Reabilitare judecătorească. Condiţii de admisibilitate

Reabilitare judecătorească. Condiţii de admisibilitate.

Prin cererea din data de 18.12.2008 condamnatul G.S.M. a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 322/1992 şi 262/1995 ale Judecătoriei Alexandria.

În drept  a invocat art. 137 Cod penal şi art. 494 şi urm. Cod de procedură penală.

Din examinarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei instanţa a reţinut următoarele:

Prin cele două sentinţe de mai sus, astfel cum au fost modificate în căile de atac, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că petentul a fost arestat la 12.10.1993 şi liberat la data de 16.09.2004, pedeapsa expirând la data de 12.08.1995.

De la data la care a luat sfârşit executarea pedepsei şi până la promovarea prezentei cereri  s-a împlinit termenul prev. de art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, iar în acest interval de timp petentul nu a mai suferit o nouă condamnare fapt care reiese din fişa de cazier judiciar a acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petentul a absolvit cursurile unei şcoli postliceale de asistent de medicină generală, fiind apreciat ca o persoană conştiincioasă, bine pregătită, ce îşi desfăşoară activitatea cu devotament şi profesionalism.

Cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare au fost confirmate de organul financiar iar din dispoziţiile hotărârilor reiese că petentul a achitat în întregime despăgubirile civile datorate părţilor vătămate, considerându-se recuperate prejudiciile cauzate prin faptele acestuia.

În consecinţă, instanţa a apreciat îndeplinite cerinţele impuse de art. 136 şi 137 Cod penal şi a dispus reabilitarea judecătorească a condamnatului, urmând ca după rămânerea definitivă a sentinţei de reabilitare să se facă menţiunea cuvenită pe hotărârile prin care s-au pronunţat condamnările faţă de care s-a dispus reabilitarea.

Domenii speta

Spete similare