Litigiu vamal. Taxe vamale stabilite in conformitate cu dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.59/2003. cerere de chemare in garantie împotriva persoanei mandatate pentru întocmirea declaratiei vamale. Netemeinicie.

Decizie 1754 din 26.06.2009


Litigiu vamal. Taxe vamale stabilite in conformitate cu dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.59/2003. cerere de chemare in garantie împotriva persoanei mandatate pentru întocmirea declaratiei vamale. Netemeinicie.

- art.3 - 11 din Ordonanta de Guvern nr.59/2003

In cauza reclamantul nu a contestat cuantumul sumelor stabilite cu titlu de taxe vamale, accize si TVA, precum si obligatiile suplimentare, solicitând angajarea raspunderii civile delictuale a persoanei mandatate sa efectueze in numele sau operatiunea de import.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1754/26.06.2009)

Deliberând asupra recursurilor de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr.17412/3/2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, reclamantul  S. V. a solicitat  în contradictoriu cu Directia Regionala Vamala Bucuresti - Directia Judeteana pentru Accize si operatiuni Vamale Ilfov si chematul în garantie I. G., modificarea deciziei nr.322/14.03.2007 si a decizie  nr.324/14.03.2001.

Tribunalul Bucuresti prin sentinta civila nr.3606 din 15.12.2008 a respins cererea formulata de reclamant, ca neîntemeiata, totodata  respingând si cererea de chemare în garantie privind pe I. G.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca în mod legal autoritatea vamala a procedat la stabilirea obligatiei de plata a  datoriei vamale, având în vedere dispozitiile art.4 lit.a) din Ordonanta de Guvern nr.59/2003.

În ceea ce priveste cererea de chemare în garantie formulata de reclamant privind pe I. G., instanta a retinut ca reclamantul nu a facut  dovada revocarii mandatului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a formulat recurs  reclamantul S. V., criticând-o ca nelegala si netemeinica.

În motivarea recursului formulat, recurentul reclamant a sustinut, în esenta ca hotarârea instantei de fond a fost pronuntata în contradictie cu  prevederile legale incidente în cauza si cu interpretarea gresita a actelor  juridice deduse judecatii.

Considera recurentul ca în mod gresit instanta de fond a apreciat  ca fiind neîntemeiata cererea de chemare în garantie a mandatarului I. G. desi din probele administrate reiese ca acesta si-a depasit limitele  mandatului, declarând pe propria raspundere ca a luat cunostinta de  prevederile Ordonantei de Guvern nr.59/2003 art.3-11 obligându-se sa  le respecte.

Astfel fiind, recurentul sustine ca instanta a schimbat natura si  întelesul neîndoielnic al actelor depuse la dosarul cauzei, respingând  cererea de chemare în garantie prin care acesta solicitase sa se  constate ca mandatarul este direct responsabil de prejudiciul suferit de reclamant.

În drept  au fost invocate dispozitiile art.299 Cod procedura civila, art.304 pct.6-9 Cod procedura civila.

Intimata Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea recursului formulat si mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii atacate.

Analizând sentinta atacata în raport de criticile formulate, de  dispozitiile  legale  incidente  în cauza  cât  si  în temeiul  dispozitiilor  art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul formulat în cauza este nefondat.

În principal criticile recurentului vizeaza respingerea cererii de  chemare  în garantie formulate de acesta împotriva mandatarului I. G. pe care îl considera direct responsabil de prejudiciu suferit,  necontestând în fapt sumele stabilite prin deciziile de regularizare emise de catre intimate, respectiv 322/14.04.2007 si 324/14.03.2007, decizii  contestate de catre reclamant, contestatie respinsa prin decizia nr.133  din 02.04.2008.

Curtea constata ca sustinerile recurentului sunt nefondate,  instanta de fond apreciind corect în baza probatoriului administrat în cauza faptul ca sumele stabilite în sarcina reclamantului cu titlu de taxe  vamale, accize si TVA precum si obligatiile suplimentare au fost corect  stabilite în raport de prevederile art.4  lit.a) si de dispozitiile art.8  alin.2  din Ordonanta de Guvern  nr.59/2003.

În ceea ce priveste sustinerile recurentului cu privire la atragerea raspunderii civile a mandatarului chemat în garantie, Curtea le  apreciaza ca fiind nefondate având în vedere natura litigiului având ca  obiect obligatii fiscale.

Astfel cum rezulta din probatoriul administrat în cauza si cum de  altfel a retinut si instanta de fond în cauza nu s-a facut dovada revocarii  mandatului încheiat la data de 28.12.2005, mandat prin care recurentul l-a împuternicit pe chematul în garantie sa cumpere si sa vânda doua  autoturisme.

Pe de alta parte, recurentul reclamant are deschisa calea unei  actiuni civile directe în stabilirea raspunderii civile delictuale împotriva  mandatarului  sau, în conditiile în care acesta considera ca mandatul  încredintat  a fost  exercitat cu depasirea limitelor acordate .

Astfel fiind, Curtea constata ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica si în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va  respinge recursul ca nefondat.