Liberare provizorie. Necesitatea examinarii cererii conform art.1602 si art. 136 alin.2 c. proc. pen. si nu prin raportare la conditiile arestarii.

Domenii asociate:

- arest preventiv

- liberare provizorie

- procedura penala

Dosar nr. 9218/2/2009 (2326/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1406 din 5 octombrie 2009

Liberare provizorie. Necesitatea examinarii cererii conform art.1602 si art. 136 alin.2 C. proc. pen. si nu prin raportare la conditiile arestarii.

Liberarea provizorie este o alternativa oferita de legiuitor arestarii preventive si implica o mentinere a temeiurilor care au justificat luarea acestei masuri, caci schimbarea sau încetarea acestor temeiuri atrage incidenta altor institutii, respectiv înlocuirea sau revocarea masurii arestarii preventive. Drept urmare, examinarea cererii de liberare provizorie nu are drept obiect mentinerea temeiurilor arestarii preventive, ci trebuie efectuata din perspectiva dispozitiilor art. 1602 alin. 1 si 2 C. pr. pen. si ale art. 136 alin.2 C. pr. pen.

art.1601, art.1602 C. pr. pen.

Prin încheierea de sedinta din data de 22.09.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II a Penala, în baza art.1608a C. pr. pen., s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul R.M.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, Tribunalul a retinut ca inculpatul R.M. este cercetat sub aspectul savârsirii infractiunilor de falsificare a instrumentelor de plata electronica si punere în circulatie a instrumentelor de plata electronica falsificate, prev. de art. 24 alin. l si 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., detinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica, prev. de art. 25 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., fiecare cu aplicarea art.37 lit. b C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit. a C. pen.

În fapt, s-a retinut ca în lunile noiembrie - decembrie 2008 si ianuarie 2009, inculpatul a detinut si instalat dispozitive de copiere a informatiilor de pe banda magnetica a card-urilor bancare, a falsificat instrumentele de plata electronice  si  a efectuat  mai multe operatiuni  cu card-uri  ATM  fara consimtamântul titularilor.

Tribunalul a apreciat ca nu se impune admiterea cererii formulata de catre inculpat, motivat de aceea ca, desi în ceea ce-l priveste se contureaza gresita retinere în rechizitoriu a starii de recidiva, pâna la ascultarea sa în fata instantei si demararea cercetarii judecatoresti nu se impune o alta masura preventiva, temeiurile initiale ale arestarii preventive fiind neschimbate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea cererii.

Analizând încheierea recurata, Curtea constata ca recursul este întemeiat.

Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 5 si art. 1601 C. pr. pen., în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, acestea putându-se acorda, conform art. 1602 alin. 1 si 2 C. pr. pen., în cazul infractiunilor savârsite din culpa, precum si a celor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani, dar nu în situatia în care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa savârseasca alte infractiuni sau ca aceasta va încerca zadarnicirea aflarii adevarului, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba, sau prin alte asemenea fapte.

Pe de alta parte, îndeplinirea conditiilor prev. de art. 1602 alin. 1 si 2 C. pr. pen. nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanta urmând a aprecia în ce masura scopul arestarii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie sub control judiciar.

Din analiza încheierii recurate, Curtea constata ca prima instanta nu a procedat la o examinare a cererii formulata de catre inculpat din perspectiva dispozitiilor art. 1602 alin. 1 si 2 C. pr. pen. si ale art. 136 alin.2 C. pr. pen., ci s-a limitat la a mentiona ca temeiurile arestarii preventive sunt neschimbate, astfel ca în cauza nu se impune o alta masura preventiva. Or, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune implica o mentinere a temeiurilor care au justificat luarea masurii arestarii preventive, întrucât schimbarea sau încetarea acestora atrage incidenta altor institutii, respectiv înlocuirea sau revocarea masurii arestarii preventive. Pe de alta parte, liberarea provizorie nu este o masura preventiva, ci o alternativa oferita de legiuitor arestarii preventive pentru situatia în care, în functie de particularitatile fiecarei cauze, se constata ca scopul masurii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie.

Ca atare, Curtea retine ca solutia de respingere a cererii formulata de inculpat este rezultatul cenzurarii acesteia prin prisma dispozitiilor art. 139 alin.1 C. pr. pen., împrejurare ce echivaleaza cu nepronuntarea asupra cererii de liberare provizorie, astfel ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c rap. la art. 3859 pct. 10 C. pr. pen. a admis recursul inculpatului, a casat în parte încheierea recurata, numai în ceea ce-l priveste pe inculpatul R.M. si a trimis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de acest inculpat la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Bucuresti, spre rejudecare.

1

Domenii speta

Spete similare