Program vizitare minor. Limitarea acestuia la 3 zile pe săptămână dat fiind interesul superior al minorilor.

Program vizitare minor. Limitarea acestuia la 3 zile pe  săptămână dat fiind interesul superior al minorilor.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE - DOSAR NR.13641/299/2007 -DECIZIA CIVILĂ  NR.1783/08.12.2008)

Prin cererea formulată la 26.06.2007 reclamantul S.S. a chemat în judecată pe pârâta S.A.-A., solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei, pârâta să păstreze numele din căsătorie, să se dispună referitor la încredinţarea celor doi copii A., născut la 16.03.1999 şi A., născută la 29.10.2003, încuviinţarea unui program de vizitare a minorilor pentru soţul cărui nu-i vor fi încredinţaţi minorii, obligarea părintelui cărui nu-i sunt încredinţaţi copiii la plata unei pensii de întreţinere în favoarea lor.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiuni principale, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului - pârât, încredinţarea spre creştere şi educare a celor doi minori, obligarea reclamantului - pârât la plata pensiei de întreţinere pentru cei doi copii, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, încuviinţarea unui program de vizitare a minorilor  pentru reclamantul - pârât, de sâmbătă ora 1000 până duminică ora 1600, în a doua şi a patra săptămână din lună, o săptămână în timpul vacanţelor de vară - primăvară şi trei săptămâni în timpul vacanţei de vară, precum şi împărţirea bunurilor comune.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti,  prin sentinţa civilă nr.837 din 22 ianuarie 2008 a admis în parte cererea principală şi cererea reconvenţională, a desfăcut căsătoria din culpa exclusivă a pârâtei - reclamante, a încredinţat spre creştere şi educare pe minorii A., născut la 16.03.1999 şi A., născută la 29.10.2003 pârâtei - reclamante şi a obligat reclamantul - pârât la o pensie de întreţinere în favoarea minorilor în cuantum de 401 lei, câte 200,5 lei pentru fiecare de la data pronunţării hotărârii până la majorat, încuviinţarea unui program de vizitare a minorilor în favoarea reclamantului - pârât în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 1000 până duminică ora 1600,  o săptămână în vacanţa de iarnă a copiilor şi trei săptămâni în vacanţa de vară, prin luarea minorilor de la domiciliul mamei şi readucerea lor înapoi la sfârşitul intervalului, a compensat cheltuielile de judecată şi a disjuns cererea privind partajarea bunurilor comune.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.42 Codul familiei, la soluţionarea cererii avându-se în vedere poziţia părţilor, concluziile referatului de anchetă socială întocmit, apreciind că interesul copiilor este cel mai bine protejat prin încredinţarea lor spre creştere şi educare mamei pârâte - reclamante, având în vedere atitudinea, vârsta minorilor şi posibilităţile materiale ale pârâtei - reclamante, precum şi faptul că aceasta s-a ocupat şi se ocupă îndeaproape de creşterea minorilor.

În conformitate cu dispoziţiile art.42 alin.3 Codul familiei şi art.86 Codul familiei, instanţa a obligat reclamantul - pârât la plata în favoarea minorilor a pensiei de întreţinere în cuantum de 401 lei lunar, câte 200,5 lei lunar în favoarea fiecăruia dintre minori, de la data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorilor, acest cuantum fiind stabilit în funcţie de venitul  mediu net lunar al reclamantului - pârât, astfel cum rezultă din adeverinţa depusă  la dosar - fila 119.

Cu privire la cererea reclamantului - pârât de a-şi exercita dreptul de a avea legături personale cu minorii prin stabilirea unui program de vizitare a copiilor, instanţa a apreciat că în raport de dispoziţiile art.43 Codul familiei cererea este întemeiată în parte.

Instanţa a constatat că perioada pentru care a solicitat reclamantul - pârât să fie admisă cererea privind încuviinţarea programului de vizitare nu este în concordanţă cu vârsta minorilor şi interesele copiilor nu ar fi cel mai bine protejate prin stabilirea unui program în care să petreacă cu tatăl lor tot intervalul solicitat, în raport de necesitarea asigurării unui mediu stabil din punct de vedere social şi afectiv pentru copiii în vârstă de 8 ani, respectiv 5 ani.

Faţă de acest aspect, instanţa a apreciat că scopul avut în vedere de instanţă prin dispoziţia de încuviinţare a programului de vizitare a minorilor, respectiv de a permite părintelui şi copiilor să creeze o legătură afectivă puternică, precum şi de a asigura respectarea drepturilor prevăzute de lege (al părintelui de a veghea la creşterea şi educarea copilului său minor şi al copilului de a beneficia de afecţiunea şi îngrijirea ambilor părinţi) este posibil a fi atins prin stabilirea unui orar mai restrâns decât cel solicitat de reclamantul - pârât, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de sâmbătă, ora 1000 până duminică, ora 1600, o săptămână în vacanţa de iarnă a copiilor, precum şi trei săptămâni în vacanţa de vară, prin luarea minorilor de la domiciliul mamei şi înapoierea lor la sfârşitul intervalului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul - pârât, cât şi pârâta - reclamantă.

Reclamantul - pârât a criticat sentinţa cu privire la programul de vizitare a minorilor, respectiv acordarea dreptului de a lua pe cei doi copii din domiciliul mamei, de două ori pe săptămână, de preferinţă marţea şi joia, câte o oră seara, în intervalul 1930 - 2030 sau 2000 - 2100 , menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În motivarea apelului s-a arătat că faţă de probele administrate se putea încuviinţa un program de vizitare a minorilor astfel cum l-a solicitat, păstrarea legăturilor fireşti putându-se realiza mai bine în această modalitate.

Pârâta - reclamantă a criticat sentinţa în ceea ce priveşte stabilirea culpei sale exclusive la desfacerea căsătoriei.

S-a arătat că afirmaţiile reclamantului referitoare la relaţia sa extraconjugală sunt pure închipuiri ale acestuia, fiind o fire geloasă.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.705/7.05.2008 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta - reclamantă, a admis apelul formulat de reclamantul - pârât.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a stabilit în cadrul programului de vizitare, dreptul reclamantului de a vizita copii de două ori pe săptămână, marţea şi joia, câte o oră de la 1930 la 2030, la domiciliul pârâtei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În considerente deciziei s-a arătat, referitor la admiterea apelului formulat de reclamantul - pârât, că strânsa relaţie afectivă existentă între minori şi tatăl lor impune, în interesul superior al acestora, ca programul de vizitare să cuprindă, pe lângă perioadele menţionate în hotărârea primei  instanţe şi dreptul reclamantului de a vizita copiii de două ori pe săptămână - marţea şi joia, câte o oră, de la 1930 la 2030, la domiciliul pârâtei, pentru a menţine o relativă continuitate în ritmul de viaţă al copiilor, care au trăit până în prezent lângă ambii părinţi.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelanta - pârâtă, căzută în pretenţii în acest stadiu procesual, la plata a 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul - reclamant, reprezentând onorariul apărătorului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.A.-A..

În motivele de recurs se critică noul program de vizitare a minorilor,  solicitând adăugarea dreptului la vizită al părţii intimate doar la  o zi pe săptămână, la domiciliul intimatului, în limita orelor 1700 - 2000.

Astfel s-a arătat că noul program de vizitare nu este în concordanţă cu vârsta minorilor, iar interesele copiilor nu sunt protejate prin raportare la necesitatea asigurării unui mediu stabil din punct de vedere social şi afectiv.

Divorţul a avut un efect psihologic negativ asupra copiilor, băiatul în vârstă de 8 ani devenind neîncrezător, temător, speriat şi confuz în legătură cu siguranţa sa, programul de vizitare excesiv având un impact negativ asupra copiilor.

Un alt inconvenient este şi acela că datorită activităţilor şcolare ale copiilor nu poate fi respectat acest program de vizitare.

Se susţine că minorilor le-a fost creată propria viaţă în sensul că le-a fost umplut timpul cu activităţi recreative, plăcute şi sănătoase, specifice vârstei, exemplificând orele de engleză şi tenis, program cultural - teatru şi  balet.

Stabilirea unor zile fixe pe săptămână ar duce la obligaţia de a se face restul programului în funcţie de aceste ore de vizită, ceea ce dăunează copiilor ducând la stresarea.

Un alt motiv de critică este şi acela că tatăl copiilor nu poate ajunge mai devreme de la serviciu de ora 2030 sau chiar 2100, iar programul de somn al copiilor începe la ora 2130.

Decizia de a vizita copii la domiciliu acestora are un mare dezavantaj, deoarece întâlnirea are loc într-un mediu plin de amintiri pentru ei, creându-le imaginea falsă a familiei reunite, împrejurare care le dăunează mintal, făcându-i să gândească confuz, despărţirea uneori fiind dureroasă.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în subsidiar fiind de acord să se modifice programul doar în ceea ce priveşte ora, în sensul de la 2000 la 2100 în loc de 1930 la 2030, menţinând neschimbate restul dispoziţiilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs Curtea va admite recursul în limitele a ceea ce urmează:

Potrivit art.2 din Legea nr.272/2004 prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Persoanele prevăzute la alin.(3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

Art.43 alin.3 din Codul Familiei  arată că părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului iar realizarea în viitor al acestui drept, prin moduri specifice trebuie să concorde cu interesul copilului.

În cauză, programul de vizitare stabilit de tribunal perturbă modul de viaţă al celor doi copii, în condiţiile în care aceştia au activităţi şcolare (minorul Alexandru în vârstă de 8 ani), activităţi preşcolare (minora Andreea în vârstă de 5 ani) precum şi activităţi extraşcolare, recreative.

Vizitarea minorilor de două ori pe săptămână, marţea  şi joia, de la orele 1930 la 2030, nu corespunde interesului superior al copiilor, întrucât presupune indisponibilizarea lor în intervalul orar menţionat, lipsindu-i de posibilitatea organizării unor activităţi recreative, în plus adâncind starea emoţională conflictuală, specifică vârstei, datorită separării părinţilor.

Curtea consideră că cea mai rezonabilă modalitate de realizare a dreptului prevăzut de art.43 alin.3 din Codul Familiei, ţinând cont şi de opţiunea recurentei este ca dreptul de vizită în timpul săptămânii să fie de o zi pe săptămână, marţea, de la orele 1900 până la orele 2000, astfel încât să nu se perturbe  programul de odihnă şi somn al copiilor.

În condiţiile în care, intimatul - reclamant are dreptul de a-şi vizita copiii în prima şi a treia sâmbătă din lună, de la ora 1000 şi până duminică la orele 1600, încă o zi în fiecare săptămână, de la orele 1900 la orele 2000, asigură cu prisosinţă respectarea şi realizarea dreptului de a avea legături personale cu copiii.

Curtea a apreciat de asemenea, că  este în interesul copiilor ca dreptul de vizitare săptămânal al intimatului, să se realizeze la domiciliul lor şi nu la domiciliul intimatului, întrucât deplasarea copiilor de la domiciliu şi înapoierea lor, ar însemna o irosire a timpului în alt scop decât vizitarea efectivă, obosind nejustificat copiii.

Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă  cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că stabileşte în cadrul programului de vizitare dreptul reclamantului - pârât intimat de a vizita copiii o dată pe săptămână, marţea, câte o oră, de la orele 1900 la orele 2000 la domiciliul recurentei - pârâte.

Se vor menţine celelalte dispoziţii la deciziei şi sentinţei. (D.A.B.)

Domenii speta

Spete similare