Vătămare corporală din culpă

Dosar nr. 1395/828/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TOPOLOVENI

 SENTINŢA PENALĂ Nr. 53

Şedinţa publică de la 06 Iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : D N judecător

GREFIER : C V

?

Parchetul de pe lângă J T fiind reprezentat prin procuror M D

?

Pe rol  fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M A şi pe părţile civile S N. E, M I. A , S J A şi asiguratorul de răspundere  civilă  - SC A  R – A SA  P., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 Cod  penal .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul,  pentru părţile civile S N. E şi M I. A a răspuns  avocat P I., martorul din acte R A V, lipsă fiind  partea civilă S J A şi Asiguratorul de răspundere civilă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit disp.art. 304 alin.1 Cod proc. pen.

Potrivit disp.art. 327 C.pr.penală se audiază martorul din acte, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Părţile având pe rând cuvântul , arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză,instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, în baza art. 339 C.pr.penală şi acordă cuvântul părţilor în dezbateri de fond , cf.art. 340 C.pr.penală.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, expune situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu, analizând actele şi lucrările dosarului şi apreciind că s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului M A pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 184 al.2 şi 4 C.penal potrivit probatoriului administrat ,pune concluzii de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii cu executarea  în condiţiile art. 81 C.penal, urmând ca la individualizarea pedepsei  să se aibă în vedere  atitudinea nesinceră a inculpatului .Apreciază ca fiind  nesinceră depoziţia martorului  R A care se deplasa împreună cu inculpatul, întrucât este vădit contradictorie cu depoziţia martorei oculare M şi a ansamblul materialului probator. Sub aspectul laturii civile pune concluzii de admitere în parte, în măsura în care au fost dovedite  prin probele administrate.

Apărătorul părţilor civile achiesează la concluziile formulate de reprezentanta parchetului în ceea ce priveşte latura penală , iar asupra acţiunii civile pune concluzii de admitere în totalitate a solicitărilor părţilor, precizând  că s-a făcut  dovada acestora, iar sumele pretinse  sunt modice  faţă de prejudiciul  efectiv  suferit, cu cheltuieli de judecată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art. 341 C.pr.penală, arată că nu se face vinovat de  săvârşirea faptei  aşa cum rezultă din depoziţia martorului audiat la termenul de faţă, precizând că vina aparţine părţilor vătămate care „intenţionat au sărit în faţa  autovehicului” şi nu au încercat să îl evite.

INSTANŢA

Constată că prin rechizitoriul nr.229/P/19.11.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M A, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.şi ped.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, în cond.disp.art.33 lit.b) Cod penal.

În esenţă, în conţinutul actului de sesizare, s-a reţinut că, la data de 11.03.2007 inculpatul, în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism D 1310 B cu numărul de înmatriculare AG-04-NTV, din cauza nerespectării şi încălcării normelor legale referitoare la circulaţia rutieră, a efectuat o manevră necorespunzătoare şi a pătruns astfel pe acostamentul lateral unde a intrat în coliziune cu pietonii S E şi M A, producându-le acestora leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale.

În termen legal, părţile vătămate s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de câte 3.000 lei, din care 1.500 lei reprezintă cheltuieli efectuate pentru restabilirea stării de sănătate, iar 1.500 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit adreselor nr. 390100/04.01.2008 şi nr.4895/14.04.2008 emise de S J A, s-a solicitat, în contextul disp.art.15 Cod proc.penală rap.la art.313 din Legea nr.95/2006, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 2.360,63 lei şi 936,77 lei, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată părţilor vătămate ce au fost internate în această unitate sanitară.

Examinând conţinutul materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; schiţa locului accidentului; raport de expertiză medico-legală nr.836/A6/2007 şi 822/A6/2007 eliberate de S.M.L.A; raport de expertiză tehnică judiciară auto, coroborate cu declaraţiile părţilor şi depoziţiile martorilor, instanţa reţine în fapt următoarele:

La data de 11.03.2007, organele de poliţie au fost sesizate în legătură cu producerea unui accident de circulaţie pe DJ 702, pe raza comunei L, eveniment rutier în care au fost implicate un autoturism şi două persoane care se deplasau pietonal.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, în ziua de 11.03.2007, în jurul orelor 11,40, inculpatul M A a condus din direcţia B spre L, un autoturism Dacia 1310 B cu numărul de înmatriculare AG-04-NTV, autoturism în care se afla şi martorul R A V. Autovehiculul era încărcat cu material lemnos, iar în momentul în care conformaţia drumului public impunea înscrierea într-o curbă accentuată spre stânga, inculpatul M A a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi din cauza neefectuării virajului la stânga, a ieşit în partea dreaptă a părţii carosabile, corespunzătoare sensului său de mers şi a pătruns pe acostament. În acel moment, pe acelaşi acostament circulau regulamentar, în direcţie opusă autovehiculului, părţile vătămate S E şi M A, care se întorceau de la biserică. Manevra necorespunzătoare efectuată de inculpat a determinat ca autoturismul pe care îl conducea, să intre în coliziune cu cele două părţi vătămate şi să le provoace acestora vătămări corporale grave. Astfel, atât partea vătămată S E cât şi partea vătămată M A au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 70-80 de zile de îngrijiri medicale, prin expertizele medico-legale efectuate în cauză, stabilindu-se legătura directă de cauzalitate dintre accident şi rezultatul produs (filele 18, 19 dosar urmărire penală).

Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulaţie, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto în care s-a concluzionat că starea de pericol ce a generat producerea accidentului de circulaţie a fost determinată de conducătorul autoturismului, inculpatul M A, care nu a respectat normele rutiere privind circulaţia pe drumurile publice şi a pătruns neregulamentar într-o curbă, fără a păstra sensul său de deplasare. Astfel, expertul a apreciat că, singurele posibilităţi de evitare a accidentului au aparţinut numai inculpatului, ceilalţi participanţi la trafic, respectiv părţile vătămate respectând normele rutiere.

Audiat în cauză, în ceea ce priveşte dinamica producerii accidentului de circulaţie, inculpatul M A a adoptat un comportament nesincer, invocând împrejurarea că a fost obligat să efectueze evitare spre dreapta, datorită pătrunderii intempestive şi neregulamentare pe sensul său de deplasare a unui  autovehicul care circula din sens opus.

Această susţinere a fost confirmată doar de pasagerul din autoturismul condus de inculpat, respectiv martorul R A, a cărui depoziţie este vădit contradictorie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, astfel încât, urmează a fi înlăturată ca nesinceră.

Din depoziţia martorilor audiaţi în cauză coroborată cu declaraţiile părţilor vătămate şi actele de cercetare la faţa locului, rezultă că circulaţia inculpatului pe sensul său de deplasare nu a fost în nici un mod afectată de celălalt autovehicul, care şi-a păstrat sensul său de mers, ci de manevrele neregulamentare efectuate de către inculpat. Martora M G a relatat că a observat când autovehiculul condus de inculpat a efectuat o frânare bruscă şi s-a deplasat spre acostamentul din partea dreaptă pe unde circulau regulamentar cele două părţi vătămate care au fost izbite violent, apoi aruncate în afara părţii carosabile.

Din examinarea schiţei locului accidentului (fila 14 dosar urmărire penală) şi a planşei foto (filele 9-13 dosar urmărire penală), se constată cu certitudine că apărarea formulată de inculpat este nereală întrucât autoturismul condus de acesta, anterior producerii accidentului s-a aflat în poziţie care nu susţine această apărare. Astfel,  din detaliul foto al urmei de frânare (fila 11, foto 4) se constată că, roţile din partea stângă a autoturismului condus de inculpat se aflau în momentul începerii manevrei de frânare, chiar pe axul drumului, ceea ce confirmă că inculpatul, anterior începerii manevrei de frânare, a circulat de fapt pe contrasens şi a tăiat curba în care deja se afla înscris. Această poziţie a autoturismului, coroborată şi cu apariţia unui alt autoturism, ce se deplasa pe celălalt sens de mers, l-a determinat pe inculpat să efectueze numai o manevră de frânare, ceea ce a cauzat deplasarea rectilinie a autovehiculului şi ulterior impactul cu cei doi pietoni care circulau regulamentar. Cu atât mai mult, inculpatul a precizat că mai înainte de a acţiona frâna, din cauza apariţiei celuilalt autovehicul, a efectuat vitaj spre dreapta şi apoi a acţionat sistemul de frânare. Această susţinere confirmă că în momentele anterioare inculpatul conducea de fapt pe contrasens întrucât deşi a efectuat viraj spre dreapta, urmele de frânare au început din zona axului drumului, motiv pentru care, este evident că, mai înainte de frânare, inculpatul a reuşit să iasă cu autoturismul de pe cealaltă bandă de circulaţie.

Pe lângă poziţia neregulamentară adoptată de inculpat în timpul mersului şi în zonă de curbe fără vizibilitate, acesta a reacţionat şi în mod greşit în momentul în care a acţionat cu fermitate frâna de serviciu, deoarece viteza cu care circula de circa 40 km/h i-ar fi permis cu certitudine să îşi continue deplasarea în mod regulamentar.

Frânarea executată de inculpat a împiedicat autoturismul pe care îl conducea să efectueze viraj la stânga şi a fost o manevră nerecomandată chiar şi în situaţia în care susţinerea acestuia referitoare la celălalt autovehicul ar fi fost reală, deoarece manevra de frânare nu putea să producă decât oprirea autoturismului şi nicidecum efectuarea de manevre de evitare.

Prin atitudinea sa, inculpatul M A a încălcat disp.art.35 din O.U.G.nr.195/2002 referitoare la obligaţia participanţilor la trafic de a adopta un comportament care să nu afecteze siguranţa circulaţiei şi să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor. De asemenea, inculpatul a încălcat şi disp.art.41 alin.1 din acelaşi act normativ, care impune ca vehiculele să fie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile.

Condiţiile anterioare în care inculpatul a circulat, respectiv prin trecerea dincolo de axul drumului, constituie şi o ignorare a disp.art.77 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr.195/2002, întrucât inculpatul a încălcat marcajul longitudinal sub formă de linie continuă existent în zona de curbă în care se efectua circulaţia. Cu atât mai mult, în curbe deosebit de periculoase sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 metri, inculpatul era obligat să circule cu o viteză maximă de 30 km/h (art.123 lit.b) din regulament), prin raportul de expertiză tehnică stabilindu-se că inculpatul a circulat de fapt cu o viteză de 43,2 km/h, deşi pătrunsese în curbă la stânga fără vizibilitate.

Coroborând astfel întregul material probator administrat în cauză, faţă de aspectele anterior reţinute, instanţa constată că apărarea inculpatului este vădit contradictorie cu celelalte probe administrate, urmând a fi înlăturată ca nesinceră.

În drept, fapta inculpatului M A care, la data de 11.03.2007, în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare AG-04-NTV, din cauza nerespectării şi încălcării normelor legale referitoare la circulaţia rutieră, a efectuat o manevră necorespunzătoare generând un accident de circulaţie ce a avut drept consecinţă vătămarea corporală gravă a părţilor vătămate S E şi M A, producându-le acestora leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev.şi ped.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, pentru care va fi angajată răspunderea penală a inculpatului.

Faţă de modul de săvârşire a faptei, a împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor produse faţă de cele două părţi vătămate, instanţa reţine că infracţiunile de vătămare corporală gravă au fost comise în condiţiile concursului ideal, urmând a face aplicarea disp.art.33 lit.b) Cod penal şi a da eficienţă juridică disp.art.34 lit.b) Cod penal, la aplicarea pedepselor.

În ceea ce priveşte stabilirea şi individualizarea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei – în raport de împrejurările în care au fost comise, în condiţiile concursului ideal, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Sub acest ultim aspect, se reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a adoptat o conduită vădit nesinceră, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

Toate aceste elemente privind circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile, coroborate cu datele ce particularizează persoana inculpatului, evidenţiază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune.

Prin urmare, în temeiul disp.art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an  pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.penal, în ceea ce priveşte pe partea vătămată S E.

Va condamna pe inculpatul M A la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4  C.penal, în ceea ce priveşte pe partea vătămată M A.

În baza  art. 33 lit. b) C.penal şi art. 34 lit. b) C.penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului şi va dispune executarea pedepsei cele mai grele de 1 an închisoare  sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de  1 an şi 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere vârsta inculpatului precum şi cuantumul pedepsei rezultante ce i-a fost aplicate, instanţa constată îndeplinite cumulativ condiţiile prev.de art.81 Cod penal, astfel încât va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în cond.art.82 Cod penal.

În baza disp.art.359 Cod proc.penală, va atrage atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni pe durata termenului de încercare.

Instanţa a fost legal sesizată cu soluţionarea acţiunii civile alăturat celei penale părţile civile S E şi M A, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de câte 3.000 lei, din care 1.500 lei reprezintă cheltuieli efectuate pentru restabilirea stării de sănătate, iar 1.500 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit adreselor nr.390100/04.01.2008 şi nr.4895/14.04.2008 emise de Spitalul Judeţean Argeş, s-a solicitat, în contextul disp.art.15 Cod proc.penală rap.la art.313 din Legea nr.95/2006, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 2.360,63 lei şi 936,77 lei, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată părţilor vătămate ce au fost internate în această unitate sanitară.

Din depoziţiile martorelor M E şi I E, rezultă că părţile civile S E şi M A au fost internate în unităţi sanitare pentru tratarea afecţiunilor produse urmare a acţiunii ilicite a inculpatului, iar ulterior, s-au aflat în imposibilitatea de a presta activităţile zilnice în gospodărie.

Aceleaşi aspecte sunt evidenţiate din conţinutul adresei nr.495/2008 emisă de Spitalul Judeţean Argeş prin care se atestă faptul că partea civilă S E a fost internată în această unitate sanitară în perioada 11.03.-27.03.2007, iar M A a beneficiat de asistenţă medicală acordată în perioada 11.03-16.03.2007.

Coroborând astfel probele administrate, instanţa reţine că părţile civile au suferit atât un prejudiciu material generat de cheltuielile ocazionate pe perioada spitalizării şi cele ulterioare pentru restabilirea stării de sănătate, cât şi un prejudiciu nepatrimonial, fiind private de desfăşurarea normală a unei vieţi sociale, urmare a leziunilor suferite.

Prin urmare, instanţa reţine că prin fapta ilicită a inculpatului s-a produs părţilor civile un prejudiciu cert în cuantum de câte 3.000 lei, rămas nerecuperat, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev.de disp.art.998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Conform disp.art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

În contextul acestor dispoziţii legale, instanţa constată temeinicia cererii formulate de partea civilă Spitalul Judeţean Argeş, având în vedere că, în patrimoniul acesteia s-a generat un prejudiciu în cuantum de 3297,4 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistenţa medicală a părţilor vătămate, fiind certă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului şi sumele solicitate cu acest titlu.

Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul condus de inculpat era asigurat la S.C.A R – A S.A., urmând a fi angajată răspunderea civilă a asigurătorului în solidar cu inculpatul, conform dispoziţiilor art.49-57 din Legea nr.136/1995, având în vedere pagubele produse terţilor prin accidentul rutier.

Prin urmare, în temeiul disp.art.14 Cod proc.penală şi art. 346 Cod proc. penală, rap.la art. 998-999 Cod civil, art. 49-57 din Legea nr. 136/1995  coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S J A şi va obliga inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă, să plătească părţii civile suma de 3297,4 lei reprezentând cheltuieli  ocazionate cu asistenţa medicală a părţilor vătămate.

În temeiul disp.art. 191 Cod proc.penală va obliga inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare  către stat.

În temeiul disp.art.193 al.2 Cod proc. penală va obliga  inculpatul să plătească părţilor civile câte 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Condamnă pe inculpatul M A, fiul lui G şi F, născut la data de 23.11.1940 în S, judeţul A, domiciliat în comuna B, sat S, judeţul A, CNP:1401123037815, la pedeapsa închisorii de 1 an  pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.penal, în ceea ce priveşte pe partea vătămată S E.

Condamnă pe inculpatul M A la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4  C.penal, în ceea ce priveşte pe partea vătămată M A.

În baza  art. 33 lit. b) C.penal şi art. 34 lit. b) C.penal, contopeşte pedepsele aplicate  inculpatului şi dispune executarea pedepsei cele mai grele de 1 an închisoare  sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de  1 an şi 6 luni închisoare.

În baza disp.art. 81 C.penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de  3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 C.penal.

În baza art. 359 C.pr.penală, atrage atenţia inculpatului asupra  dispoziţiilor art.83 C.penal.

În baza art.14 C.pr.penală şi art.346 C.pr.penală rap. la art.998-999 C.civil şi disp.art.49-57 din Legea nr. 136/1995, admite acţiunile civile  şi obligă inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC A SA-R-A V I  G SA să plătească părţii civile S E suma de 3000 lei din care 1500 lei cu titlu de daune materiale şi 1500 lei reprezentând daune morale şi părţii civile M A suma de 3000 lei reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul disp.art. 14 C.pr.penală coroborat cu art.346 C.pr.penală rap.la art. 998-999 C.civil, art. 49-57 din Legea nr. 136/1995  coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Argeş şi obligă inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă să plătească părţii civile suma de 3297,4 lei reprezentând cheltuieli  ocazionate cu asistenţa medicală a părţilor vătămate.

În temeiul disp.art. 191 C.pr.penală obligă inculpatul la 650 lei cheltuieli judiciare  către stat.

În temeiul disp.art.193 al.2 C.pr.penală. obligă  inculpatul să plătească părţilor civile câte 500 lei reprezentând cheltuieli pentru judecată.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare pentru părţile civile şi asigurătorul de răspundere civilă şi de la pronunţare pentru celelalte părţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.07.2009.

Preşedinte,

D N

Grefier,

C V

Red.D.N.

Dact.E.D.

Ex.

Domenii speta

Spete similare