Preluarea motivarii instantei de fond. Nepronuntarea asupra motivelor de apel. Casare cu trimitere spre rejudecare.

Decizie 1447 din 12.10.2009


Domenii asociate:

- apel

- procedura penala

Dosar nr. 6352/300/2009 (2259/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1447 din 12 octombrie 2009

Apel. Preluarea motivarii instantei de fond. Nepronuntarea asupra motivelor de apel. Casare cu trimitere spre rejudecare.

Preluarea în integralitate a considerentelor sentintei apelate, fara o analiza proprie a motivelor invocate de apelanti, denota caracterul pur formal al controlului judiciar, echivaleaza cu nepronuntarea asupra unei cereri esentiale si impune casarea deciziei în temeiul art.3859 pct.10 C. pr. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

art.378 alin.3, art.383, art.3859 pct.10 C. pr. pen.

Prin sentinta penala nr.443/19.06.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti -Sectia Penala, inculpatul R.D. a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 C. pen. - art. 209 alin. 1 lit. e C. pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., dispunându-se executarea pedepsei în regim de detentie.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca la data de 09.04.2009, în jurul orelor 17.30, în timp ce se afla pe B-dul Lacul Tei nr. 107 din sectorul 2, profitând de neatentia partii vatamate D.E. în vârsta de 50 de ani, inculpatul i-a sustras din buzunarul stâng de la geaca doua telefoane mobile marca Nokia în valoare de 700 de lei, fiind prins în flagrant de organele de politie.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul R.D., solicitând sa se dispuna redozarea pedepsei, apelul fiind respins ca nefundat prin decizia penala nr.471/27.07.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a II a penala.

Împotriva acestor hotarâri a formulat recurs inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, aratând ca aceasta este mult prea ridicata în raport de circumstantele sale personale. În sustinerea motivelor de recurs s-a aratat ca tribunalul a preluat greseala din sentinta primei instante cu privire la condamnarea sa anterioara.

Analizând hotarârile recurate, prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constata ca recursul este întemeiat.

Potrivit dispozitiilor art. 383 C. pr. pen., decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda în expunere analiza temeiurilor de fapt si de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului. De asemenea, Curtea retine ca potrivit art. 378 alin. 3 C. pr. pen., instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate, textele impunând o analiza proprie a instantei de apel în raport de criticile formulate de catre apelant.

Verificând continutul deciziei recurate, în raport de exigentele acestor dispozitii legale, Curtea constata ca hotarârea instantei de apel se limiteaza la preluarea în integralitate a considerentelor sentintei supusa controlului judiciar, aceasta neîntelegând sa procedeze la o analiza proprie a singurului motiv de apel formulat de catre inculpat, referitor la individualizarea pedepsei. Caracterul pur formal al controlului efectuat de catre tribunal este demonstrat si de faptul ca acesta nu observa (si astfel nici nu corecteaza) eroarea în care s-a aflat prima instanta în ceea ce priveste pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, caci din fisa de cazier a inculpatului nu rezulta ca acesta ar fi suferit o condamnare la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

În aceste conditii, având în vedere ca motivul de apel are natura unei cereri esentiale pentru inculpat, care poate influenta solutia procesului, iar modul în care a procedat instanta de apel echivaleaza cu nepronuntarea asupra acestei cereri, Curtea constata incidenta cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen., împrejurare ce face inutila examinarea celorlalte critici ale recurentului.

În raport de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., Curtea a admis recursul, a casat decizia penala recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Bucuresti, mentinând starea de arest preventiv a inculpatului.