Drept procesual civil. Neconcordanta Drept procesual. Competenta materiala a instantelor de contencios administrativ in solutionarea cererilor de chemare in judecata întemeiate pe dispozitiile legii nr. 119/1996.

Decizie 1341 din 17.05.2010


. Drept procesual. Competenta materiala a instantelor de contencios administrativ in solutionarea cererilor de chemare in judecata întemeiate pe dispozitiile legii nr. 119/1996.

- Legea nr. 119/1996

Potrivit art. 61 fin Legea 119/1996 privind actele de stare civila, (1) "Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei.

(2) Cererea de rectificare a actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe acestea, însotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila ori, dupa caz, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria de la locul de domiciliu. Cererea se solutioneaza în termen de 30 de zile prin emiterea dispozitiei prevazute la alin. (1), care se comunica solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

(3) Dispozitia prevazuta la alin. (1) poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta, în conditiile legii".

Aceasta prevedere speciala vizeaza asadar, o competenta materiala speciala de solutionare a astfel de contestatii, respectiv în sarcina judecatoriei aferente, concluzia impunându-se pentru argumentul de analogie cu prevederile art. 60 al. 2 din lege, deoarece raportat la aceeasi categorie de acte juridice - actele de stare civila, care sunt acte civile si nu administrative, competenta de solutionare a cererilor mentionate în capitolul V al legii, nu poate fi partajata.

2. Având în vedere toate aceste elemente anterior mentionate, Curtea apreciaza ca data fiind natura juridica a actului contestat, de act civil si nu de act administrativ, astfel cum s-a evocat la punctul nr.1, precum si data fiind prevederea legala anterior mentionata, care atribuie instantei civile - judecatoria, competenta materiala de solutionare a unei astfel de cauze, devine incidenta competenta materiala de solutionare a Judecatoriei Calarasi.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1341/17.05.2009)

Asupra recursului din prezenta cauza:

Examinând actele su lucrarile cauzei, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 2113/04.06.2009, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins ca inadmisibila actiunea precizata a reclamantei P. I.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecata pe rolul instantei la data de 02.04.2009 sub nr. 13648/3/2009 reclamanta P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. comunei G., judetul Calarasi anularea în parte a certificatului de nastere seria NV nr. 808306 emis de pârâta prin rectificarea numelui de familie al mamei sale din P. în F. si obligarea eliberarii unui act care sa anuleze aceasta cerere în baza art. 50 din codul familiei.

În motivarea actiunii, reclamanta a ararat ca în data de 04.04.2008 pârâta a eliberat un certificat de nastere lui T. P., domiciliat în P. L., sat S. C., nr. 10, judetul Ilfov, rectificând numele de familie al mamei acestuia din F. în P., iar ulterior acesta l-a folosit pentru a declara apel împotriva sentintei civile pronuntate în dosarul nr. 4661/1748/2007.

În sedinta publica din data de 07.05.2009 reclamanta si-a precizat actiunea în sensul ca a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. comunei G. judetul Calarasi anularea dispozitiei nr. 114/01.04.2008 emisa de acesta, prin care s-a rectificat numele de familie al mamei sale din F. în P.

Legal citat, pârâtul P. comunei G. a formulat întâmpinare ce a fost atasata dosarului ulterior pronuntarii.

La termenul de judecata, instanta, din oficiu, a pus în discutie exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa procedurii prealabile, exceptie cu privire la care a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 " înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printru un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1 din acelasi act normativ, reclamantul a atasat la cererea de chemare în judecata " orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile" .

În prezenta cauza, a constatat ca reclamanta nu a atasat cererii de chemare în judecata dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, sustinerea acesteia în sensul ca înscrisul de la fila 20 constituie plângerea prealabila neputând fi primita întrucat din cuprinsul acesteia reiese ca reclamanta a solicitat eliberarea unei copii extrasa din registrul de nasteri si nu revocarea dispozitiei contestate.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti, reclamanta a declarat recurs, precizând faptul ca i s-a încalcat dreptul la un proces echitabil, ca respectivul înscris contestat cu privire la continutul sau, reprezinta un fals.

A solicitat admiterea recursului pe care l-a întemeiat pe prevederile art. 20 din Legea 554/2004. 

Intimatul a depus întâmpinare prin care a aratat ca recursul este netemeinic.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de dezbateri, instanta de recurs a invocat exceptia necompetentei materiale având în vedere faptul ca certificatul de nastere este un act civil.

Curtea de Apel Bucuresti  s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.

Examinând în continuare, sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedura civila în referire la art. 295 din acelasi act normativ, dar si sub toate aspectele de drept si de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:

1. Sub un prim aspect, Curtea constata ca reclamanta recurenta întelege sa conteste în realitate, prin actiunea sa precizata, rectificarea unui act de stare civila, contestând evident, decizia prin care s-a realizat aceasta rectificare.

Or, potrivit art. 61 fin Legea 119/1996 privind actele de stare civila, (1) "Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei.

(2) Cererea de rectificare a actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe acestea, însotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila ori, dupa caz, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria de la locul de domiciliu. Cererea se solutioneaza în termen de 30 de zile prin emiterea dispozitiei prevazute la alin. (1), care se comunica solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

(3) Dispozitia prevazuta la alin. (1) poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta, în conditiile legii".

Aceasta prevedere speciala vizeaza asadar, o competenta materiala speciala de solutionare a astfel de contestatii, respectiv în sarcina judecatoriei aferente, concluzia impunându-se pentru argumentul de analogie cu prevederile art. 60 al. 2 din lege, deoarece raportat la aceeasi categorie de acte juridice - actele de stare civila, care sunt acte civile si nu administrative, competenta de solutionare a cererilor mentionate în capitolul V al legii, nu poate fi partajata.

2. Având în vedere toate aceste elemente anterior mentionate, Curtea apreciaza ca data fiind natura juridica a actului contestat, de act civil si nu de act administrativ, astfel cum s-a evocat la punctul nr.1, precum si data fiind prevederea legala anterior mentionata, care atribuie instantei civile - judecatoria, competenta materiala de solutionare a unei astfel de cauze, devine incidenta competenta materiala de solutionare a Judecatoriei Calarasi.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite ca fondat, recursul promovat, retinând ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre judecatoreasca cu încalcarea normelor de competenta materiala, astfel încât va proceda la anularea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre competenta solutionare, Judecatoriei Calarasi.