Pensie întreţinere – pensie întreţinere

Prin sentinţa instanţei de fond, modificată prin decizia civilă nr. X prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, a fost admisă cererea introdusă de reclamanta C. K. I. în contradictoriu cu pârâtul C. A.

Conform art. 2812 alin 1, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instanţa constată că prin Sentinţa civilă nr. X,  pronunţată  de  X nu s-a soluţionat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere până la terminarea facultăţii şi prin urmare urmează a analiza doar acest aspect cu ocazia rejudecării cauzei conform considerentelor deciziei civilă nr. X.

Judecătoria reţine că potrivit art. 101 C.fam, părinţii sunt datori sa îngrijească de copil; ei sunt obligaţi sa crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui, spre a-l face folositor colectivităţii.

Instanţa mai reţine că potrivit art.86 alin.1 C.fam. „obligaţia de întreţinere există între (...) părinţi şi copii”, descendentul având drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află, cât timp este minor, precum şi pentru perioada în care, devenind major, se află în efectuarea studiilor, întreţinerea fiind datorată potrivit cu nevoia acestuia şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, conform art.94 C.fam.

Există, aşadar, o serie de condiţii ce trebuie îndeplinite cu privire la existenţa obligaţiei de întreţinere a descendentului major aflat în continuarea studiilor. Astfel, cu privire la creditorul acestei obligaţii, trebuie să existe o stare de nevoie. În ceea ce îl priveşte pe debitorul acestei obligaţii, el trebuie să aibă mijloace materiale de existenţă şi să nu existe o altă persoană obligată la întreţinere către creditor conform ordinii stabilite de lege.

Referitor la condiţia existenţei unei stări de nevoie, instanţa reţine faptul că aceasta se apreciază în concret, în funcţie de persoana creditorului obligaţiei de întreţinere.

Reclamantul a făcut dovada faptului că se află în continuarea studiilor, din adeverinţa eliberată de Universitatea O, Facultatea de Protecţia Mediului rezultând că acesta este înscris în anul 3 de studii la instituţia mai sus amintită. Având în vedere că reclamantul este student, instanţa consideră că acesta are nevoie de mijloace materiale substanţiale pentru a se întreţine şi a-şi putea continua studiile.

Totodată, instanţa constată că reclamantul – deşi major - se află într-o incapacitate de a munci care rezultă din satisfacerea unor cerinţe de ordin social, respectiv din realizarea dreptului său la instruire, în sensul frecventării cursurilor unei instituţii de învăţământ.

Având în vedere faptul că pârâtul este tatăl reclamantului, instanţa constată că nu există o altă persoană obligată la întreţinere înaintea pârâtului, conform ordinii stabilite de legiuitor în art.89 C.fam. rap. la art.86 alin.1 C.fam.

Din prevederile art. 86 alin. 2 din Codul familiei rezultă că, pensia de întreţinere, având drept scop să asigure satisfacerea nevoilor celui care o solicită, nu poate fi acordată decât din momentul formulării unei atare cereri, iar nu şi pe un interval anterior, deoarece, până la sesizarea instanţei, se prezumă că cel îndreptăţit nu a avut nevoie de pensie din partea celui chemat în judecată.

Această prezumţie poate fi înlăturată în cazul în care creditorul pensiei dovedeşte că întârzierea introducerii acţiunii este imputabilă  debitorului întreţinerii, dovadă ce nu s-a făcut în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte termenul limită până la care se poate acorda pensia de întreţinere, instanţa reţine că în lipsa unui text de lege care sa prevadă expres condiţiile în care copilul major poate beneficia de acest drept de la părintele său, practica judiciară s-a raportat constant la dispoziţiile deciziei de îndrumare nr. 2/20.02.1971 a fostului Tribunal Suprem.

Potrivit acestei decizii, “părintele este obligat sa dea întreţinere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 25 de ani”.

În aprecierea instanţei, faptul că prevederile legislative ce au stat la baza stabilirii termenului maxim de acordare a pensiei de întreţinere s-au modificat, în sensul stabilirii  dreptului copilului la pensie de urmaş până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani (potrivit prevederilor art. 66, lit. b din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale), respectiv dreptul copilului la protecţie specială pe toata durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani, (art. 51 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului) nu impun cu necesitate şi stabilirea ca termen maxim până la care copilul major aflat în continuarea studiilor poate beneficia de pensie de întreţinere de la părinţii săi.

 Aceasta, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile legale menţionate au în vedere situaţia  specială în care se găsesc anumite persoane ce au nevoie de o protecţie socială specială, înţeleasă să fie exercitată de către stat pentru o perioadă mai îndelungată, ceea ce nu este cazul în  prezenta cauză, iar pe de altă parte, termenul limită avut în vedere la stabilirea dreptului la pensie al copilului major aflat în continuarea studiilor, este acela al finalizării studiilor.

Cu privire la vârsta până la care copilul major aflat în continuarea studiilor poate beneficia de pensie de întreţinere, mai reţine instanţa că practica judiciară s-a pronunţat constant în sensul că aceasta poate fi acordată până la împlinirea vârstei de 26 de ani, dar, doar motivat de faptul că majorul aflat în continuarea studiilor, urma cursurile unei unităţi superioare de învăţământ cu o durata a studiilor mai mare de 5 ani.

Or, în speţă, reclamantul nu îndeplineşte această condiţie, nefăcând dovada în vre-un fel că facultatea pe care o urmează are o durată a studiilor mai mare de 5 ani.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se vor avea în vedere prevederile art.94 alin.3 C.fam., potrivit cărora „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”

Din probatoriul administrat rezultă că reclamantul P. R. O. este cel mai mic dintre cei patru copii ai pârâtului şi conform certificatului de naştere la data de X a împlinit vârsta de 25 ani. Întrucât ceilalţi copii ai pârâtului au depăşit vârsta de 25 ani la data soluţionării prezentei cauze, instanţa urmează a se raporta la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere doar la acei copii pentru care pârâtul are o astfel de obligaţie, respectiv un singur copil.

Întrucât pârâtul C. A. locuieşte în  X şi a muncit în acest stat iar în prezent nu realizează nici un fel de venituri instanţa se va raporta la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere la venitul minim pe economie la acestui stat.

Referitor la apărarea pârâtului că la data sesizării instanţei reclamantul nu se afla în continuarea studiilor întrucât aşa cum rezultă din adeverinţa depusă anul universitar începe la data de 01 octombrie şi nu în luna august când a fost introdusă acţiunea instanţa o apreciază nefondată. Astfel, este de notorietate că înscrierile la facultate şi examenele de admitere se fac în cursul lunilor iunie şi iulie a fiecărui an, iar anul universitar începe la data de 01 octombrie în general. Cu toate acestea, există universităţi care stabilesc o altă dată pentru începerea anului universitar. Instanţa apreciază că acţiunea nu a fost prematur introdusă întrucât în luna august înscrierile la facultăţi erau terminate iar reclamantul P. R. O. avea deja calitatea de student.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa va admite cererea formulată de reclamanţii C. K. I. şi P. R. O în contradictoriu cu pârâtul C. A., , având ca obiect completare dispozitiv şi în consecinţă, va dispune completarea dispozitivului Sentinţei Civile nr. X  pronunţată de X în dosarul nr. X în sensul că admite în parte capătul de cerere precizat privind stabilirea unei pensii lunare de întreţinere în sarcina pârâtului C. A. şi obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului P. R. O. a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de ¼ din salariul minim pe economie al R. U. de la data introducerii cererii, şi până la împlinirea de către reclamant a vârstei de 25 de ani.

În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că în conformitate cu prevederile art. 2813 alin 2 ”părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.” Astfel, având în vedere că instanţa este investită să se pronunţe doar asupra cererii de completare a dispozitivului Sentinţei nr. X conform considerentelor deciziei nr. X a Tribunalului Bihor, în temeiul art. 2813 alin 2 nu va acorda cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare