În contestatia formulata în baza Legii nr. 10/2001 instanta investita va solutiona fondul si va constata, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu întemeiata cererea de restituire în natura.(Decizia civila nr. 493/16.10.2009, s...

În contestatia formulata în baza Legii nr. 10/2001 instanta investita va solutiona fondul si va constata,  pe baza materialului probator administrat,  daca este sau nu  întemeiata cererea de restituire  în natura.(Decizia civila nr. 493/16.10.2009, Sectia aIV-a Civila)

Prevederile art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001

Prin  cererea  din 15 octombrie 2007, reclamanta M.B.R. l-a chemat în judecata pe pârâtul M.B. prin P.G. , pentru  ca prin hotarârea ce se va pronunta  sa se constate ca are calitatea de proprietara asupra apartamentului nr. 12, situat în Bucuresti, str. S.S. nr. 17, et. 2,sector 3 si sa fie  obligat pârâtul a i-l lasa  în deplina proprietate si  linistita posesie.

Prin sentinta civila nr. 700/17 aprilie 2008, T.B. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata de catre pârât si a admis actiunea în sensul ca a constatat ca reclamanta  are calitatea de proprietar  asupra  întregului apartament nr. 12 din Bucuresti, str. S.S.nr. 17, et. 2, sector 3.

Instanta a constatat ca reclamanta este proprietara a 1/2 din imobil în calitate de mostenitoare a  mamei sale,  iar pentru diferenta de 1/2 din imobil  ce a fost preluata abuziv de la tatal sau, si pentru care nu exista contracte de închiriere în favoarea altor persoane,este îndreptatita la  restituirea în natura.

Prin decizia  civila nr. 796  A de la 6 noiembrie 2008, C. A.B. a admis apelul  declarat de M. B. prin P.G., a desfiintat sentinta  si a trimis cauza spre rejudecare  primei instante..

Prin sentinta civila nr.529/9 aprilie 2009, T.B., reluând judecata, a mentinut constatarea caracterului abuziv al preluarii imobilului de catre stat din apel si  l-a obligat pe pârât  sa-i predea pârâtei imobilul  în deplina proprietate si linistita posesie.

Sentinta a fost atacata cu apel de catre M.B.prin P.G., care în sustinerea motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, a  pretins urmatoarele:

Apelul  nu este întemeiat.

Astfel, se constata ca apelantul porneste de  la o premisa gresita când  pretinde ca  instanta  ar fi solutionat  o actiune  în revendicare.

În realitate,  reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii de chemare în judecata  prevederile art. 2 lit. h si 9  din Legea nr. 10/2001, privind  regimul juridic  al unor imobile  preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Cererea  a fost solutionata pe acest temei,  de catre prima instanta, atât în judecata initiala cât si dupa trimiterea spre rejudecare al celui de-al doilea capat  de  cerere, cât si în decizia  de casare cu trimitere.

Din motivarea acestei din urma decizii rezulta ca în considerente  prin aceasta  s-a mentinut constatarea caracterului  de  preluare abuziva a imobilului  din perspectiva Legii nr.10/2001.

Drept urmare,  Curtea  retine  ca este  investita cu  judecata în apel  a unei actiuni  întemeiata pe prevederile  Legii nr. 10/2001 si nu  pe prevederile  dreptului comun.

Formularea  din  continutul sentintei atacate cu apel  prin care, în loc sa se dispuna restituirea în natura a imobilului,  a fost obligata pârâta sa lase în deplina  proprietate si linistita posesie imobilul catre reclamanta, nu schimba  temeiul juridic al cererii de chemare în judecata  si nici  aplicabilitatea  prevederilor legale  ce au fost avute  la solutionarea litigiului.

În consecinta,  Decizia  în interesul Legii nr.33/9 iunie 2008 a Î.C. C. J. prin care este reglementat  regimul juridic al actiunilor având ca obiect revendicarea,  intentate dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu-si are aplicarea în cauza.

De asemenea,  nu sunt incidente cauzei nici prevederile art. 18 lit. c  si  ale art. 46 din Legea nr. 10/2001, caci , cota de 1/2 din  imobilul din litigiu,  intrat în proprietatea statului  în baza sentintei penale de confiscare,  nu a fost închiriata  si apoi vânduta  unei terte persoane, ci  închiriata chiar autoarei reclamantei,  proprietara a restului  de 1/2 din imobil în baza sentintei civile nr.1884 din 12  aprilie 1972  a JS4 a M.B..

Or, aceasta, cât si reclamanta, ca si mostenitoare si continuatoare a persoanei defunctei, era îndreptatita la restituirea  întregului imobil, pe care-l ocupa  efectiv, atât în baza  Legii  nr.112/1995, cât si în baza Legii  nr.10/2001.

În cauza îsi au însa aplicare  dispozitiile Deciziei  în Interesul Legii nr. XX din 19 martie 2007 pronuntata de catre Î.C.C. J., atâta timp  cât  din anul 2001 si pâna în prezent, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu  a solutionat  notificarea formulata de catre reclamanta, înregistrata sub nr.5315/29 octombrie 2001,  la B. E. J.  S.si N..

Conform dispozitivului acestei decizii, data în aplicarea  dispozitiilor  art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate  în mod abuziv  în  perioada 6 martie 1945-  22 decembrie 1989, republicata " instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond  nu numai contestatia  formulata împotriva deciziei /dispozitiei  de  respingere a cererilor  prin care s-a  solicitat restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv,  ci si actiunea persoanei îndreptatite în cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate".

Este adevarat ca prin prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, numai decizia  sau dispozitia  motivata de respingere a notificarii, sau a cererii de restituire în natura,  poate fi atacata,  de persoana care se pretinde îndreptatita, la sectia civila a  tribunalului  în a carui  circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare.

În acelasi timp însa,  în cazul  când unitatea detinatoare nu respecta obligatia  instituita prin  prevederile art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001  de a  solutiona notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia  sau  de la depunerea  actelor doveditoare, se impune ca instanta investita  sa solutioneze fondul si sa constate,  pe baza materialului probator administrat,  daca este sau nu  întemeiata cererea de restituire  în natura.

În conditiile în care  reclamanta este proprietara a 1/2 din imobil si detine  în fapt  si cealalta 1/2 , fost proprietatea autorului sau, refuzul pârâtei de a solutiona  notificarea  timp de 8 ani  nu poate fi considerat decât nejustificat si îndreptateste instanta  ca în baza  art. 6 paragraf 1  din C pentru A D O si a L F de a  asigura acesteia direct si efectiv  accesul la justitie.

Just au retinut  instantele  ca preluarea  la  stat a 1/2 din imobil este abuziva  în conditiile art. 2 din Legea  nr.10/2001, care le declara  astfel chiar si pe imobilele preluate cu titlu valabil la acea data.

În cauza,  devin aplicabile si prevederile art. 9 din aceeasi lege  prin care se dispune  ca imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent,  se restituie în natura în starea în care se  afla la data cererii de restituire  si libere de orice sarcini.

Just nu s-a gasit ca utila si pertinenta cauzei o expertiza de identificare a imobilului  atâta timp cât reclamanta se afla în posesia acestuia,iar identificarea lui s-a facut,  chiar si pe loturi, prin sentinta civila nr.1884/12 aprilie  1972 a JS 4 a M. B.,  ramasa  definitiva.

Asa fiind, retinându-se netemeinicia motivelor de apel si legalitatea  hotarârii atacate, urmeaza  ca în baza  art. 296 Cod procedura  civila,  sa se respinga apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare