Plângere contravenţională

Dosar nr. 184/828/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TOPOLOVENI

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 170

Şedinţa publică din data de 04 martie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : M.M.P.

GREFIER : G.S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M.G. în

contradictoriu cu intimatul I.G. al  P.R. – S. de  P.A.- B. A 1, având ca obiect

„plângere contravenţională”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul asistat de

av. M.N.C. în baza împuternicirii avocaţiale nr.009105/2011 pe care o depune

la dosar, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează

instanţei că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.

Se procedează la identificarea petentului, care prezintă C.I. seria AS

nr.594…… şi  CNP:……….

Apărătoarea petentului arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua

cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

În temeiul art. 159 ind.1 alin. (4) C.proc.civ., instanţa pune în discuţia

părţii prezente competenţa Judecătoriei Topoloveni în judecarea prezentei

acţiuni.

Apărătoarea petentului apreciază că Judecătoria Topoloveni este

competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa, în temeiul art. 159 ind.1 alin. (4) C.proc.civ. raportat la art. 32

din O.G. nr. 2/2001 şi art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată apreciază

că Judecătoria Topoloveni este competentă să judece prezenta cauză.

Nefiind cereri sau excepţii invocate, instanţa acordă părţii prezente

cuvântul asupra probatoriului.

Apărătoarea petentului solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la

dosar şi, în privinţa faptei contravenţionale prevăzute de art. 64 din Legea

nr.36/1995, a probei testimoniale cu un martor, respectiv B.S., menţionat în

procesul-verbal de constatare a contravenţiei ca martor asistent, pe situaţia de

fapt.

În temeiul art.167 C.proc.civ., instanţa încuviinţează pentru ambele

părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală,

pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei. Respinge proba testimonială

cu un martor în ceea ce priveşte fapta contravenţională prevăzută de art.64 din

Legea 136/1995 ca nefiind pertinentă şi concludentă, având în vedere

împrejurarea că articolul respectiv vizează îndeplinirea obligaţiei de asigurare,

respectiv existenţa unei poliţe de asigurare valabil încheiate, şi nu înmânarea

respectivei poliţe agentului de poliţie, cu ocazia controlului efectuat.

Nemaifiind probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de

judecată şi acordă părţii prezente cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătoarea petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului-

verbal de contravenţiei şi exonerarea petentului de plata amenzii, iar în subsidiar 

transformarea sancţiunii amenzii contravenţionale în sancţiunea

avertismentului, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA:

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe

la data de 27.01.2011 sub nr. 184/828/2011, petentul M.G., în contradictoriu

cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE –

SECŢIA DE POLIŢIE AUTOSTRĂZI – BIROUL A1, a solicitat instanţei ca,

prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului – verbal

contravenţional seria CC nr. 6440382 întocmit de intimat la data de 05.01.2011,

exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, şi, în subsidiar, înlocuirea

sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului.

În fapt, petentul a arătat că a fost sancţionat cu amendă

contravenţională în cuantum de 2134 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 36

alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002 republicată şi art. 64 din Legea nr. 136/1995

deoarece, la data de 05.01.2011, fiind oprit pe Autostrada A1 de un agent de

poliţie, nu a putut prezenta la control asigurarea obligatorie, încheiată în aceeaşi

dimineaţa; petentul a prezentat la control actele solicitate, mai puţin asigurarea,

dar aceasta din urmă era achitată. Petentul a mai susţinut că faptele menţionate

în procesul – verbal nu îndeplinesc condiţiile răspunderii contravenţionale şi că

actul constatator a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale. În subsidiar,

petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu

sancţiunea avertismentului.

În drept, petentul a invocat O.G. nr.2/2001, Legea nr.136/1995 şi

O.U.G. nr.195/2002 republicată.

Petentul a solicitat judecarea cauzei chiar şi în lipsă, potrivit art. 242

alin.(2) din C.proc.civ.

Plângerea contravenţională este scutită de taxă judiciară de timbru şi de

timbru judiciar potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor şi art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În dovedirea plângerii contravenţionale, petentul a solicitat

administrarea probei cu înscrisuri şi testimonială cu un martor, în ceea ce

priveşte fapta contravenţională prevăzută de Legea nr. 136/1995. Petentul a

depus la dosar următoarele înscrisuri, în copii xerox: procesul – verbal

contravenţional (f. 4), vignetă (f. 5), chitanţă (f. 6) poliţă de asigurare (f. 6).

În termenul legal, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale formulate şi

menţinerea procesului – verbal ca legal şi temeinic.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul – verbal a fost

întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G.

nr.2/2001 şi sancţionate cu nulitatea relativă, respectiv cu nulitatea absolută. În

privinţa temeiniciei procesului – verbal, intimatul a susţinut că, la data de

05.01.2011, la km. 94 al Autostrăzii A1, lucrători de poliţie din cadrul Secţiei de

Poliţie Autostrăzi au oprit pentru control autoturismul cu nr. de înmatriculare

AG-85-PET, deoarece petentul nu purta centura de siguranţă. Cu ocazia

controlului, petentul a prezentat agentului de poliţie o poliţă de asigurare

obligatorie RCA expirată din data de 31.12.2010, fără a putea face dovada uneia

nou încheiate. În consecinţă, petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea

faptelor contravenţionale prevăzute de 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată şi, respectiv, de art.64 din Legea nr. 136/1995, fiindu-i reţinut

certificatul de înmatriculare potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr.

195/2002 republicată. Intimatul a mai arătat că procesul – verbal

contravenţional se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, petentului

revenindu-i sarcina dovedirii motivelor de nulitate invocate.

În drept, intimatul a invocat art. 16, art. 17 şi art. 34 alin. (1) din O.G.

nr.2/2001, art. 181 alin. (1) din H.G. nr. 1391/1996 - Regulamentul de aplicare

a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, jurisprudenţa CEDO (cauza Anghel contra

României) şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei chiar şi în lipsă, potrivit art. 242

alin.(2) din C.proc.civ.

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare, intimatul a depus la

dosar următoarele înscrisuri: procesul – verbal contravenţional (f. 16, 25),

raportul agentului constatator (f. 17, 26).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria

CC nr.6440382  întocmit la data de 05.01.2011 de către intimatul

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE – SECŢIA DE

POLIŢIE AUTOSTRĂZI – BIROUL A1, petentul M.G. a fost sancţionat

contravenţional deoarece, la aceeaşi dată, în jurul orei 1428, pe Autostrada A1 –

km.94, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare AG-85-PET fără a avea

montată centura de siguranţă şi fără a achita asigurarea de răspundere civilă

auto, prezentând asigurarea veche expirată din data de 31.12.2010, fapte

contravenţionale prevăzute de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată şi, respectiv, de art. 64 din Legea nr. 136/1995, şi sancţionate de art.

99 alin.(1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi de art. 64 din Legea nr.

136/1995.

Instanţa reţine că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut

de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei

procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine

următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului – verbal contravenţional, petentul

nu a indicat, nici în cuprinsul plângerii contravenţionale, nici la termenul de

judecată, vreo cauză de nulitate a procesului – verbal contravenţional, motiv

pentru care instanţa va analiza din oficiu doar dispoziţiile legale a căror

nerespectare este de natură a determina nulitatea absolută a actului contestat.

Astfel, instanţa apreciază că procesul - verbal a fost întocmit cu

respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate

menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv:

numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele

contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi

semnătura agentului constatator.

Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în

examinarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că situaţiile în care

nerespectarea anumitor cerinţe prevăzute de lege atrage întotdeauna nulitatea

actului întocmit de către agentul constatator sunt limitativ determinate prin art.

17 din O.G. nr.2/2001. În celelalte cazuri de nerespectare a condiţiilor pe care

trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de

constatare a contravenţiei nu poate fi constatată decât dacă petentul face

dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

respectivului proces – verbal. Or, petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanţa reţine că, deşi

O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la forţa probantă a

actului de constatare şi sancţionare a faptei contravenţionale, din interpretarea

art. 34 din acelaşi act normativ rezultă că procesul - verbal de contravenţie face

dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute, până la proba contrară, prin prisma

autorităţii cu care agentul constatator a fost învestit de către stat, beneficiind

astfel de o prezumţie simplă de temeinicie, pe care, potrivit art. 129 alin. (1) teza

finală din C.proc.civ. şi art. 1169 C.civ., petentul o poate răsturna prin

administrarea unor probe concludente contrare.

În ceea ce priveşte fapta contravenţională prevăzută de art. 36 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată:

Potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe

drumurile publice, republicată, „conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă

locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le

poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute de

regulament”, iar potrivit art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi act normativ,

„constituie contravenţie […] 8. nerespectarea obligaţiei pasagerilor aflaţi într-un autovehicul

de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranţă

omologate” şi se sancţionează cu amenda contravenţională prevăzută în clasa I de

sancţiuni şi aplicarea a două puncte de penalizare.

Petentul nu a propus administrarea niciunei probe pentru a face

dovada unei situaţii de fapt contrare celei descrise în procesul – verbal

contravenţional, potrivit art. 129 alin. (1) teza finală din C.proc.civ. şi art. 1169

C.civ., motiv pentru care instanţa reţine că prezumţia de temeinicie a procesului

– verbal contravenţional nu a fost răsturnată în privinţa acestei fapte

contravenţionale.

Raportat la situaţia de fapt reţinută prin procesul – verbal

contravenţional, instanţa apreciază că prin aplicarea amenzii contravenţionale în

cuantumul minim prevăzut de lege (2x67 lei), agentul constatator a făcut o

corectă individualizare a sancţiunii, având în vedere importanţa purtării de către

conducătorul autoturismului, pe timpul deplasării, a centurii de siguranţă

(minimă măsură de protecţie), în situaţiile în care acesta circulă pe drumuri cu

limite de viteză ridicate (astfel cum este cazul autostrăzilor).

În ceea ce priveşte fapta contravenţională prevăzută de art. 64 din

Legea nr. 136/1995:

Potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi

reasigurările în România, „încălcarea de către persoanele fizice a obligaţiei de asigurare

prevăzute de art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000

RON la 2000 RON şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului,

până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării ”, iar potrivit art. 48 din

acelaşi act normativ, „persoanele fizice care au în proprietate vehicule supuse

înmatriculării / înregistrării în România […] au obligaţia să se asigure pentru cazurile de

răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele

teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata

primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din

exterior vigneta”.

Nici în privinţa acestei fapte contravenţionale petentul nu a făcut

dovada unei situaţii de fapt contrare celei descrise în procesul – verbal

contravenţional, potrivit art. 129 alin. (1) teza finală din C.proc.civ. şi art. 1169

C.civ., pentru considerentele prezentate în continuare.

Astfel, proba testimonială propusă de petent nu a fost admisă de

instanţă deoarece textul de lege care prevede fapta contravenţională se referă la

existenţa unui contract de asigurare valabil la momentul la care proprietarul

autoturismului se deplasează, iar în acest caz încheierea unei astfel de poliţe nu

poate fi dovedită cu martori.

Nici înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că, la momentul la care

petentul a fost supus controlului în trafic (05.01.2011), acesta încheiase un

contract de asigurare iar contractul era în vigoare, deoarece, pe de o parte,

poliţa de asigurare veche expirase la data de 31.12.2010 (menţiune din procesul

– verbal contravenţional necontestată de petent), iar valabilitatea contractului

de asigurare nou încheiat - poliţa de asigurare de răspundere civilă auto RCA

seria RO/02/X1/SP nr. 5007340, emisă la data de 05.01.2011 şi plătită în

aceeaşi zi (f. 6) - a început la 06.01.2011, deci de-abia a doua zi după comiterea

faptei contravenţionale.

Privitor la individualizarea sancţiunii aplicate petentului, instanţa reţine că,

potrivit art. 5 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, „sancţiunea stabilită

trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de

împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de

scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale

contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.

(3) din O.G. nr. 2/2001, „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ

de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea, în materia contravenţiilor privind

asigurarea de răspundere civilă auto, a sancţiunii avertismentului, instanţa reţine

că, potrivit art. 68 din Legea nr.136/1995, „contravenţiilor prevăzute la art. 64

din acelaşi act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului

nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor”, deci şi dispoziţiile art. 7

alin. (3) din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora „avertismentul se poate aplica şi în

cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu

prevede această sancţiune”.

Deşi este de necontestat importanţa deosebită a existenţei unui

contract de asigurare de răspundere civilă auto valabil încheiat în cazul

producerii unor evenimente rutiere, sancţiunea nu trebuie să fie aplicată

mecanic, ci trebuie particularizată în funcţie de circumstanţele săvârşirii faptei şi

de persoana contravenientului, numai în acest fel putând fi atinse ambele

scopuri ale prevederii legale, atât cel punitiv, cât şi cel disuasiv. Or, instanţa

apreciază că sancţiunea aplicată petentului de către agentul constatator (2000

lei) – amendă contravenţională în cuantumul maxim prevăzut de lege – este

excesivă în raport cu împrejurările săvârşirii faptei, având în vedere durata scurtă de

timp, de doar 5 zile, dintre momentul expirării poliţei de asigurare anterioare

(31.12.2010) şi data încheierii unei noi poliţe de asigurare (05.01.2011), precum

şi în raport cu atitudinea contravenientului, care, la foarte scurt timp de la data

săvârşirii faptei a intrat în legalitate.

Totuşi, pentru ca fapta contravenţională săvârşită să nu rămână

nesancţionată, instanţa va proceda la o nouă individualizare a sancţiunii, prin

înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate petentului cu „avertisment”,

considerând că această din urmă sancţiune este suficientă pentru ca petentul să

realizeze gravitatea faptei săvârşite şi să se conformeze obligaţiilor legale.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 34

din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională

formulată de către petent, şi va modifica procesul – verbal contravenţional seria

CC nr.6440382 întocmit la data de 05.01.2011 de către intimatul

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE – SECŢIA DE

POLIŢIE AUTOSTRĂZI – BIROUL A1, în sensul înlocuirii amenzii

contravenţionale în valoare de 2000 lei, aplicate pentru săvârşirea faptei

prevăzute de art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu sancţiunea avertismentului,

celelalte dispoziţii ale procesului – verbal contravenţional urmând a fi

menţinute.

Potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanţa va atrage atenţia

petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea

de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanţa va lua act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul

M.G. cu domiciliul în com. D., sat C., judeţul Argeş, în contradictoriu cu

intimatul INSPECTORATUL  GENERAL  AL  POLIŢIEI  ROMÂNE -

SECŢIA  de  POLIŢIE  AUTOSTRĂZI - BIROUL A 1, cu sediul în

Bucureşti, b-dul George Coşbuc, nr. 83-85, sector 5.

Modifică procesul - verbal contravenţional seria CC nr. 6440382 din

data de 05.01.2011 întocmit de către intimat, în sensul înlocuirii amenzii

contravenţionale în cuantum de 2000 lei, aplicate pentru săvârşirea faptei

contravenţionale prevăzute de art.64 din Legea nr.136/1995, cu sancţiunea

avertismentului.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului - verbal contravenţional.

Atrage atenţia petentului ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă şi irevocabilă în privinţa faptei contravenţionale prevăzute

de art.36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei

sentinţe, în privinţa faptei contravenţionale prevăzute de art.64 din Legea

nr.136/1995.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04.03.2011.

PREŞEDINTE

 M.M.P.

GREFIER

 G.S.

Red. M.M.P.

Dact. M.M.P.

4 ex/31.03.2011.

Domenii speta

Spete similare