Potrivit art. 2 din codul familiei soţii îşi datorează sprijin moral. Aceasta obligaţie cuprinde toate îndatoririle de asistenţă afectivă şi spirituală reciprocă a soţilor, pentru crearea unui climat liniştit reconfortant, încrezător, care să asigure...

Decizie 48 din 04.02.2010


Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr. 17793/212 din 21.08.2008 reclamantul M.L.a chemat-o  în judecată pe pârâta M.M. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că relaţiile dintre soţi s-au degradat datorită comportamenului necorespunzător al pârâtei care dă dovadă de o gelozie excesivă şi în mod nejustificat îl acuză de relaţii extraconjugale; denigrează permanent imaginea sa  umblând pe la clarvăzători, ghicitori şi biserici cheltuind astfel sume mari de bani; zilnic provoacă scandal, îi verifică sistematic telefonul şi îl denigrează în toate locurile pe care le frecventează

Cererea nu este motivată în drept.

Cererii i-a fost anexat certificatul de căsătorie, în original.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A susţinut pârâta că reclamantul este vinovat de destrămarea relaţiilor de căsătorie întrucât a devenit violent şi gelos, la scurt timp după încheierea căsătoriei fiind convingă de către acesta să renunţe la locul de muncă.

A mai arătat pârâta că, reclamantul o ameninţă permanent şi exercită acte de violenţă asupra sa, sens în care deţine 11 certificate medico – legale; dă prioritate raporturilor de serviciu neglijând familia;  nu mai contribuie la întreţinerea sa  separându-se financiar de familie.

În şedinţa publică din data de 19.11.2008  reclamantul şi-a precizat cererea sub aspectul modalităţii de desfacere a căsătoriei, în sensul că a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu  martorii  Ţigănuş Răzvan şi Ţigănuş Andrei Radu, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă.

In apărare, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi  proba testimonială cu  martorii  T.M. şi S.N.,  probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă.

Prin sentinţa civilă nr.6625/09.04.2009 instanţa a admis acţiunea în parte,în sensul că s-a dispus desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 1715 din 11.08.1980 la Primăria Municipiului Constanţa ,din culpă comună a soţilor.

Pârâta a revenit la numele de familie purtat înaintea încheierii căsătoriei, „Florea”.

Pentru a hotărî în acest fel a reţinut instanţa de fond,în esenţă,că relaţiile dintre soţi sunt grav iremediate,că acestea nu mai pot continua,de destrămarea relaţiilor de familie făcându-se vinovaţi ambii soţi,aspect ce a rezultat din probele administrate.

Împotriva acestei sentinţe,în termen legal,au declarat apel ambele părţi.

Reclamantul a criticat sentinţa instanţei de fond,din perspectiva modalităţii de desfacere a căsătoriei,învederând instanţei că singura care se face culpabilă de destrămarea relaţiilor de familie este pârâta,care a manifestat,pe parcursul căsătoriei o gelozie maladivă,obsesivă şi care a avut un comportament care a făcut imposibilă convieţuirea.În acest sens,arată apelantul,relatările martorilor au fost concludente în a evidenţia că pârâta a manifestat,în mod constant,un comportament inadecvat relaţiilor de familie.

În ceea ce o priveşte pe pârâta,aceasta a criticat soluţia instanţei de fond,prin prisma soluţiei de desfacere a căsătoriei,învederând instanţei că se opune la divorţ.Arată apelanta că susţinerile soţului său că este de o gelozie maladivă şi că îl denigrează,sunt simple afirmaţii,fără suport probator. Dimpotrivă, martorii audiaţi în faţa instanţei de fond,au arătat că reclamantul este un om violent,care în repetate rânduri s-a dedat la violenţe domestice.

Prin întâmpinare,la apelul declarat de reclamant,pârâta a solicitat respingerea acestuia,ca nefondat.

În susţinerea apelului declarat de pârâtă s-au depus înscrisuri şi anume certificate medico-legale,ambele părţi suplimentând proba testimonială ,declaraţiile martorilor M.F.şi M.V.,fiind ataşate la dosarul cauzei.

Analizând,potrivit dispoziţiilor art.295 alin.1 c.pr.civ.stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii,de către prima instanţă,reţinem următoarele:

Reclamantul  M.L. şi pârâta M.M. s-au căsătorit la data de11.08.1980, conform certificatului depus la dosar (fila 4), iar din căsătorie  a rezultat  un copil, în prezent major, potrivit susţinerilor părţilor.

Relaţiile dintre soţi s-au deteriorat constant iar neînţelegerile s-au accentuat în ultimii trei ani.  Reclamantul a dezvoltat un comportament agresiv, atât verbal ,cât şi fizic faţă de soţia sa, care, la rândul său, datorită unei gelozii excesive, îl acuză, în mod constant, de întreţinerea unor relaţii extraconjugale,  iar de mai mult timp părţile sunt separate în fapt, deşi împart folosinţa aceluiaşi imobil – bun comun.

Pârâta denigrează imaginea soţului său, atât în cercul de prieteni dar şi la locul de muncă, menţinând o permanentă stare de tensiune, generând certuri şi scandaluri.

Pe fondul  lipsei de comunicare,  de afecţiune şi respect, reclamantul a refuzat să mai acorde sprijin material soţiei, care nu realizează venituri, achitând celelalte datorii comune ale soţilor (rate) precum şi cele de întreţinere a imobilului şi utilităţile.

Martora S.N. a declarat in fata instanţei de fond că, personal a văzut-o pe reclamantă cu urme de violenţă, urmare a agresiunilor exercitate de reclamant asupra sa ( buza spartă, un dinte căzut, două degete în gips, echimoze la nivelul feţei). Susţine martora că, părţile  se gospodăresc separat, în acelaşi imobil, reclamanta nu este ajutată de soţul său, primind sprijin din partea fiului – fila 30.Aceleaşi aspecte le-a relatat,în faţa instanţei de apel şi martora M.F. ,care a declarat că a văzut-o pe pârâtă şi cu degetul rupt.A mai declarat martora că ,în prezent,pârâta este bolnavă,iar afecţiunile sale se datorează bătăilor primite de la reclamant,precum şi vieţii tensionate,pe care a dus-o alături de acesta.

Martorul Ţ.A.R.  a declarat în faţa instanţei de fond că, motivul scandalurilor dintre părţi îl reprezintă gelozia pârâtei, care îl acuză pe soţ de infidelitate, acesta mergând şi la locul de muncă al reclamantului, pentru a face cunoscute nemulţumirile şi temerile sale, conducerii unităţii angajatoare.Aceleaşi aspecte,l-a relatat,în faţa instanţei de apel şi martorul M. V.

Martorul a mai afirmat că, în familia părţilor, permanent au fost certuri şi scandaluri, discuţii pe ton ridicat, relaţiile fiind în cea mai mare parte tensionate.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Codul familiei „instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Că,în prezent,continuarea căsătoriei părţilor nu mai este posibilă,a rezultat,cu prisosinţă din probele administrate,astfel încât opoziţia la divorţ a pârâtei este nejustificată.

În speţă, instanţa apreciază că atitudinea reclamantului care, a exercitat în mod repetat acte de violenţă fizică asupra pârâtei,  împrejurare care a condus în cele din urmă la separarea în fapt a soţilor, este incompatibilă cu principiile care guvernează instituţia căsătoriei şi contravine dispoziţiilor art. 2 din Codul familiei care instituie obligaţia de sprijin moral şi material dintre soţi, precum şi obligaţia de afecţiune.

În egală măsură, atitudinea pârâtei, care pe fondul unei gelozii exagerate, a exercitat permanent agresiuni verbale, jigniri, injurii şi reproşuri la adresa soţului său, generând dese certuri şi scandaluri de amploare în familie, constituie o încălcare a obligaţiei de sprijin moral (de afecţiune) care reprezintă fundamentul căsătoriei.

Potrivit art. 2 din codul familiei soţii îşi datorează sprijin moral. Aceasta obligaţie cuprinde toate îndatoririle de asistenţă afectivă şi spirituală reciprocă a soţilor, pentru crearea unui climat liniştit reconfortant, încrezător, care să asigure condiţiile pentru a depăşi mai uşor momentele grele din viaţă, de suferinţă fizică sau morală.

Această obligaţie presupune o reală afecţiune între soţi, exclude manifestările de egoism şi face dovada existenţei unei legături de solidaritate, coeziune si comuniune ce caracterizează familia.

Întrucât culpa procesuală ( vina ce a stat la baza degradării relaţiilor de familie şi declanşării prezentului demers judiciar) aparţine în egală măsură, atât reclamantului ( acceptată prin precizări şi dovedită prin probe) cât şi pârâtei, nefiind dovedită culpa exclusivă a pârâtei la destrămarea relaţiilor de familie şi imposibilitatea  continuării căsătoriei, instanţa constată că sentinţa civilă apelată este legală şi temeinică,motiv pentru care,în temeiul prevederilor art.296 c.pr.civ.ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Domenii speta