Cerere de repunere în termenul de declarare a creanţei, pentru motivul că respectivul creditor nu a fost notificat de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii. Creditor a cărui existenţă nu rezultă din lista întocmită în baza art...

Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2995 din 5 septembrie 2011

Prin sentinţa civilă nr.8457 din 14.12.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea SC U. SRL prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă C.S. având ca obiect repunerea creditoarei în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei.

A fost admisă contestaţia formulată de administratorul special O.V. şi exclude din tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SC B. SRL creanţa chirografară a creditoarei SC U. SRL în cuantum de 10.595,20 lei.

A fost admisă contestaţia formulată de administratorul special O.V. şi exclude din tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SC B. SRL creanţa chirografară a creditoarei SC I.L.R. IFN SA în cuantum de 24.149,76 lei.

A fost respinsă contestaţia formulată de administratorul special O.V. având ca obiect înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a creanţei chirografare a creditoarei SC N. SRL.

A fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă Bercean Radu  şi, în consecinţă a fost încuviinţat tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC B. SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa comercială nr.1740/27.04.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC B. SRL, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor fiind stabilit pentru data de 1 iunie 2010, stabilindu-se în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea debitoarei şi a tuturor creditorilor pentru a li se aduce la cunoştinţă deschiderea procedurii şi pentru declararea eventualelor creanţe împotriva averii debitoarei.

După cum prevăd în mod expres disp. art.61 din Legea nr.85/2006, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă de debitor în conformitate cu prev. art.28, alineatul 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

La dosarul cauzei, administratorul judiciar a depus dovada privind notificarea deschiderii procedurii şi a termenelor stabilite de judecătorul sindic în conformitate cu prev. art.62 din Legea nr.85/2006 în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3866/14.05.2010 şi în ziarul „Monitorul de Cluj” din data de 14 mai 2010.

Creditoarea SC U. SRL a formulat cererea de repunere în termen şi cerere de admitere a cranţei la data de 4 iunie 2010.

Motivul invocat de creditoare pentru admiterea cererii de repunere în termen îl constituie faptul că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, împrejurare considerată de creditoare ca fiind o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi împiedicat-o să formuleze declaraţie de creanţă.

Legiuitorul a înţeles să permită repunerea în termen în situaţia în care partea interesată a fost decăzută din dreptul de a mai îndeplini un act de procedură doar în acele situaţii în care dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească acel act.

În condiţiile în care administratorul statutar a depus actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, însă creditoarea SC U. SRL nu a fost menţionată în lista creditorilor, notificarea eventualilor creditori omişi din lista întocmită în conformitate cu dispoziţiile art. 28 lit c din Legea nr. 85/2006 fiind efectuată în conformitate cu dispoziţiile art.61 alin.3 din acelaşi act normativ prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi printr-un ziar de largă circulaţie.

Această publicare a notificării privind termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă reprezintă, conform disp. art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, dovada îndeplinirii notificării prev. de art.61, începând cu data la care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut în cadrul Buletinului procedurilor de insolvenţă.

Altfel spus, de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, toţi creditorii se consideră că au termenul în cunoştinţă în ceea ce priveşte termenele pentru care s-a făcut notificarea, având obligaţia să le respecte.

Nerespectarea acestor termene atrage decăderea din drepturile prevăzute de art.76 din Legea nr.85/2006.

Creditoarea SC U. SRL nu a depus declaraţia de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic, aceasta nefiind de altfel notificată de administratorul judiciar în sensul de  a-i fi fost comunicat un înscris în cuprinsul căruia practicianul în insolvenţă să-i fi adus la cunoştinţă termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă. Cu toate acestea, judecătorul sindic apreciază că notificarea tuturor creditorilor s-a făcut  cu respectarea prev. art.61 din Legea nr.85/2006, deoarece s-a realizat într-un ziar de largă circulaţie şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă mai sus menţionat, fiind prevăzute în mod expres termenele pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, pentru verificarea, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, precum şi termenul pentru definitivare a tabelului.

De altfel, disp. art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevăd faptul că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi a notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, alineatul 3 teza finală a aceluiaşi articol statuând asupra faptului că pentru creditorii ce nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută de art.28 alin.1 lit.c procedura notificării prevăzută de art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Pe cale de consecinţă, publicitatea privind deschiderea procedurii fiind realizată, notificările prevăzute de art.61 fiind publicate prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi printr-un ziar de largă circulaţie, există prezumţia că toţi creditorii debitoarei au luat cunoştinţă cu privire la termenele stabilite de judecătorul sindic în vederea depunerii declaraţiilor de creanţă şi întocmirea tabelului definitiv şi că orice declaraţie de creanţă depusă după acest termen este tardivă.

Drept urmare, faţă de creditoare sunt aplicabile prev. art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, publicarea termenelor de depunere a declaraţiilor de creanţă fiindu-i opozabilă, neputând invoca împrejurarea că nu a fost notificată, întrucât debitoarea nu a predat administratorului judiciar lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Susţinerea creditoarei SC U. SRL în sensul că nu a avut cunoştinţă despre existenţa procedurii insolvenţei împotriva debitoarei nu poate fi considerată un motiv de repunere în termenul legal de 15 zile prev. de art.103 coroborat cu art.101 alin.1 C.pr.civ., întrucât lipsa notificării, conform Codului de procedură civilă, în condiţiile în care nu au fost predate documentele contabile, nu se circumscrie acelor împrejurări mai presus de voinţa sa menite să ducă la întreruperea termenului în cadrul căruia creditorul era obligat să formuleze declaraţie de creanţă.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, notificarea privind deschiderea procedurii s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă astfel cum s-a menţionat mai sus şi partea avea posibilitatea să verifice acest buletin şi să formuleze declaraţie de creanţă în termenul legal stabilit.

Pe cale de consecinţă, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de formulare a cererilor de admitere a creanţei formulată de creditoarea SC U. SRL prin administrator judiciar C.I.I. C.S..

Prin raportul de activitate depus la dosar la data de 1 noiembrie 2010 administratorul judiciar C.I.I. desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC B. SRL a învederat judecătorului sindic faptul că a urmat procedura de notificare a creditorilor în vederea depunerii declaraţiilor de creanţă, fiind înregistrate la dosarul cauzei mai multe declaraţii de creanţă, care au fost verificate, tabelul preliminar fiind afişat la uşa instanţei şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Analizând contestaţiile formulate de administratorul special O.V. şi cererea administratorului judiciar de definitivare a tabelului de creanţe, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Administratorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC B. SRL a procedat la înscrierea în tabelul preliminar de creanţe a creanţei chirografare în cuantum de 10.595,20 lei aparţinând creditoarei SC U. SRL, deşi această creditoare a formulat cererea de admitere a creanţei la data de 4 iunie 2010, după expirarea termenului de formulare a cererilor de admitere a creanţei astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi înainte ca judecătorul sindic să se fi pronunţat asupra cererii de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă.

În condiţiile în care s-a apreciat că cererea de repunere în termen formulată de creditoarea SC U. SRL nu este întemeiată, aceasta fiind respinsă, nu se justifică înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar de creanţe, motiv pentru care s-a admis contestaţia formulată de administratorul special O.V. şi s-a dispus excluderea din tabelul preliminar de creanţe a creanţei chirografare a creditoarei SC U. SRL în cuantum de 10.595,20 lei.

Prin contestaţia depusă la dosar administratorul special al debitoarei O.V. a contestat şi creanţa creditoarei SC I.L.R. IFN SA în sumă de 24.149,76 lei, arătând că autoturismul achiziţionat a fost predat creditoarei în luna iunie 2010, fiind achitate ratele cu excepţia a trei rate în sumă de 7.500 lei. Contestatoarea a considerat că solicitarea creditoarei de a fi înscrisă în tabel cu suma de 24.149,76 lei reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză, având în vedere că autoturismul a fost predat creditoarei şi aceasta l-a valorificat, clauza cuprinsă în contractul de leasing cu privire la plata tuturor ratelor fiind o clauză abuzivă sancţionată de Legea nr. 193/2000, fiind o clauză care nu putea fi negociată.

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2010 creditoarea SC I.L.R. IFN SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanţe cu o creanţă în cuantum de 24.149,76 lei reprezentând rate de leasing restante, penalităţi, taxe, asigurări şi alte cheltuieli, calculate până la data de 1 iunie 2010, precum şi înscrierea creanţei de 112.140,78 lei reprezentând suma nescadentă calculată la data de 1 iunie 2010.

Analizând această declaraţie de creanţă, administratorul judiciar a procedat la înscrierea creditoarei în tabelul preliminar doar cu o creanţă în cuantum de 24.149,76 lei, creditoarea neformulând contestaţie în legătură cu neînscrierea creanţei în cuantum de 112.140,78 lei.

Prin contractul de leasing financiar nr. 7858/23.11.2007 creditoarea SC I.L.R. IFN SA a transmis debitoarei SC B. SRL dreptul de folosinţă asupra autoturismului SSANG YONG/KYRON/M270 XDI 4WD MT, debitoarea având obligaţia de a plăti ratele de leasing aferente. Suma de 24.149,76 lei pretinsă de creditoare reprezintă rate de leasing restante, penalităţi, taxe, asigurări şi alte cheltuieli, calculate până la data de 1 iunie 2010. Administratorul special a invocat faptul că au fost achitate ratele de leasing, rămânând doar o restanţă de 7.500 lei, însă nu s-a făcut dovada faptului că au fost achitate ratele de leasing restante, iar faţă de această împrejurare, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin 3 din Legea nr. 85/2006 se va respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată.

Prin cererea de admitere a creanţei creditoarea SC N. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei SC B. SRL cu o creanţă în cuantum de 63.712,88 lei compusă din suma de 12.850 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate şi suma de 50.862,88 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Administratorul judiciar a procedat la înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar de creanţă cu o creanţă de 63.712,88 lei.

Debitoarea SC B. SRL a încheiat cu creditoarea SC N. SRL contractul de prestări servicii nr.8/01.04.2007, contract care a avut ca obiect închirierea unui utilaj, debitoarea având obligaţia de a plăti o chirie de 50 lei/oră, plata urmând a se face în termen de 45 de zile de la emiterea facturii. Părţile au stabilit în contract că pentru neplata la termen a chiriei se vor percepe penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi.

Debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale nr.2369999/10.10.2007 în valoare de 11.536 lei şi nr.2370004/20.11.2007 în valoare de 4.811 lei, iar pentru aceste restanţe se datorează penalităţi de întârziere contractuale în cuantum de 50.862,88 lei.

Penalităţile de întârziere au fost calculate numai până la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, astfel cum prevăd disp. art.41 din Legea nr.85/2006.

Având în vedere că debitoarea nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate, prin raportare la disp. art.969 C.civ. se apreciază că aceasta datorează creditoarei SC N. SRL contravaloarea chiriei, precum şi penalităţile de întârziere pe care creditoarea le-a solicitat, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de administratorul special O.V..

În ceea ce priveşte propunerea de încuviinţare a tabelului creditorilor, judecătorul sindic constată că lichidatorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declaraţiile de creanţă şi comunicând tabelul întocmit cu debitoarea şi creditorii, fiind urmată şi procedura de afişare a lui la uşa instanţei.

Judecătorul sindic, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr.85/2006, a încuviinţat tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC B. SRL, după cum urmează: DGFP CLUJ - creanţă bugetară în cuantum de 194.248 lei; ITM CLUJ–creanţă bugetară în cuantum de 1.536 lei; S.C.P.B. SA- creanta garantată provizoriu in cuantum de 61.337,01 lei; SC N. SRL - creanta chirografara in cuantum de 63.712,88 lei; SC E.B.C. SRL - creanta chirografara in cuantum de 6.565,80 lei; SC G.C. SRL - creanta chirografara in cuantum de 10.137,63 lei.

În temeiul art.74 alin.1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus afişarea la uşa instanţei a tabelului definitiv al creanţelor.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Cabinet individual de Practician în Insolvenţă C.S. prin care a solicitat  respingerea contestaţiei formulate de O.V. atât în calitate de administrator statutar cât şi în calitate de administrator special şi să se menţină tabelul preliminar de creanţe în forma în care acesta cuprinde şi declaraţia depusă de către  S.C. U. SRL pentru suma de 10.964,80 lei.

În motivare se arată că la data de 21.06,2010 se înregistrează contestaţia formulată de O.V. în calitate de fost administrator statutar al S.C. B. SRL prin care se contestă declaraţia  de  creanţă depusă de către S.C. N. SRL şi de către S.C. U. SRL. în cuprinsul contestaţiei se invocă  lipsa raporturilor contractuale dintre debitoare şi S.C. U. SRL.

Pentru termenul din 14.09.2010 O.V. depune o altă contestaţie  în calitate de administrator statutar contestaţie olografă în finalul căreia, referitor la creanţa S.C. U. SRL menţionează : " sunt de acord cu creanta de 8.040 lei care este reala."

La termenul din 7 decembrie 2010  O.V. depune o alta contestaţie, de data aceasta in calitate de administrator special, in care contesta declaraţia de creanţa depusa de SC U. SRL, susţinând ca aceasta nu este certa lichida si exigibila.

 Potrivit dispoziţiilor art.73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, vor putea sa formuleze contestaţii cu privire la creanţele si drepturile de preferinţa trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creanţe, debitorul, creditorii si orice alta persona interesata. In cauza, aşa cum am precizat anterior, o prima contestaţie a fost înregistrata la data de 21 iunie 2010 de către O.V., in calitate de fost administrator statutar. Aceasta contestaţie nu a fost modificata, astfel ca trebuia analizata ca atare de către judecătorul sindic, insa judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra acestei contestaţii. Din cele menţionate anterior rezulta ca a rămas nesoluţionata contestaţia formulata la data de 21 iunie 2010 de către O.V., in calitate de fost administrator statutar, aceasta constituind motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod pr. civila. Este real ca, prin întâmpinare, am invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar in subsidiar lipsa de interes a dnei O.V., cabinetul nostru având in vedere calitatea arogata de către contestatoare, respectiv aceea de fost administrator statutar. Aceasta excepţie nu a mai fost susţinuta întrucât se preconiza înregistrarea unei viitoare precizări a contestaţiei, precizare ce urma a fi formulata in calitate de administrator special. O astfel de precizare nu se formulează, contestatoarea depunând la dosar la termenul din 7.12.20100 noua contestaţie in calitate de administrator special. Anexat acestei noi contestaţii, O.V. depune si documentele care justifica aceasta calitate. Din aceste documente rezulta ca  Oros a dobândit calitatea de administrator special numai la data de 3.07.2010. In raport de aceasta data, este evident ca la data înregistrării primei contestaţii, respectiv, 21.06.2010 ,  O.V. nu avea calitate de administrator special, astfel ca pentru prima contestaţie, au rămas perfect valabile excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active si a lipsei de interes.

Observaţiile menţionate anterior cu privire la nesoluţionarea contestaţi ei sunt perfect valabile si pentru contestaţia olografa depusa in instanţa la termenul din 14.09.2010, in sensul ca judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra acesteia. Analiza acestei contestaţii se impunea cu atât mai mult cu cat in conţinutul ei se recunoaşte parţial valoarea creanţei declarata si înregistrata de către SC U. SRL.

În ceea ce priveşte contestaţia înregistrata la data de 7 decembrie 2010, in calitate de administrator special, înţelegem sa invocam tardivitatea formulării acesteia. Pentru aceasta re in vedere ca judecătorul sindic prin Încheierea comerciala nr. 1740/27.04.2010 a stabilit data de 22.06.2010 ca data limita pentru depunerea contestaţiilor, ori înregistrarea contestaţiei in calitate de administrator special numai la data de 7 decembrie 2010 s-a făcut cu depăşirea acestui termen. Susţine ca excepţia tardivităţii înregistrării contestaţiei ( cea din 7 decembrie 2010) este o excepţie de ordine publica, astfel ca, in conformitate cu dispoziţiile art.162 Cod pr. civila, poate fi invocata chiar si in calea de atac. 

Apoi, mai arată ca nici la data de 7 decembrie 2010, data înregistrării contestaţiei in calitate de administrator special,  Oros nu avea aceasta calitate. Înscrisurile depuse in susţinerea si dovedirea momentului in care O.V. a dobândit calitatea de administrator special au fost încheiate pro cauza, astfel ca nu sunt apte sa facă dovada dobândirii calităţii de administrator special la data de 3.07.2010. Pentru aceasta re in vedere dispoziţiile art.3 pct.26 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora adunarea generala a acţionarilor, asociaţilor sau a membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, in termen de maxim 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea.

Procesul verbal al adunării generale a asociaţilor din data de 3.07.2010 atesta ca adunarea generala a fost convocata de asociaţi, in temeiul actului constitutiv si al Legii nr. 31/1990, iar nu in baza Legii nr. 85/2006, fara prezenta administratorului sau lichidatorului judiciar, care, potrivit legii, avea obligaţia de a prezida adunarea generala. Procesul verbal nu poarta data certa si nu este semnat de către administratorul lichidatorul judiciar.

Toate aceste elemente atesta, in opinia noastră, ca administratorul special nu a fost desemnat la data de 3.07.2010. Singurele documente care ar putea face dovada ca administratorul special a fost desemnat la data de 3.07.2010 ar fi vreo referire făcuta de catre administratorul judiciar intr-un raport de activitate.

Examinând conţinutul tuturor publicaţiilor făcute in BPI privind pe debitoarea se B. SRL, a constatat ca s-au publicat şapte rapoarte de activitate ale administratorului judiciar, dar nici unul nu cuprinde menţiuni privind convocarea de către acesta a adunării asociaţilor debitoarei se B. SRL in vederea desemnării administratorului special si nici menţiuni privind desemnarea administratorului special.

In concluzie, solicită instanţei de recurs sa retina ca fiind întemeiate criticile lor, respectiv ca instanţa de fond nu a fost legal investita de o persoana care intra in categoria celor prevăzute de art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si nu a fost investita nici in termenul legal de înregistrarea a unei astfel de contestaţii. Drept consecinţa, se impune sa se dispună casarea sentinţei, iar urmare a rejudecării cauzei sa se respingă, pe cale de excepţie, contestaţiile formulate, sa se  valideze tabelul preliminar întocmit in procedura insolvenţei debitoarei se B. SRL in forma in care, in acest tabel figurează si creanţa declarata de către se U. SRL in suma de 10.595,20 lei.

Este real ca notificarea deschiderii procedurii de insolvenţa a se B. SRL a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolvenţa nr. 3866/14.05.2010, iar in cadrul acestei notificări s-a stabilit data de 1 iunie 2010 ca termen limita pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Se susţine  că O.V., in calitate de administrator statutar , avea cunoştinţa de calitatea de creditor a se U. SRL si ca, in procedura de insolvenţa a se B. SRL, trebuia sa treacă pe lista creditorilor si aceasta societate in vederea notificării de către administratorul judiciar. Acest aspect rezulta cu evidenta din contestaţia olografa depusa la dosar pentru termenul din data de 14.09.2010, in care se menţionează: " sunt de acord cu creanţa de 8.040 lei care este reala."

Un alt argument care vine in susţinerea afirmaţiilor noastre este faptul ca debitoarea nu si-a modificat sediul social care este identic cu domiciliul asociatului unic, O.V.. La aceasta adresa a fost expediata corespondenta conţinând procedura concilierii directe, corespondenta restituita la data de 23.03.2010 întrucât aceasta nu a fost ridicata. Apoi, citaţia emisa in dosarul nr. 15830/211/2010 având ca obiect somaţia de plata a fost comunicata societăţii debitoare la aceeaşi adresa.

Prin urmare neincluderea pe lista creditorilor, in vederea notificării conform art.61 din Legea nr. 85/2006 cu consecinţa directa a imposibilităţii depunerii declaraţiei de creanţa in termen este cupla exclusiva a debitoarei SC B. SRL, respectiv a administratorului statutar, care avea cunoştinţa de existenta creanţei creditoarei SC U. SRL. Aceasta situaţie corespunde ipotezei reglementata de dispoziţiile art. 76 alin. 1 din Legea nr.85/2006, respectiv notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu incalcarea dispoziţiilor art. 7, astfel la data formulării declaraţiei de creanţa, SC U. SRL nu era decăzuta din dreptul de a fi înscrisa pe tabelul creditorilor. Singura modalitate prin care culpa debitoarei poate fi sancţionata este, in opinia noastră, admiterea cererii noastre de a fi puşi in termenul de declarare a creanţei creditoarei SC U. SRL .

Nu este lipsit de semnificaţie nici faptul ca declaraţia de creanţa s-a făcut la data de 4.06.2010, moment in care, nu era expirat termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod pr. civila, raportat la data de 1.06.2010, data limita pentru depunerea declaraţiilor de creanţa .

De asemenea, pe fondul cauzei,  solicită să modificaţi hotărârea judecătorului sindic in sensul respingerii contestaţi ei formulata de  O.V., ca fiind nedovedita si nefondata, având în vedere, in principal, recunoaşterea parţiala a creanţei acestora, recunoaştere făcuta de fostul administrator statutar prin contestaţia olografa depusa la fila 108 dosar fond.

In raport de cele menţionate anterior, O.V., administrator si asociat in cadrul SC B. SRL, nu poate invoca cu succes ca nu a avut cunoştinţa de încheierea contractului cu SC U. SRL privind închirierea de utilaje si ca nu exista nici o obligaţie in sarcina SC B. SRL de a plăti contravaloarea prestaţiilor, chiar daca nu a primit factura nr.127/31.07.2009.

Din punct de vedere al persoanei care a semnat contractul de închiriere, arătă ca in raporturile cu terţii răspunderea aparţine societatii, iar in măsura in care prepusul acesteia nu avea o asemenea competenta, urmează ca acesta sa răspundă fata de SC B. SRL. In acest sens arătam ca nu este lipsit de importanta faptul ca pe contract este aplicata ştampila SC B. SRL.

In ceea ce priveşte soluţia pronunţata in dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, învederează instanţei ca acest dosar a avut ca obiect procedura sumara a somaţiei de plata, astfel ca potrivit art.9 din OUG nr. 119/2007, in situaţia respingerii cererii pentru emiterea somaţiei de plata, creditorul are deschisă calea acţiunii de drept comun.

Întrucât în actele contabile ale S.C. U. SRL figurează înscrisă factura în litigiu, aşa cum rezultă din actele depuse anexă la declaraţia de creanţă revine contestatoarei sarcina de a face dovada susţinerilor sale respectiv a neexecutării contractului şi deci a absenţei oricărei obligaţii de plată aparţinând acesteia. Contestatoarea nu a solicitat administrarea vreunei probe ba  mai mult a recunoscut parţial creanţa.

Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente Curtea reţine următoarele:

Administratorul special al debitoarei a contestat şi creanţa creditoarei SC U. SRL în valoare de 10.964,80 lei, arătând că debitoarea nu datorează această sumă de bani creditoarei, contractul de închiriere utilaje anexat declaraţiei de creanţă nefiind semnat de către reprezentantul debitoarei, fiind semnat de unul dintre angajaţi care nu avea drept de semnătură. În contabilitatea debitoarei nu există înscrisă factura emisă de SC U. SRL, debitoarea aflând despre existenţa acestei facturi la data de 10.06.2010 în momentul în care a fost acţionată în judecată.

Recurentul a învederat în esenţă că înţelege să conteste calitatea persoanei care a formulat contestaţia respectiv îndeplinirea exigenţelor de către aceasta de a fi persoana îndreptăţită să formuleze o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006 însă toate aceste aserţiuni nu pot fi valorificate în sensul urmărit întrucât  distinct de persoana  care poate formula contestaţie judecătorul sindic  verificând respectarea procedurii prev. de art.72 din Legea nr.85/2006 şi totodată activitatea administratorului judiciar realizată în scopul întocmirii tabelului de creanţă procedează la verificarea  declaraţiilor de creanţă.

Analizând declaraţia de creanţă formulată de creditoarea S.C. U. SRL prin lichidator judiciar şi cererea de repunere a creditoarei în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei judecătorul sindic a reţinut în mod corect că în ipoteza întrunirii normei legale prev. de art.28 din Legea nr.85/2006 devin incidente prevederile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006 iar nerespectarea acestora atrage decăderea din drepturile prevăzute de art.76 din Legea nr.85/2006.

Notificarea tuturor creditorilor a fost realizată în procedura privind pe debitoarea S.C. B. SRL cu respectarea tuturor exigenţelor art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, omisiunea notificării neputând fi inclusă în categoria celor exceptate.

Omisiunea verificării publicării în BPI a notificării deschiderii procedurii şi a termenelor subsecvente acestui moment nu poate fi reţinută ca motiv de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă în aplicarea art.103 coroborat cu art.101 C.pr.civ.

Scopul procedurii fiind derularea acesteia în vederea acoperirii pasivului pentru toţi creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, legiuitorul a instituit o situaţie de excepţie, în care persoana care se consideră a fi îndreptăţită să participe la procedură, însă, nu a avut cunoştinţă de existenţa procedurii, să nu fie decăzută din drepturile enumerate de art.76 alin.1 pct.1-3 din Legea nr.85/2006.

Determinarea situaţiilor de excepţie s-a realizat de legiuitor prin trimiterea la dispoziţiile art.7 din Legea privind procedura insolvenţei, dispoziţii care au instituit regula în ceea ce priveşte citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură a convocării şi a notificării prin buletinul procedurilor de insolvenţă în privinţa tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului sindic în condiţii de contradictorialitate .

Excepţia de la regula notificării prin BPI  este instituită de art.61 care statuează că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitori în conformitate cu prev. art.28 alin.1 lit.c, debitorului, Oficiului Registrului Comerţului iar notificarea se va realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica totodată pe cheltuia averii debitorului într-un ziar de largă circulaţie şi în BPI însă în speţă din lista întocmită în condiţiile art.28 din Legea nr.85/2006 nu face parte şi recurenta astfel că aceste dispoziţii legale nu îi sunt aplicabile.

Legiuitorul a instituit aşadar reguli de procedură pentru ca părţile implicate să se bucure de o informare corectă pentru a-şi putea exercita  drepturile instituite în favoarea lor în cadrul procedurii ceea ce ar fi presupus din partea recurentei minima diligenţă de a verifica în BPI publicarea unei astfel de notificări.

Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art.7 alin.1 în raport de numărul mare al  părţilor participante la procedură şi la numărul mare de acte de procedură  pentru asigurarea celerităţii procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane  interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.

Legiuitorul a instituit o excepţie în ceea ce priveşte comunicarea actelor  de procedură şi a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificării prevăzute la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.

Excepţiile sunt de strictă aplicare şi interpretare ori textul analizat relevă că numai în ipoteza în care creditorii nu au putut fi identificaţi în lista predată în condiţiile art.28 alin.1 lit.c devin incidente dispoziţiile de excepţie în ceea ce priveşte notificarea prin BPI regula urmând a rămâne notificarea realizată conform prevederilor Codului de procedură civilă şi acea a publicării concomitente într-un ziar de largă circulaţie şi în buletinul procedurilor de insolenţă.

 Textele legale enunţate relevă că s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligaţia notificării în modalităţi care nu se aplică alternativ ci cumulativ, ceea ce în cauză s-a realizat.

Considerentele evidenţiate au relevat că recursul apare ca nefondat, judecătorul sindic apreciind în mod corect că administratorul judiciar în mod corect a procedat la aplicarea art.76 în ceea ce priveşte creditoarea recurentă având în vedere că în raport de documentele prezentate nu deveneau incidente prevederile de excepţie în ceea ce priveşte notificarea acesteia şi în consecinţă constatând că s-a realizat o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor legale şi nu este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. în baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul formulat. (Judecător Augusta Chichişan)

Domenii speta

Spete similare