Restituirea cheltuielilor de formare profesionala. Dovada efectuarii cursurilor

Restituirea cheltuielilor de formare profesionala. Dovada efectuarii cursurilor

În conditiile în care salariatul  a participat în cadrul  angajatorului la pregatire profesionala în contabilitate, sporadic, pe o durata de 5 luni din durata maxima de 2 ani cât s-a convenit între parti si, în absenta oricaror alte dovezi produse de  angajator,  rezulta obligatia salariatului de a restitui cheltuieli de pregatire facuta în departamentul de contabilitate ceea ce presupune cursuri de contabilitate iar nu de sistem informatic în acest domeniu. De altfel, aceasta clauza din actul aditional cuprinzând putine elemente clare, neechivoce, trebuie interpretata în favoarea debitorului obligatiei dupa cum rezulta din  regulile generale de interpretare a clauzelor îndoielnice.

Asupra cuantumului cursului de pregatire profesionala tinut de chiar angajator, prin faptul ca salariatul a semnat actul aditional exprimându-si astfel consimtamântul asupra evaluarii, rezulta imposibilitatea Curtii de a cenzura acest plafon banesc.

Decizia civila nr. 5135/14.07.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, reclamanta SC O SRL a chemat în judecata pârâtul CDD, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 3.456 Euro, reprezentând cheltuieli de scolarizare a salariatului pârât suportate de societate.

Prin sentinta civilanr.7408/27.11.2008, Tribunalul Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta si a obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 3456 Euro în echivalent lei de la cursul B.N.R. din data platii, reprezentând despagubiri; a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca pârâtul a fost salariatul reclamantei din20.03.2006 desfasurându-si activitatea în calitate de referent contabilitate primara. Partile au încheiat un act aditional la contract prin care au stabilit conditiile de participare a salariatului la scolarizare în cadrul  departamentului de contabilitate. Raporturile de munca au încetat la 25.07.2007 în baza art.61 lit.a din Codul muncii, conform deciziei nr.xx/31.07.2007.

Fostul angajator a pretins obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor suportate cu scolarizarea proportional cu perioada ramasa nelucrata fata de cea stabilita prin conventia partilor. În actul aditional la contractul individual de munca s-a prevazut obligatia angajatorului de a-l instrui pe salariat si de a suporta cheltuielile aferente scolarizarii evaluate la 5.200 Euro, dar si obligatia salariatului de a frecventa scolarizarea si de a ramâne salariat timp de un an de zile dupa terminarea scolarizarii. Pentru situatia încetarii  contractului înainte de termen salariatul si-a asumat obligatia d ea restitui angajatorului,integral, cheltuielile ocazionate cu pregatirea profesionala.

Având în vedere dispozitiile art.195 al.1 si 4 coroborat cu art.194 al.2 si 3 Codul muncii, având în vedere împrejurarea ca pârâtul a fost concediat pe motive disciplinare înainte de expirarea perioadei de un an dupa terminarea  stagiului de scolarizare, instanta a considerat ca pârâtul datoreaza reclamantei suma de 2456 Euro în echivalent lei.

În legatura cu cuantumul sumei datorate, s-a considerat ca reprezinta echivalentul cursurilor desfasurate în perioada ianuarie-iulie 2007, astfel cum a rezultat din înscrisuri dar si depozitii ale martorilor, în timpul programului de lucru. S-a retinut si  faptul ca prelegerile au fost sustinute de un profesor universitar, de managerul Departamentului de Contabilitate, de patronul societatii, care este auditor.

De asemenea, s-au avut în vedere contractele cu valabilitate prelungita prin acte aditionale pâna la 01.01.2008, prin care SC WS SRL s-a obligat sa asigure societatii reclamante, pe lânga servicii de asistenta tehnica si servicii de consultanta prin organizarea de cursuri de pregatire a salariatilor reclamantei la sediul furnizorului, servicii care au fost remunerate de reclamanta conform facturilor fiscale si extraselor bancare depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul.

Prin motivele de recurs, s-a sustinut nelegalitatea sentintei atacate prin raportare la dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod pr.civila si s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

A sustinut recurentul-pârât ca la analiza probelor administrate în cauza Tribunalul Bucuresti nu a tinut seama de dispozitiile art.195 Codul muncii, în sensul ca nu a existat un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile si nici cu scoatere din activitate o perioada de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru.

Nefiind dovedite cursurile de formare profesionala, nu poate fi  tinut recurentul la plata sumei de 3456 Euro, întrucât s-ar încalca dispozitiile art.38 Codul muncii, cu valoare imperativa în privinta salariatului. În contractul individual de munca nu pot fi inserate clauze de agravare a raspunderii salariatului, raspunderea patrimoniala fiind o varietate a raspunderii civile contractuale în cadrul careia nu opereaza prezumtia de culpa.

Examinând motivele de recurs fata de hotarârea recurata si probele administrate în cauza, cercetând pricina sub toate aspectele dupa cum dispune art.3041 Cod pr.civila, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâtului cu o actiune în raspundere patrimoniala întemeiata pe dispozitiile art.270 Codul muncii, constând în restituirea cheltuielilor de scolarizare pe care unitatea le-a facut cu pregatirea fostului salariat în perioada anului 2007, cu scoatere partiala din activitate, pentru cursuri de contabilitate.

Cererea reclamantei este întemeiata, iar solutia tribunalului este fondata, având la baza o interpretare si aplicare corecta a normelor cuprinse în art.270 raportat la art.188 si urm. Codul muncii.

Curtea noteaza faptul ca pregatirea profesionala a salariatilor este obligatorie putând fi facuta în modalitatile vazute de art.189 Codul muncii printre care si participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate. Cheltuielile cu participarea la aceste programe de formare profesionala sunt asigurate de catre angajator, conform art.190 alin.2 Codul muncii, iar salariatii sunt obligati sa suporte aceste cheltuieli în conditiile în care întrerup raporturile de munca cu angajatorul, din motive imputabile lor, în perioada convenita prin act aditional la contractul individual de munca.

Nu în ultimul rând, Curtea observa ca fata de regula în privinta cheltuielilor cu scolarizarea aratata anterior, dispozitiile art.194 si 195 Codul muncii, instituie situatii de exceptie, când fie durata cursurilor depaseste 60 de zile, fie nu depaseste aceasta perioada, dar presupune diminuarea duratei zilnice din timpul normal de lucru.

În cauza, pârâtul a participat la un curs de formare profesionala în cadrul societatii angajatoare, cu scoatere partiala din activitate pentru pregatirea în functia de contabil.

Ceea ce este însa eronat în solutia primei instante este analiza împrejurarilor de fapt referitoare la durata acestor cursuri si prin urmare, întinderea despagubirii pe care o datoreaza salariatul fostului sau angajator pentru nerespectarea clauzei contractuale de a nu înceta raporturile de munca înaintea împlinirii unei perioade de un an de la data finalizarii cursurilor.

Este de observat ca prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat suma de 3456 Euro reprezentând contravaloarea scolarizarii pârâtului în departamentul de contabilitate al firmei. Nu se precizeaza însa în cuprinsul actiunii perioada în care s-a efectuat scolarizarea si în ce conditii, respectiv cu scoaterea salariatului din activitatea de referent contabilitate primara sau dupa orele de program. De  asemenea, nu se precizeaza de unde rezulta cuantumul sumei pretinse pârâtului.

Singurele considerente de fapt ale pretentiei deduse judecatii sunt acelea vizând raportul de munca stabilit între parti, actul aditional semnat prin care s-au stabilit conditiile de participare a pârâtului la scolarizare în cadrul departamentului de contabilitate si împrejurarea încetarii raporturilor de munca în conditii de concediere pentru abateri disciplinare conform art.61 lit.a Codul muncii. Reclamanta a precizat totusi ca pârâtul a primit instruire teoretica si practica timp de aproape un an si jumatate în cadrul societatii.

În actul aditional semnat la o data necunoscuta instantei,  parte integranta din contractul individual de munca, se precizeaza obiectul ca fiind stabilirea conditiilor de participare a salariatului la scolarizare în cadrul departamentului de contabilitate al angajatorului pe o perioada de 2 ani si conditiile finantarii cursurilor în sensul ca taxa de participare de 5.200 Euro ce include atât sustinerea scolarizarii cât si materialele puse la dispozitia angajatului vor fi suportate de angajator.

Conform art.3.2.2. din actul aditional, pârâtul s-a obligat a ramâne salariatul angajatorului dupa absolvirea scolarizarii pe o perioada de un an de la terminarea scolarizarii. În cazul în care contractul de munca înceteaza din orice motive, acesta are obligatia de a restitui angajatorului integral toate cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la scolarizare.

Prin întâmpinarea formulata la data de 30.04.2008, pârâtul a sustinut ca în luna martie 2007 a fost semnat actul aditional la contract, la fel ca si ceilalti salariati ai societatii, însa acest înscris nu este nici datat nici  înregistrat la institutiile abilitate. Pârâtul a precizat de asemenea, ca toate  cursurile de perfectionare au fost obligatorii pentru tot colectivul de activitate însa s-au desfasurat în afara orelor de program în incinta societatii, fiind sustinute de catre manager iar o parte de catre o alta persoana, cursurile nefiind finalizate de catre salariati pentru ca au fost sustinute în mod defectuos si neprofesionist. În plus, aceste cursuri au fost sustinute fara costuri care sa justifice suma imputata, pentru ca întreaga activitate a firmei nu a fost afectata iar cel care prezenta nu avea calificarea necesara în pregatire profesionala în materie, nu a prezentat o tematica de curs, numarul de ore, modalitatea de desfasurare si în fine, nu s-a pus problema eliberarii unor atestate.

Printr-o precizare de actiune, datata 13.05.2008, societatea reclamanta arata ca taxa de participare de 5.200 de Euro împartit la durata de 24 de luni si înmultit cu 16 luni, durata cursurilor urmate de pârât, a dat un rezultat de 3.466,72 Euro. S-a precizat si faptul ca pe întreaga perioada a cursurilor pârâtul a fost scos total din productie, primind toate drepturile  salariale mentionate în contractul individual de munca.

Din toate aceste pozitii ale partilor, Curtea retine ca salariatul a avut raporturi de munca cu societatea reclamanta între 20.03.2006 si pâna la data de 25.07.2007, data începând cu care decizia de sanctionare disciplinara produce efecte juridice. Asadar, pârâtul a avut calitatea de salariat timp de 16 luni însa prezenta efectiva la serviciu si  prin urmare posibilitatea de a fi prezent la cursurile de perfectionare timp de 15 luni, întrucât salariatul nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 17.07.2007 dupa cum se mentioneaza în decizia de sanctionare.

Curtea considera însa ca durata reala a cursurilor de pregatire a fost mult mai mica decât cea afirmata de reclamanta, cursurile începând în realitate în ianuarie 2007, aspect rezultat din nota explicativa semnata de reclamanta si depusa la dosar la 13.10.2008. Se precizeaza în acest înscris ca pârâtul a participat la cursuri, luând notite, începând cu 04.01.2007, apoi 05.01, apoi 12.01, 26.01., predate de administratorul sau  managerul societatii. Apoi, în luna martie respectiv aprilie, pârâtul a participat la 3 cursuri predate de lectorul universitar LT, continuate în  luna aprilie respectiv mai si iunie de alte 4 întâlniri predate de cei care conduceau societatea.

În acelasi înscris intitulat nota explicativa, societatea reclamanta precizeaza ca pretentiile solicitate reprezinta valoarea în bani a timpului în care salariatii societatii au fost nevoiti sa întrerupa programul normal de lucru pentru care  sunt remunerati de catre clienti, astfel ca pârâtul si alti salariati asemeni lui, lipsiti de orice pregatire în domeniul contabilitatii sa acumuleze cunostinte de contabilitate si sa poata desfasura activitate în acest domeniu.

În plus, martorii audiati  în cauza fac referire la aceeasi perioada de timp de desfasurare a cursurilor, care în nici un caz nu au vizat întreaga durata de munca zilnica, ci perioada de dupa program. La fel, în interogatoriul administrat pârâtului la propunerea reclamantei, se formuleaza o întrebare prin care se solicita fostului salariat ca a participat la cursuri de pregatire profesionala organizate de societate începând cu luna ianuarie 2007 si pâna în  iulie 2007, data desfacerii disciplinare a contractului individual de munca. Raspunsul pârâtului a fost afirmativ.

În concluzie, pârâtul a participat în cadrul  angajatorului la pregatire profesionala în contabilitate, sporadic, în cursul lunilor ianuarie-iunie 2007 (despre iulie 2007 nu exista referiri concrete la vreun curs organizat  si la care sa fi participat pârâtul), deci pe o durata de 5 luni din durata maxima de 2 ani cât s-a convenit între parti.

Referitor la sustinerile reclamantei în sensul ca durata pregatirii a fost de fapt pe întreaga perioada în care pârâtul a fost salariat, Curtea va înlatura consideratiile vizând pregatirea facuta pentru un sistem de operare IT de catre SC WS  SRL. Din contractul încheiat între aceasta societate si reclamanta rezulta conventia acestor parti asupra implementari unui anumit sistem informatic de contabilitate care în pret a inclus si pregatirea salariatilor beneficiarului pentru operarea cu acest sistem. Asadar, contractul semnat la 27.01.2004 pentru asistenta tehnica si servicii precum si facturile emise de furnizor beneficiarului nu presupun nici un fel de efecte în privinta salariatului pârât.

Din cuprinsul actului aditional referitor la cheltuielile de pregatire profesionala, despre care Curtea în absenta oricaror alte dovezi produse de  angajator retine afirmatia salariatului ca ar fi fost semnat în martie 2007, rezulta obligatia salariatului de a restitui cheltuieli de pregatire facuta în departamentul de contabilitate pe o perioada de 2 ani, ceea ce presupune cursuri de contabilitate iar nu de sistem informatic în acest domeniu. De altfel, aceasta clauza din actul aditional cuprinzând putine elemente clare, neechivoce, trebuie interpretata în favoarea debitorului obligatiei dupa cum rezulta din  regulile generale de interpretare a clauzelor îndoielnice.

În fine, asupra cuantumului cursului de pregatire profesionala tinut de chiar angajator se ridica problema de a sti daca angajatorul poate sa evalueze munca prestata în calitate de formator al salariatilor sai. În acest sens, rezulta fara echivoc, din nota explicativa a reclamantei, ca suma de 5.200 Euro este contravaloarea timpului alocat de manageri pentru pregatirea salariatilor. Desi acest aspect nu  este dovedit în nici un fel, prin faptul ca salariatul a semnat actul aditional exprimându-si astfel consimtamântul asupra evaluarii, rezulta imposibilitatea Curtii de a cenzura acest plafon banesc.

Prin urmare, este fara echivoc participarea salariatului pârât la cursuri de perfectionare pe o durata  de 5 luni dintr-o durata totala de 24 luni evaluata la 5.200 Euro. Prin evaluarea cuantumului lunar si înmultirea cu cele 5 luni rezulta un prejudiciu  produs angajatorului de salariat în cuantum de 1.083 Euro, suma pe care recurentul-pârât o va avea de restituit fostului sau angajator pe temeiul art.270 Codul muncii, coroborat cu art.189 lit.a Codul muncii. Cu aplicarea art.312 al.3 Cod pr.civila, Curtea va admiterea recursul si va modifica hotarârea primei instante în sensul aratat anterior.

Domenii speta

Spete similare