cu ocazia efectuării cumpărării autorizate de droguri; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

În urma efectuării cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C.pen. şi art. 41 alin. (1) C.pen..

Tribunalul a constatat că susţinerile investigatorului sub acoperire, cât şi ale colaboratorul, audiaţi inclusiv în faza de judecată, sunt consecvente şi concordante atât cu cele făcute pe parcursul urmăririi penale, cât şi între ele şi, mai mult decât atât, se coroborează cu datele şi împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă, respectiv: procesul-verbal întocmit de ofiţeri de politie judiciară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesul-verbal de redare a discuţiei purtate de vânzător şi cumpărător, acesta din urmă fiind confirmat de audierea înregistrării realizată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

A mai arătat instanţa de fond că cele afirmate de către inculpatul P. M. în apărarea sa nu au fost susţinute de datele şi împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă, inclusiv din declaraţia martorului a cărui audiere a fost solicitată chiar de către inculpat.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul P. M., Tribunalul a dispus condamnarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (2) C.pr.pen.

În cursul urmăririi penale, P. M. a fost audiat ca suspect, context în care a declarat că nu recunoaşte acuzaţia penală formulată împotriva sa. A precizat că este consumator de droguri din anul 2006, zilnic consumând o doză, că în vara anului 2012 s-a liberat din penitenciar unde executase o pedeapsă pentru trafic de droguri şi în acea perioadă nu a avut posibilitatea să cumpere droguri în vederea revânzării. În calitate de inculpat acesta a precizat că nu doreşte să dea declaraţie.

În cursul judecăţii inculpatul a precizat că la data de 20.09.2012 se afla în cartierul fratelui său P. A., pe strada Romulus, fiind însoţit de acesta şi de numitul G. R. I. care i-a dat o doză de drog, o substanţă albă pentru a o încerca, ştiind că este consumator de droguri.

A precizat că s-a dedus greşit că el ar fi traficat drogurile, în realitate , G. A. I. având interesul să obţină un beneficiu în propria cauză, în sensul aplicării art. 15 din Legea nr.143/2000.

Totodată a susţinut inculpatul că vocea de pe înregistrarea audio efectuată cu ocazia vânzării nu îi aparţine şi doreşte expertizarea înregistrării.

Realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că acesta nu este apt să înlăture dincolo de orice dubiu rezonabil prezumția de nevinovăție a inculpatului prevăzută de art. 4 C.pr.pen. și art. 6 CEDO, motiv pentru care soluţia ce se impune a fi dispusă este achitarea  acestuia întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

Pentru început Curtea a reţinut că în dosarul nr. 2388/D/P/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti inculpaţii M.R. şi G. A. I. au fost cercetaţi, în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile prevăzute de art.2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În acest dosar au mai fost cercetaţi şi numiţii ”M.”, ”L.”, ’F.” şi ”A.”, iar pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, prin ordonanţa nr. 2388/D/P/2012 emisă la data de 22.11.2012 s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penal şi formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor, dosarul fiind înregistrat sub nr. 3637/D/P/2012.

La data de 11.08.2016 Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, la solicitarea Structurii Centrale a trimis dosarul pentru soluţionare, acesta fiind înregistrat sub nr. 438/D/P/2016.

Cu privire la modul în care a fost gestionată ancheta penală, Curtea a reţinut că în data de  14.08.2012 DIICOT- Serviciul Teritorial Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională desfăşurată pe linia traficului de droguri de mare risc, respectiv heroină de numiţii,, M., L. şi ,, F.,,.

Prin ordonanţa nr. 2388/D/P/2012 emisă la data de 14.09.2012 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod ”S. C.” şi a colaboratorului acestuia ”H. I.”, precum şi autorizarea lor în vederea cumpărării de droguri de la numiţii,, M., L. şi ,, F.,, precum şi de la membrii grupării infracţionale din care aceştia fac parte.

La data de 19.09.2012 Tribunalul Bucureşti a emis autorizaţia nr.1009/AI/2012, în vederea interceptării şi înregistrării audio/video în mediu ambiental a discuţiilor purtate de colaboratorul H. I. cu numiţii M., L. şi ,, F.,, precum şi alte persoane aflate în anturajul infracţional al acestora, cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri.

În data de 20.09.2012 a fost organizată o cumpărare autorizată de heroină.

Din încheierea Tribunalului Bucureşti în baza căreia a fost emisă autorizaţia mai sus indicată, aflată la fila 18 dup, rezultă că până la acea dată,  organele de anchetă stabiliseră doar identitatea numitei ,,F” ca fiind C. D.

În continuare, din procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S. C., Curtea a reţinut că la data de 20.09.2012 acesta s-a întâlnit cu colaboratorul  H. I. în jurul orelor 15:00 pentru a efectua  o cumpărare autorizată de heroină de la numitul M., context în care a înmânat colaboratorului suma de 1200 de lei pentru achiziţionarea cantităţii de 5 grame de heroină.

A mai consemnat investigatorul că la ora 16:00, colaboratorul s-a deplasat pe strada Romulus unde s-a întâlnit cu numitul M., aflat în autoturismul cu numărul B.85 CDM şi după 10 minute s-a reîntors predându-i o punguţă din material plastic ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie despre care a declarat verbal că reprezintă cantitatea de 5 grame de heroină şi că a fost cumpărată de la numitul ,,M.,,

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească la data de 20.03.2017, la aproximativ 4 ani şi 6 luni de la eveniment (fila 36), investigatorul sub acoperire S. C. a oferit mai multe detalii cu privire la modul în care s-a desfăşurat cumpărarea autorizată de droguri.

Relevant este pasajul în care martorul a declarat că la momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu colaboratorul şi a avut loc tranzacţia, el se afla la cca. 200-250 de metri astfel încât a putut observa că cei doi s-au întâlnit, fără a putea vedea şi restul acţiunilor comise, respectiv dacă martorul colaborator a predat suma de bani inculpatului şi dacă acesta la rândul său a înmânat martorului drogurile.

Investigatorul a constatat că tranzacţia a avut loc întrucât anterior întâlnirii procedase la controlul corporal asupra martorului şi înmânarea sumei de bani destinate cumpărării iar ulterior întâlnirii martorul a fost verificat corporal fără a fi găsită suma de bani, predând punguţa care-i fusese dată de inculpat.

Totodată din conţinutul declaraţiei a mai rezultat că inculpatul şi colaboratorul s-au întâlnit în stradă şi după ce cei doi au discutat, P. M. a părăsit zona iar colaboratorul i-a spus investigatorului că inculpatul a precizat că va lipsi 10 minute pentru a-i aduce drogurile, iar după acest interval de timp a revenit şi i-a înmânat o pungă cu heroină.

Cu privire la existenţa altei persoane la faţa locului, investigatorul a precizat că nu îşi mai aminteşte dar este posibil ca inculpatul când a venit la întâlnire să fi fost însoţit de o terţă persoană care a rămas într-o maşină.

La data de 21.09.2012 a fost redată într-un proces verbal, declaraţia colaboratorului cu nume de cod H. I. care a precizat că la data de 20.09.2012, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire pentru a efectua o cumpărare autorizată de heroină de la numitul,, M.,,, sens în care a fost controlat corporal amănunţit, i-a fost montată tehnică de înregistrare audio, i s-a înmânat suma de 1200 de lei pentru a cumpăra 5 grame de heroină.

În continuare, colaboratorul a declarat că l-a contactat telefonic pe M. şi s-au întâlnit pe strada Romulus, ,, M. aflându-se într-o maşină marca Fiat împreună cu G. A.,,.

Curtea a reţinut ca relevant următorul pasaj din procesul verbal invocat,, I-am întrebat pe aceştia dacă este bună heroina, iar G. mi-a zis că este foarte bună; i-am dat lui M. suma de bani primită  de la investigator, spunându-mi să-l aştept după care a intrat în imobilul în care locuieşte familia lui G.; după aproximativ 5 minute M. şi G. au venit cu autoturismul descris anterior iar M. mi-a dat o punguţă de celofan ce conţinea heroină.

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, colaboratorul cu nume de cod H. I. şi-a nuanţat declaraţia precizând că inculpatul, atunci când i-a adus marfa, a fost însoţit de un băiat pe care însă nu îl cunoaşte.

Curtea a mai avut în vedere şi procesul verbal întocmit de organele poliţiei judiciare cu ocazia efectuării supravegherii operative( filaj) de la fila 22 dup din care rezultă că la data de 20.09.2012, în jurul orelor 15:30, investigatorul sub acoperire S. C. s-a deplasat cu colaboratorul H. I. pe strada Călăraşi, sectorul 3, unde i-a dat acestuia suma de 1200 de lei pentru a cumpăra de la numitul ,,M.,, cantitatea de 5 grame de heroină. În jurul orelor 16:00, colaboratorul s-a deplasat pe strada Romulus unde s-a întâlnit cu numitul M. care se afla în autoturismul cu nr. de înmatriculare B. 85 CDM iar după 10 minute, colaboratorul s-a  îndepărtat de autoturismul mai sus indicat şi s-a îndreptat spre investigator căruia i-a predat o punguţă de material plastic. La rândul său, investigatorul a predat lucrătorilor de la poliţia judiciară, ce efectuau filajul, punguţa în discuţie.

La aproximativ patru ani de la data cumpărării autorizate, prin procesul verbal din data de 11.10.2016, organele de poliţie au procedat la redarea în scris a discuţiei purtate în mediu ambiental de către colaboratorul ,, H. I. cu numitul,, M., care între timp (la data de 25.02.2015 conform procesului verbal de fila 33 dup) fusese identificat ca fiind inculpatul P. M.

Conţinutul acesteia este următorul: ,, ”H. I.: Ne aduci şi nouă o probă să vedem cum e?,

P. M.E. bună nene. Se duce acum să o ia. E bună....E toţi, da? Doişpe.

H I.l: Doişpe. Ia.

P. M.: Vezi că nu am mai spart din ea.”

Curtea a reţinut că declaraţia colaboratorului consemnată la data de 21.09.2012  vine în contradicţie cu procesul verbal încheiat de organele de poliţie la data de 11.10.2016.

Astfel din  procesul verbal în invocat rezultă că discuţia surprinsă de aparatura montată asupra colaboratorului s-a purtat exclusiv între acesta şi inculpatul P. M., în schimb, colaboratorul H. I. a declarat că la întrebarea ,,dacă heroina este bună, a  răspuns numitul G. A.

S-a ridicat astfel un semn de întrebare cu privire la corectitudinea celor consemnate în procesul verbal din data de 11.10.2016 având în vedere că redarea discuţiei în scris s-a realizat la mai bine de 4 ani de la înregistrare, că în faza cercetării judecătoreşti s-au întâmpinat dificultăţi în ascultarea acestei înregistrări de către instanţa de judecată, fiind necesară acordarea mai multor termene în acest sens şi prezenţa a doi  specialişti IT din cadrul  organului de urmărire penală pentru a fi redată dar şi că inculpatul după audiere, a contestat că vocea sa se aude pe acea înregistrare.

Curtea având în vedere declaraţia colaboratorul cu nume de cod H. I. care a precizat că G. A. este cel care a răspuns la întrebarea dacă drogurile sunt de calitate şi nu P. M. cum s-a consemnat în procesul verbal din data de 11.10.2016, coroborat cu faptul că inculpatul a contestat existenţa vocii sale pe înregistrare dar şi cu faptul că din  dosarul instanţei de fond  a rezultat o calitate îndoielnică a înregistrării în discuţie ce a putut fi redată cu mari dificultăţi doar de către specialişti IT din  cadrul organului de urmărire penală, va cenzura acest mijloc de probă considerând că nu prezintă suficientă credibilitate pentru a fi avut în vedere la deliberare.

În continuare Curtea a analizat şi credibilitatea martorului colaborator care şi-a nuanţat declaraţia în cursul judecăţii cu privire la un element esenţial asupra căruia a fost întrebat, fără a se identifica un motiv întemeiat pentru aceasta modificare.

Astfel deşi în cursul urmăririi penale, martorul a prezentat o situaţie de fapt din care rezultă că la comiterea faptei ar fi fost prezent şi numitul G. A., acesta participând activ la discuţii şi însoţindu-l pe inculpat chiar şi atunci când acesta din urmă s-a deplasat pentru aducerea drogurilor de la blocul ,,unde locuia familia lui G.,,,după spusele martorului, în faţa instanţei a declarat că inculpatul era însoţit de un băiat dar pe care nu îl cunoaşte.

Curtea a luat în considerare situaţia de fapt expusă de martorul colaborator,  a doua zi după comiterea infracţiunii de trafic de droguri, având în vedere că martorul nu avea nici un interes să îl implice şi pe numitul G. A. în eveniment dacă acesta nu ar fi fost prezent în contextul în care vânzarea autorizată urma să se desfăşoare în legătură cu numitul,, M.,,.

Relevant este şi faptul că martorul colaborator a precizat identitatea reală a acestei persoane, cunoscându-i numele întreg, însă cu privire la numitul ,,M.” de la care a arătat că a mai achiziţionat şi cu alte ocazii droguri, nu a putut oferi  acest detaliu.

Aşadar la data faptei, martorul a putut preciza că: inculpatul a fost însoţit de G. A. I., rostindu-i numele corect; că drogurile au fost aduse din imobilul ,,în care locuia familia lui G.,, şi că acesta din urmă a fost cel care a dat detalii despre calitatea drogurilor ce urmau a fi cumpărate însă în faţa instanţei de judecată a declarat că nu contesta prezenţa altei persoane la faţa locului, dar nu cunoaşte persoana respectivă.

Curtea a concluzionat în sensul că declaraţiile contradictorii ale  martorului colaborator cu nume de cod H. I. ştirbesc din credibilitatea acestuia şi dau naştere la dubii cu privire la realitatea celor prezentate.

În altă odine de idei, chiar dacă s-ar putea accepta că nuanţarea declaraţiei martorului s-a datorat intervalului mare de timp care a trecut între cele două depoziţii, Curtea a constatat că, în lipsa procesului verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental a cărei valoare probantă a fost cenzurată pentru argumentele mai sus expuse, singurul mijloc de  probă care îl incriminează în mod direct pe inculpatul P. M. rămâne declaraţia martorului colaborator coroborată cu cea a investigatorului sub acoperire cu nume de cod S. C.

Mai mult decât atât, investigatorul sub acoperire a precizat în faţa instanţei că la momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu colaboratorul şi a avut loc tranzacţia, el se afla la cca. 200-250 de metri astfel încât a putut observa că cei doi s-au întâlnit, fără a putea vedea şi restul acţiunilor comise, respectiv dacă martorul colaborator a predat suma de bani inculpatului şi dacă acesta la rândul său a înmânat martorului drogurile.

Or, Curtea, având în vedere jurisprudenţa CEDO în această materie, a reţinut că deşi folosirea martorilor protejaţi pentru a dispune condamnarea unei persoane nu este, în sine, incompatibilă cu prevederile art. 6 din Convenţie, condamnarea unei persoane nu trebuie să se bazeze în exclusivitate pe aceste mărturii.

Tot în acest registru, este de evidenţiat şi recomandarea Curţii de la Strasbourg prin jurisprudenţa sa, cu privire la valoare probantă în situaţia martorilor colaboratori cu identitate protejată care obţin unul sau mai multe beneficii de drept material sau substanţial ca urmare a celor relatate.

Astfel, deşi folosirea unor astfel de declaraţii nu este prin ea însăşi, suficientă pentru a determina constatarea procedurii în ansamblu ca inechitabilă, este de luat în seamă că prin însăşi natura lor, astfel de declaraţii sunt susceptibile de a fi manipulate şi pot fi date pentru simplul scop al obţinerii avantajelor sau pentru răzbunare (Cauza Verhoek c Olandei, decizia din 27.01.2004).

Lipsa de credibilitate a martorului colaborator cu identitate protejată, durata excesiv de mare a procesului penal în faza de urmărire penală, data faptei fiind 20.09.2012 iar rechizitoriul fiind emis, la mai bine de 4 ani după, la data de 02.11.2016, împrejurare care poate afecta memoria persoanelor audiate în cauză, fac ca materialul probator administrat în cauză să nu fie fiabil în susţinerea acuzaţiei de trafic de droguri de mare risc.

Curtea a reţinut că nu există nici un mijloc de probă care să demonstreze, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul P. M. este persoana care a vândut colaboratorului cantitatea de 5 grame de heroină, în condiţiile în care cei doi nu au fost singuri la faţa locului, iar terţa persoană indicată ca fiind prezentă de către colaborator, a fost cercetată în acelaşi dosar de urmărire penală, tot pentru comiterea infracţiunii  de trafic de droguri la o dată apropiată  celei în discuţie.

În condițiile în care există un dubiu serios cu privire la acuzația ce se aduce inculpatului ce rezultă din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză și cum dubiul profită întotdeauna inculpatului potrivit principiului ,,in dubio pro reo,, exprimat de art. 4 alin. (2) C.pr.pen., Curtea a constatat că în cauză  nu se poate antrena răspunderea penală a inculpatului.

Văzând că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. a admis apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinţei penale nr.384/F/26.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr.40815/3/2018 şi a desfiinţat sentinţa penală apelată.

Rejudecând în fond, în baza art. 396 alin. (5) C.pr.pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. a fost achitat inculpatul P. M. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea. A menţinut dispoziţia de confiscare a cantităţii de 3,63 grame de heroină.

Domenii speta

Spete similare