Plângere împotriva soluţiei procurorului

Titlu: plângere împotriva soluţiei procurorului

Prin plângerea înregistrată sub nr. 1044.1/06.10.2008 la Judecătoria Zimnicea, petentul  G.M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 24.03.2008 dispusă în dosarul nr. 1302/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, apreciind că soluţia de neînceperea a urmăririi penale dispusă împotriva făptuitorului S.M. este nelegală.

In motivare, petentul arata ca fapta savârşită de către numitul S.M. este de natura penala , nu de natura civilă.

Analizând actele şi lucrările existente in dosarul de faţă, instanţa a reţinut următoarele:

Din plângerile numiţilor  G.M şi F.G. reiese ca organele de poliţie au fost sesizate de faptul că numitul S.M. a cumpărat de la aceştia la data de 15.09.2007 un număr de şase  şi respectiv un cap bovine tineret pe care le-a sacrificat, rezultând greutatea totală de 1660 kg carne bovină la preţul de 6 lei/Kg, deci o valoare totală de 9960 lei, sumă pe care cei 3 au convenit să o achite, respectiv să o primească peste 3 zile, adică pe 19.09.2007.

Numitul S.M. nu a achitat nimic din suma datorată, chiar i-a evitat ulterior pe vânzători, iar în faţa organelor de urmărire penală a declarat că la rândul lui a vândut carnea unui cetăţean sirian care nu i-a plătit marfa vandută.

 Pentru a se da rezolutia din 24.03.2008 in dosarul penal nr.1302/P/2007 mentinuta prin rezolutia din 16.06.2008  organul de urmarire penala a retinut ca intre  părti exista un litigiu de natura civilă pentru rezolvarea caruia partile vatamate se pot adresa instantei de judecata cu o actiune in pretentii. In aceste conditii nu s-a putut retine in sarcina numitului S.M. savarsirea infractiunilor de abuz de incredere prevazuta de art.213 C.penal sau de inselaciune prev.de art.215 alin.3 C.penal.

 Analizand solutiile atacate de petent prin prisma motivelor invocate de acesta si a actelor premergatoare urmaririi  penale efectuate in dosarul penal instanta  a constatat  ca rezolutia din data de 24.03.2008 a fost data cu nerespectarea dispozitiilor legale si in urma unei netemeinice aprecieri a materialului probatoriu administrat.

Instanta considera ca in mod netemeinic s-a apreciat de catre organul de urmarire penala că între  S.M. şi vânzătorii bovinelor a existat doar un raport juridic de drept civil, aflându-ne în situaţia unei răspunderi contractuale pentru neplata preţului bunurilor vândute deoarece soluţia este infirmată de declaraţiile vânzătorilor  G.M şi F.G. şi de declaraţiile martorilor F.E şi S.I. din care reies indicii privind intenţia cumpărătorului de a induce în eroare vânzătorii bovinelor în sensul de a nu le achita preţul vânzării.

Prin Decizia nr.48/04.06.2007 de admitere a recursului in intereul legii, ÎCCJ a dispus ca in cazul plângerii formulate impotriva rezolutiei , ordonantei si dispozitiei din rechizitoriu , prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale sau clasarea , instanţa învestită nu poate pronunţa solutia prevazută de art.278/1 alin.8 lit.c din Codul de procedură penală.

În concluzie, instanţa a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că numitul  S.M. a săvârşit infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 al. 3 Cod penal, motiv pentru care, în baza art. 2781 lit. c Cod procedură penală  a admis plângerea formulată de petentul  G.M., împotriva rezoluţiei din 24.03.2008 mentinută de rezolutia din 16.06.2008 dispusă în dosarul nr.91/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pe care a desfiinţat-o  şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii de către intimatul  S.M. a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 3 C.penal.

Organul de urmărire penală urmeaza să suplimenteze probatoriul administrat prin audierea numitului Cornel din Alexandria,str. G.R. prin audierea altor persoane – în calitate de martori- ce reies din declaratiile existente la dosarul penal, în vederea  stabilirii  circumstanţelor concrete  de săvârşire  de către învinuit  a faptei de inselăciune. Faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate  sunt actiunea de inducere in eroare  cat si actiunea de mentinere in eroare avute loc cu ocazia incheierii  si executarii contractului de vanzare-cumparare, prin intentia de a nu achita contravaloarea marfii cumpărate de la petent, exprimata fata de martorii mentionati mai sus.

Văzând şi disp. art. 192 alin. 3 C.proc.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare