Plângere împotriva solutiilor date de procuror. Solutionare fara atasarea dosarului de urmarire penala. Trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domenii asociate:

- plângere împotriva solutiilor date de procuror

- procedura penala

Dosar nr. 3499/87/2009 (39/2010)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 259 din 10.02.2010

Plângere împotriva solutiilor date de procuror. Solutionare fara atasarea dosarului de urmarire penala. Trimiterea cauzei spre rejudecare.

Solutionarea de catre instanta a plângerii împotriva solutiei procurorului în absenta dosarului de urmarire penala, fara examinarea probelor administrate în cauza, constituie o judecata formala desfasurata cu încalcarea art. 2781 alin.7 C. pr. pen., ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului cauzei, ceea ce atrage incidenta art.3859 pct.10 teza a II-a C. pr. pen. si trimiterea cauzei spre rejudecare.

art.2781 C. pr. pen.

Prin sentinta penala nr.146 din 10.12.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petenta M.C. împotriva Rezolutiei nr. 611/II/2/2009 din 3.11.2009 si a Ordonantei nr. 66/P/2009 din 2 octombrie 2009, date de Parchetul de pe lânga Tribunalul Teleorman. Petenta a fost obligata la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Tribunalul a apreciat ca procurorul a dat eficienta cuvenita disp. art. 181 C. pen. si a avut în vedere atât împrejurarile în care a fost savârsita fapta, cât si circumstantele personale ale intimatului - care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sincera pe parcursul urmaririi penale si a apreciat ca faptele comise de acesta nu prezinta gradul de pericol social ridicat  al unei infractiuni, asa încât nu se impune desfiintarea ordonantei si a rezolutiei sub acest aspect.

De asemenea, instanta a constatat ca nu este necesara redeschiderea urmaririi penale pentru a-i da posibilitatea petentei sa se constituie parte civila, întrucât aceasta îsi poate valorifica pretentiile banesti în fata unei instante civile.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta M.C. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, considerând ca faptele comise de intimat evidentiaza gradul de pericol social al unei infractiuni, asa încât nu se impunea scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, nefiind incidente dispozitiile art.181 C. pen.

Examinând cauza în temeiul art.3856 alin.1 si 3 C. pr. pen., Curtea a apreciat ca recursul este fondat.

Fara a proceda la o analiza a fondului cauzei si, implicit, a criticilor formulate de catre petenta, Curtea a constatat ca hotarârea recurata este nelegala si netemeinica întrucât prima instanta a solutionat cauza în absenta dosarului de urmarire penala ce a fost finalizat prin Ordonanta procurorului din 2.10.2009, ce face obiectul plângerii formulate de catre petenta.

Astfel, se constata ca aceasta ordonanta a fost data în dosarul nr.66/P/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Teleorman, care contine atât actele premergatoare, cât si actele de urmarire penala efectuate în cauza, inclusiv declaratia învinuitului si declaratiile martorilor.

Cu toate acestea, asa cum rezulta din dosarul primei instante, dar si din corespondenta purtata de instanta cu Parchetul de pe lânga Tribunalul Teleorman, instanta de fond a solicitat iar parchetul a înaintat numai dosarul înregistrat sub nr.611/II-2/2009, ce constituie de fapt lucrarea de solutionare de catre prim-procurorul Parchetului a plângerii formulata de petenta în temeiul art.278 alin.3 C. pr. pen.

Rezulta, asadar, ca desi a enuntat continutul dispozitiilor art.2781 alin.7 C. pr. pen., potrivit carora verificarea ordonantei atacate trebuie sa se faca pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, prima instanta nu le-a respectat.

Examinarea dosarului de urmarire penala se impunea în speta cu atât mai mult cu cât, fiind vorba despre contestarea unei solutii de scoatere de sub urmarire penala în temeiul art.10 lit.b1 C. pr. pen., instanta trebuia sa analizeze incidenta art.181 C. pen. prin verificarea tuturor probelor, atât a celor privind comiterea faptei, cât si a celor referitoare la circumstantele personale ale învinuitului.

În absenta dosarului de urmarire penala, instanta a solutionat plângerea fara sa examineze si fara sa se pronunte asupra probelor administrate în cauza, asa încât judecata este formala, iar motivarea instantei de fond este nu numai lapidara, ci si lipsita de fundament probator, fiind incidente dispozitiile art.3859 pct.10 teza a II-a C. pr. pen.

Fata de cele retinute, Curtea a apreciat ca nu a fost rezolvat fondul cauzei, asa încât, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c C. pr. pen., a admis recursul, a casat hotarârea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Domenii speta

Spete similare