Condiţii pentru instituirea măsurii plasamentului

Reclamanta DGASPC GALAŢI, în contradictoriu cu pârâţii RS şi RM, a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în Casa de tip familial „C.” cu măsura plasamentului la Centrul de plasament „N.V.”  pentru minora RV, fiica pârâţilor.

Minora a intrat în sistemul de protecţie specială ca urmare a sesizării telefonice formulate de diriginta acesteia, prin care se aducea la cunoştinţa reclamantei faptul că prezenta semnele unui abuz fizic.

Aşa cum rezultă din Raportul de vizită, mama minorei a declarat că situaţia financiară nu îi permite să se ocupe de creşterea şi educarea fiicei sale. Pârâta a refuzat să îşi exprime părerea cu privire la situaţia minorei, motivând că aceasta nu a ţinut cont de recomandările sale cu privire la învăţătură, intenţionând să abandoneze şcoala, iar relaţia mamă – fiică s-a deteriorat. Tatăl minorei este pensionar şi beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 1.000 lei, însă locuieşte într-un imobil compus din două camere în care condiţiile de igienă sunt precare, fiind cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice. Pârâtul a învederat că deşi a făcut demersuri în vederea menţinerii legăturii cu fiica sa, aceasta nu a fost de acord cu condiţiile precare în care trăieşte, refuzând să mai revină în familie. A declarat pârâtul că este de acord cu măsura propusă de reclamantă. Pârâtul nu a putut oferi informaţii detaliate cu referire la membrii familiei extinse.

În sensul art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 272/2004, de măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;

e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Date fiind considerentele de mai sus, instanţa a reţinut că în privinţa minorei RV poate fi identificată o neglijenţă din partea ambilor părinţi care nu au depus minime eforturi pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin. Concluzia este cu atât mai justificată în cazul tatălui minorei care, deşi beneficiază de resurse materiale, nu a făcut demersuri efective şi susţinute în vederea reintegrării minorei în familia sa. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele întocmite în cauză, mama minorei trăieşte la limita subzistenţei neavând resurse financiare pentru întreţinerea şi educarea minorei.

Domenii speta

Spete similare