Pensie de întreţinere.

Pensie de întreţinere.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE - DOSAR NR.2365/302/2007 - DECIZIA CIVILĂ  NR.1795/09.12.2008)

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 02.03.2007, sub nr.2365/302/2007, reclamanta N.M.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul N.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, şi în contradictoriu cu A.T. sector 5 Bucureşti, să constate că pârâtul este tatăl minorului N.M.M., născut la 12.01.2006, şi să dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.

Prin sentinţa civilă nr.1812/10.03.2008, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis cererea formulata de reclamanta N.M.A. împotriva pârâtului N.M. şi în contradictoriu cu A.T.SECTOR 5 BUCUREŞTI, a constatat că pârâtul N.M. este tatăl minorului N.M.M., născut la data de 12.01.2006, a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în actul de naştere al copilului, l-a obligat pe pârât la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreţinere de 105 RON lunar, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la majoratul copilului şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 4448,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, sub aspectul pensiei de întreţinere, singurul aspect criticat în cauză, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.86 alin.3 Codul Familiei, descendentul, cât este minor, are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind întreţinerea copilului minor reprezintă, aşadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia. Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispoziţiile art.94 alin.1 Codul  familiei. În acest sens, instanţa este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligaţiei de întreţinere, după cum variază cele două aspecte avute în vedere mai sus.

 În ceea ce-l priveşte pe pârât, chiar dacă acesta nu are venituri ori mijloace materiale, instanţa a considerat că este capabil de muncă, aspect recunoscut, de altfel, de acesta, în cadrul dezbaterilor pe fond. Or, în astfel de situaţii, practica judiciară a fost constantă în a prezuma existenţa unor venituri ale pârâtului apt de muncă, apreciind-se că, altfel, nu s-ar explica cum îşi asigura el însuşi existenţa. Ca urmare, noţiunea de "mijloace", la care se referă art.94 din Codul familiei, trebuie interpretată nu numai în sensul de mijloace materiale, dar şi ca aptitudine de a munci a celui obligat la întreţinere. În acest sens, s-a apreciat că pensia de întreţinere se va stabili, în sarcina debitorului întreţinerii, în limita unei contribuţii minime, adică, prin raportare la venitul minim pe economia naţională, chiar în lipsa oricăror dovezi cu privire la veniturile şi posibilităţile lor de realizare. Instanţa a ţinut cont, deci, de venitul minim net pe economia naţională, pe ultimele 6 luni.

Pe cale de consecinţă, constatând întemeiată cererea formulată de reclamantă şi sub acest aspect, în conformitate cu dispoziţiile  art.107 alin.1, art.86 şi 94 Codul familiei, instanţa de fond a dispus admiterea acesteia, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 105 RON lunar, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul copilului, reţinând că nu se va stabili pensia de întreţinere de la naşterea copilului, ci de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de stabilire a paternităţii, căci obligaţia de întreţinere poate să ia naştere, numai dacă s-a stabilit, în prealabil, filiaţia dintre pretinsul tată şi copil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta N.M.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile recurate, în sensul obligării intimatului N.M. la plata pensiei de întreţinere, începând cu data de 12.01.2006, data naşterii minorului N.M.M. şi până la majoratul copilului.

Prin încheierea pronunţată la data de 25.06.2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a calificat drept apel calea de atac exercitată de reclamanta N.M.A., având în vedere obiectul litigiului dedus judecăţii şi cererea precizatoare depusă la acel termen de judecată, prin care aceasta menţiona că, în mod eronat, a denumit calea de atac recurs, în loc de apel.

Prin decizia civilă nr.1014 A din 17.09.2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă N.M.A., a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că pensia de  întreţinere, în sumă de 105 lei lunar, urmează a se plăti de către intimatul N.M. cu începere de la data introducerii acţiunii - 02.03.2007, până la majoratul minorului N.M.M., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, obligând intimatul la 305 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, în conformitate cu art.63 Codul Familiei, copilul din afara căsătoriei, care şi-a stabilit filiaţia prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă, are aceeaşi situaţie legală, faţă de părinte şi rudele acestuia, ca şi copilul din căsătorie.

Dispoziţiile art.107 Codul Familiei, cu privire la obligaţia părinţilor de a întreţine pe copilul minor, fiind aplicabile, tatăl copilului din afara căsătoriei este ţinut să contribuie la întreţinerea acestuia, de la data naşterii copilului, întrucât, odată admisă acţiunea, el are calitatea de tată chiar de la naşterea copilului.

Pensia de întreţinere având, însă, drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicita, aceasta poate fi acordată numai din momentul în care a fost cerută.

Aşadar, în  speţa de faţă, plata pensiei de întreţinere este datorată de la data introducerii cererii şi nu de la data rămânerii definitive a sentinţei.

Împotriva acestei decizii, recurenta - reclamantă N.M.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului şi schimbării în parte a sentinţei şi, pe fond, obligarea intimatului la plata pensiei de întreţinere, începând cu data de 12.01.2006, data naşterii minorului N.M.M. şi până la majoratul copilului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, deşi s-a stabilit că pârâtul este tatăl minorului, acesta a fost obligat la plata pensiei de întreţinere de 105 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.

În condiţiile art.86 Codul Familiei, obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii se naşte de la momentul la care s-a stabilit calitatea de părinte. Or, prin sentinţa civilă apelată, s-a stabilit că intimatul este tatăl minorului N.M.M., născut la data de 12.01.2006.

Recurenta a susţinut că, deşi, în motivarea deciziei recurate, s-au reţinut corect dispoziţiile legale aplicabile în speţă, instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că a schimbat în tot şi nu în parte sentinţa apelată, iar intimatul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de la data introducerii acţiunii pentru stabilirea paternităţii, respectiv, 02.03.2007, iar nu de la data naşterii copilului, 12.01.2006, aşa cum ar fi fost corect.

Intimatul - pârât N.M. nu a formulat întâmpinare, obligatorie conform art.308 alin.2 Cod procedură civilă.

În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art.305 Cod procedură civilă.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a dispoziţiilor legale relevante în această materie, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru argumente de rigurozitate, o primă observaţie se impune a fi făcută în ceea ce priveşte tehnica de redactare a dispozitivului deciziei civile nr.1014 A din 17.09.2008, prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă N.M.A., a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că pensia de  întreţinere, în sumă de 105 lei lunar, urmează a se plăti de către intimatul N.M. cu începere de la data introducerii acţiunii - 02.03.2007, până la majoratul minorului N.M.M., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, obligând intimatul la 305 lei cheltuieli de judecată, dispozitiv din care rezultă existenţa unei evidente erori materiale, în sensul contradicţiei între măsura de schimbare în tot a sentinţei civile nr.1812/10.03.2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 5, şi aceea a menţinerii celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate, privind admiterea cererii de stabilire a filiaţiei faţă de intimatul N.M., eroare ce nu poate constitui o greşeală de judecată, cenzurabilă de către instanţa de recurs. Această concluzie decurge atât din analiza motivelor de apel expuse, care fixează limitele judecării apelului, conform principiului "tantum devolutum quantum apelatum", precum şi din expunerea considerentelor acestei decizii şi a soluţiei de menţinere a dispoziţiilor primei instanţe privind admiterea cererii de stabilire a paternităţii minorului N.M.M..

În acelaşi sens, Curtea consideră necesar să precizeze că singurul aspect care este disputat în speţă şi care va fi analizat de către instanţa de recurs este acela al momentului de la care se acordă pensia de întreţinere, în ipoteza exercitării unei acţiuni în stabilirea filiaţiei faţă de tată şi admiterii unei astfel de cereri.

Astfel, instanţa de fond a considerat că plata pensiei de întreţinere se poate acorda începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, prin care s-a recunoscut că pârâtul N.M. este tatăl minorului N.M.M., născut la data de 12.01.2006, argumentând că, în cauză, nu se va stabili pensia de întreţinere de la naşterea copilului, întrucât obligaţia de întreţinere poate să ia naştere, numai dacă s-a stabilit în prealabil filiaţia între pretinsul tată şi copil.

Tribunalul, ca instanţă de apel, a apreciat că pensia de întreţinere este datorată de la data introducerii cererii şi nu de la data rămânerii definitive a sentinţei, întrucât pensia de întreţinere, având drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicită, poate fi acordată numai din momentul în care a fost cerută.

Asupra acestui aspect, recurenta N.M.A. susţine că pensia de întreţinere trebuie acordată de la momentul naşterii minorului N.M.M., în considerarea faptului că stabilirea paternităţii are un efect retroactiv, calitatea de părinte a intimatului coborând în timp până la momentul concepţiei copilului, iar întârzierea formulării cererii pentru obligarea intimatului N.M. la plata pensiei de întreţinere, fiind imputabilă în exclusivitate pârâtului, care a refuzat să recunoască copilul anterior introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii.

Analizând toate aceste puncte de vedere care reprezintă, în mod evident, aspecte de nelegalitate, ce intră în sfera controlului instanţei de recurs, în actuala reglementare a recursului, Curtea apreciază că soluţia tribunalului este cea legală.

Astfel, în conformitate cu art.63 Codul Familiei, care reglementează efectele stabilirii paternităţii faţă de copilul din afara căsătoriei, copilul din afara căsătoriei, care şi-a stabilit filiaţia prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă, are aceeaşi situaţie legală, faţă de părinte şi rudele acestuia, ca şi copilul din căsătorie; în consecinţă, admiterea acţiunii pentru stabilirea paternităţii poate produce, în condiţiile legii, efecte cu privire la numele copilului, domiciliul acestuia, exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, încredinţarea copilului şi obligaţia de întreţinere.

În acelaşi sens, prevederile art.65 Codul Familiei sunt categorice, atunci când stabilesc că obligaţia de întreţinere poate să ia naştere, numai dacă s-a stabilit în prealabil filiaţia dintre pretinsul tată şi copil, printr-unul din modurile reglementate de lege, respectiv recunoaşterea voluntară şi hotărâre judecătorească, în privinţa încredinţării copilului şi a obligaţiei de întreţinere, aplicându-se, prin asemănare, dispoziţiile din materia divorţului, respectiv art.42 Codul Familiei.

Cu privire la data de la care se datorează întreţinere, în principiu, aceasta este data cererii de chemare în judecată, existând, însă, o distincţie între data acordării pensiei de întreţinere şi data exigibilităţii acesteia, pentru că, în ipoteza admiterii acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, când se acordă, totodată, şi pensie de întreţinere minorului, aceasta, deşi se poate acorda de la momentul introducerii cererii în stabilirea filiaţiei faţă de tată, devine exigibilă numai după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit că pârâtul este tatăl copilului.

În acest caz, nu se poate reţine argumentul recurentei că pensia de întreţinere se poate acorda pentru trecut, de la data naşterii minorului, întrucât calitatea de părinte a intimatului coboară în timp până la momentul concepţiei copilului şi nerecunoaşterea copilului îi este imputabilă exclusiv intimatului, întrucât, deşi efectele stabilirii paternităţii unui minor, prin hotărâre judecătorească, pe planul relaţiilor personale, retroactivează, consecinţele juridice ale acestei recunoaşteri judecătoreşti, pe planul relaţiilor patrimoniale dintre părinţi şi copii, se produc numai de la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit că intimatul - pârât este tatăl copilului, atunci pensia de întreţinere, datorată de la momentul în care a fost solicitată, devenind exigibilă. Mai mult, deşi putem fi de acord că recunoaşterea judecătorească a fost determinată de nerecunoaşterea voluntară a minorului de către intimat, exercitarea acţiunii în justiţie nu a fost întârziată dintr-o cauză imputabilă în mod exclusiv pârâtului, reclamanta putând introduce această cerere încă din anul 2006.

Pentru considerentele expuse, constatând că tribunalul a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă N.M.A. împotriva deciziei civile nr.1014 A din 17.09.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât N.M.. (B.E.Ţ.)

Domenii speta

Spete similare