Recursul. cazuri în care se poate face recurs. obligaţia de a motiva soluţia

Decizie 128 din 28.01.2009


RECURSUL. CAZURI ÎN CARE SE POATE FACE RECURS. OBLIGAŢIA DE A MOTIVA SOLUŢIA

O hotărâre este supusă casării şi în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

În speţă, instanţa de apel s-a mulţumit doar să precizeze că soluţia de achitare a inculpaţilor este justificată, iar critica parchetului este neîntemeiată şi nu a analizat probele administrate în cauză, deşi era datoare să facă acest lucru mai ales că motivele de apel ale Parchetului vizează tocmai greşita soluţie de achitare a inculpaţilor.

-art. 3859 pct. 9 Cod procedură penală

Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 1284/24.07.2008 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu:

- pentru inculpatul O. I., din infracţiunea prev. de art. 221 alin.1 Cod penal cu aplic, art.40 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal (se înlătură art.40 Cod penal);

- pentru inculpatul I. G. - N., din infracţiunile prev. art.221alin.1 Cod penal şi art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic, art.33 Cod penal, în infracţiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal şi art.264 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit. a şi art.37 lit. b Cod penal.

În baza art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul C. G. la pedeapsa de 4 am ŞI 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art.6l alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. nr.568/1 0.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin dec. pen. nr.695/17.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală. S-a contopit restul rămas de executat de 198 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani si 9 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 20.09.2007 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului C. G.

În baza art.26 Cod penal rap. la art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, g. i Cod penal, cu aplic, art.74 alin.2 şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul N.B.M., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.861 Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani şi 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art.862 Cod penal.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la literele b ),c ),d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care va exercita supravegherea asupra inculpatului.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 cu referire la art.83, art.84 Cod penal, în sensul că săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 20.09.2007, ora 12.50.

În baza art.221 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 2 am închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.861 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art.862 Cod penal.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la literele b ),c ),d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, care va exercita supravegherea asupra inculpatului.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 cu referire la art.83, art.84 Cod penal, în sensul că săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 11.06.2008-27.06.2008.

În baza art. 160/5 alin.6 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauţiune.

În baza art.350 alin.7 Cod procedură penală rap. la art. 1605 alin.4 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul O. I. a cauţiunii în cu antum de 3000 Ron, conform recipisei de consemnare nr.2055193/l din 20.06.2008.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului F.I. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.1 Cod penal.

În baza art.221 alin.1 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul F. I. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.

În baza art.71 Cod penal s-a interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani şi 9 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată prin încheierea nr. 166/14.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 13.09.2007, ora 11.00.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 Iit.d Cod procedură penală, sa dispus achitarea inculpatului I.G.N. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 Iit.c Cod procedură penală, sa dispus achitarea inculpatului I.G.N. pentru infracţiunea de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic, art.37 lit.b Cod penal.

În baza art. 140 alin.1 lit.b Cod procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată prin încheierea nr. 166/ 14.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 13.09.2007, ora 11.00.

S-a constatat că părţile vătămate S.C. XCOM S.R.L., S.C. V.D.C. TRANS S.R.L., S.C. VANTI COM-PREST S.R.L., AGER CONTINENTAL S.R.L., S.C. MANUELA COMIN S.R.L., S.C. VIMKORAL-COM S.R.L., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la art.998 şi 1003 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C LOTUS JUNIOR COM S.R.L.

Au fost obligaţi inculpaţii C. G., N. B.M. şi O. I., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 44.798,59 Ron despăgubiri materiale, şi la dobânda legală calculată de la data faptei şi până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la art.998 şi 1003 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. AUDIO ALEX COMEXIM S.R.L.

Au fost obligaţi inculpaţii C. G., N. B.M. şi O. I., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 4200 Ron despăgubiri materiale.

În baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la art.998 şi 1003 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. IMPEX CLEPSIDRA S.R.L.

Au fost obligaţi incu1paţii C. G., N. B.M. şi O. I., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12426 Ron despăgubiri materiale.

S-a respins ca nefondată cererea S.C Lotus Junior Com S.R.L. privind plata cheltuielilor de judecată.

În baza art. 112 lit.f rap. la art. 118 alin. 1 lit.d Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul N.B.M. suma de 10.000 Ron.

În baza art. 191 alin.1, alin.2 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpatul C. G. la plata sumei de 1500 Ron; inculpatul N. B.M. la plata sumei de 500 Ron; inculpatul O. I. la plata sumei de 800 Ron; inculpatul F. I. la plata sumei de 300 Ron.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate sub aspectul infracţiunilor pentru care s-a dispus achitarea rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei. 

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 09.09.2007, după o prealabilă înţelegere cu inculpatul N.B.M., inculpatul C. G. a rămas în standul acestuia din urmă situat în complexul Big Berceni, sector 4, respectiv în standul 101 aparţinând SC Rareş Unigroup S.R.L.

Este de menţionat că 09.09.2007 era o zi de duminică, atunci când programul cu publicul se încheia la ora 14.00. Complexul comercial Big Berceni se compune din parter, mezanin şi etajul 1, iar accesul clienţilor se face pe două intrări principale, supravegheate prin sisteme video, iar pe timp de noapte obiectivul este păzit doar pe exterior, după verificarea magazinului şi a sistemelor de închidere.

În jurul orei 17.30, inculpatul C. G. a ieşit din stand prin forţarea uşii şi a sustras bunuri din standurile mai multor societăţi comerciale pe care le-a pus în genţi şi cu care a coborât pe o fereastră situată la mezanin, părăsind complexul comercial.

În cursul nopţii l-a sunat pe inculpatul N. B.M. şi pe inculpatul O. I., pe primul anunţându-1 că "a făcut-o", iar pe al doilea cerându-i să vină să îl ia cu maşina. Inculpatul C. a fost luat de inculpatul O.I. în zona cimitirului Cărămidari, de pe şos. Berceni, după care au plecat şi s-au întâlnit în zona Mc Donald's Dristor cu inculpatul N.B.M., care venise cu autoturismul, din declaraţiile inculpaţilor rezultând că inculpatul O. I. a mai venit şi cu o prietenă a sa, S. G.. La cererea inculpatului C., inculpatul O. I. i-a dat bani de benzină pentru inculpatul N. B.M., iar apoi s-au deplasat în com. Sălcioara, sat Băneşti, jud. Dâmboviţa, la domiciliul inculpatului O. I. Este de menţionat că, înainte de comiterea furtului, O. I. nu cunoştea intenţia inculpatului C. G. de a sustrage bunuri, rezultând însă că, cu câteva zile înainte, acesta din urmă îl întrebase pe inculpatul O. dacă poate să vină să îl ajute în caz că are nevoie, şi îi dăduse spre păstrare suma de 10.000 RON.

Ajunşi la adresa menţionată mai sus, inculpatul C. le-a arătat celorlalţi bunurile sustrase, vrând să facă şi o socoteală, pentru a le împărţi în funcţie de valoare. Inculpatul C.G. i-a dat inculpatului N.B.M. cei 10.000 Ron, acesta fiind mulţumit cu răsplata ce i s-a dat, după care inculpatul N. a plecat.

La data de 20.09.2007, urmare a supravegherii zonei şi a faptului că existau informaţii în sensul că cei doi se vor întâlni, organele de poliţie i-au depistat şi i-au imobilizat pe inculpaţii N.B.M. şi C. G.

Traseul bunurilor sustrase este unul confuz, acestea nefiind recuperate în totalitate. Cert este că o parte au rămas la inculpatul C.G., o parte la inculpatul O.I., care a înlesnit valorificarea acestora. Un ceas şi un telefon mobil au fost achiziţionate de inculpatul F. I. Din bunurile rămase la inculpatul C.G., unele au fost valorificate, altele au rămas în posesia sa, fiind descoperite cu ocazia flagrantului realizat la data de 20.09.2007, atunci când inculpatul C. şi inculpatul N.B.M. au fost prinşi de organele de poliţie la momentul când s-au întâlnit; o parte din bunuri au fost depozitate de inculpatul C. la rudele sale din satul Bazga de Jos, judeţul Bacău; altele au fost aruncate în lacul de acumulare, fiind recuperate de scafandri (în acest sens a se vedea procesul-verbal şi planşele foto de la filele 387-396 vol.I d.u.p., declaraţiile martorilor C.A.A., S.M. şi S.C. - filele 397-399 vol.I d.u.p.).

Revenind la bunurile sustrase, este de menţionat că în ziua de 10.09.2007, la deschiderea complexului, s-a constatat săvârşirea faptei, iar martora M. G., şef al complexului comercial, a anunţat organele de poliţie, efectuându-se cercetare la faţa locului. Reprezentanţii părţilor vătămate au sesizat sustragerea următoarelor bunuri:

- de la S.C. XCOM S.RL., care deţine standul E 71 s-a reclamat sustragerea a două laptopuri IBM, 1 laptop Asus, 1 monitor LCD marca LG, 2 monitoare LCD marca Yuraku, 2 memorii IGb, 2 HDD-uri de 200 Gb, 1 procesor Intel Celeron D 356, 1 placă de bază ECS Socket 775. Societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 84 vol.I d.u.p.);

- de la S.C. AUDIO ALEX COMEXIM S.R.L. s-a reclamat sustragerea de playere MP3 şi MP4, ceasuri de damă şi bărbăteşti, conform inventarului de la fila 106 vol.I d.u.p., societatea constituindu-se parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea bunurilor rămase nerecuperate. Conform dovezilor de la filele 93-94 d.u.p., părţii civile i s-au restituit un ceas bărbătesc Citizen cu seria 650055 (ridicat de la locuinţa inc. F. I.), 4 ceasuri Orient, 3 ceasuri Q&Q, 10 MP3 playere marca "Kiora'', încărcătoare MP3, 8 seturi căşti, 8 bucăţi cablu de date;

- de la S.C. IMPEX CLEPSIDRA S.R.L. s-a reclamat sustragerea de bijuterii, din care o parte au fost găsite şi restituite (fila 119 vol.I d.u.p. - 7 pandante, 31 inele, 4 veri ghete, 18 lănţişoare, o bucată pandant care aparţine unui set) iar pentru restul partea vătămată s-a constituit parte civilă;

- de la S.C. VIMKORAL-COM S.R.L. s-a reclamat de asemenea sustragerea de bijuterii, dintre care o parte au fost restituite, aşa cum rezultă din procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi din dovezile de la filele 147 şi 156 vol.I d.u.p. Societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 174 vol.I d.u.p.);

- de la S.C. LOTUS JUNIOR COM S.R.L. s-a reclamat sustragerea de telefoane mobile, căşti bluetooth, cartele SIM. Conform dovezii de la fila 178 vol.I d.u.p., a fost restituit telefonul mobil marca Nokia 6233 cu serie IMEI 353927011992861 (ridicat de la inculpatul F. I.);

- de la S.C. V.D.C. TRANS S.R.L. s-a reclamat sustragerea de bunuri în valoare de 120 lei, respectiv doi rucsaci, un cuţit şi un spray lacrimogen, din care au fost restituite un rucsac şi un cuţit (fila 209 vol.I d.u.p.), iar societatea nu s-a mai constituit parte civilă (fila 212 vol.I d.u.p.);

- de la S.C. VANTI COM-PREST S.R.L. s-a reclamat sustragerea a două telefoane mobile Nokia şi a unui telefon Samsung, iar societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 213 vol.I d.u.p.);

- de la S.C. AGER CONTINENTAL S.R.L. s-a reclamat sustragerea de baterii, încărcătoare, telefoane mobile şi a unui laptop Compaq, din care au fost restituite laptopul şi un număr de 14 telefoane mobile (fila 219 vol.I d.u.p.) iar societatea nu s-a constituit parte civilă (lila 218 vol.I d.u.p.);

- de la S.C. MANUELA COMIN S.R.L. nu s-a reclamat sustragerea de bunuri, însă standul a fost găsit spart, iar societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 220 vol.I d.u.p.).

Inculpatul C. G. a recunoscut comiterea faptei, având în general o atitudine sinceră, însă oscilantă în ceea ce priveşte detaliile situaţiei de fapt. Acesta a condus organele de poliţie la locurile unde se aflau o parte din bunuri, efectuându-se şi un proces-verbal de reconstituire, prin care inculpatul a indicat şi a reconstituit modul de sustragere a bunurilor, felul în care a pătruns în standurile societăţilor comerciale (filele 367-385 vol.I d.u.p.).

Instanţa a concluzionat că vinovăţia inculpatului C. G. este indubitabilă sub aspectul infracţiunii de furt calificat, acesta sustrăgând bunuri prin efracţie şi escaladare, asigurându-şi scăparea la adăpostul întunericului.

constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic, art.37 lit.a Cod penal.

Fapta este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin S.p. nr.568/10.03.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin dec. pen. nr.695/l7.05.2006 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia I Penală (filele 117-122 vol.l d.i.), din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 20.04.2007, cu un rest neexecutat de 198 zile.

Instanţa a concluzionat, de asemenea că vinovăţia inculpatului N. B.M. este dovedită prin declaraţiile inculpatului C. G., înregistrările audio dar şi prin propriile declaraţii ale inculpatului, care deşi a avut iniţial o atitudine oscilantă, a arătat apoi că: "din discuţiile purtate cu acesta (cu inc.C. - s.n.) a reieşit faptul că doreşte să sustragă bunuri din complexul Big Berceni, propunându-mi de mai multe ori să-I ajut în acest sens şi să-I găzduiesc în standul meu de la etajul 1, după încheierea programului. Iniţial, l-am refuzat de mai multe ori dar în urma mai multor insistenţe am cedat şi am fost de acord" (fila 425 vol.l d.u.p.); "am primit 10.000 lei de la B. pentru a nu spune ce s-a întâmplat. Eu m-am speriat, iar B. şi G. mi-au dat suma de bani ca nu cumva să spun ceva" (fila 459 vol.I d.u.p.). Audiat în faţa instanţei, inculpatul arată că ştia că inculpatul C. intenţiona să fure dar l-a lăsat în stand, menţionând că a luat şi cei 10.000 Ron, pe care i-a cheltuit în interes personal (fila 257).

Inculpatul N. B.M. cunoştea intenţia inculpatului C. G., iar fără ajutorul său, acesta nu ar fi putut să rămână în interiorul complexului şi să sustragă bunurile.

S-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal.

Inculpatul O. I. îl cunoştea pe inculpatul C. G. de când fuseseră în acelaşi penitenciar, şi, fără a exista o înţelegere prealabilă, la cererea inculpatului C. l-a transportat cu maşina la domiciliul său, a primit bunurile sustrase şi a înlesnit valorificarea acestora.

Instanţa a concluzionat că vinovăţia inculpatului O.I.(zis "B.") este indubitabil dovedită, inculpatul cunoscând că bunurile au provenit din săvârşirea unei infracţiuni. Pe lângă "îndoielile" pe care acesta arată că le-a avut la vederea cantităţii impresionante de bunuri pe care le avea C.G. asupra sa, care îl sunase noaptea la ora 03.00 sau 04.00 pentru a-i cere să îl transporte, bunuri despre care spusese că le are iniţial din Italia, iar apoi de la Craiova, moment în care inculpatul O.I. menţionează că i s-a părut ceva suspect (a se vedea declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti - filele 76-77 vol.II d.i.), sunt relevante şi declaraţiile inculpatului C. G. şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, din care menţionăm procesele verbale din 11.09.2007, 12.09.2007, 13.09.2007 (filele 11, 14-15, 3335,41-42 vol.II d.u.p.). Inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fugind după ce a aflat că organele de poliţie sunt pe urmele sale, prezentându-se în faţa instanţei.

S-a apreciat că, fapta acestuia întruneşte, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal.

In acest sens, în baza art.334 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu (prin înlăturarea art.40 Cod penal), din infracţiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic, art.40 Cod penal, în infracţiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal.

Art.40 Cod penal prevede: "când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni".

Instanţa a apreciat că în speţă nu se regăseşte această situaţie, deoarece prin sentinţa penală nr.2164/03.08.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24.08.2004, inculpatul O. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, care s-a executat în perioada 04.04.2004-03.10.2004 (filele 252-254 vol.I d.i.).

Instanţa a concluzionat că şi vinovăţia inculpatului F. I.(zis "C.") este indubitabilă în ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire, chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei. Inculpatul a expus o versiune neadevărată, respectiv aceea că ar fi achiziţionat un ceas şi un telefon de la o persoană necunoscută, din Piaţa Obor, după care a plecat la Nucet, iar soţia sa ar fi înţeles greşit că le-ar fi cumpărat de la "B." (inculpatul O.I.) - fila 259 vol.I d.i.

În realitate, din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, coroborat cu declaraţia martorei F.M., soţia inculpatului, şi care îl incriminează pe acesta, văzând şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor audio, rezultă implicarea certă a inculpatului F.I., faptul că acesta a dobândit bunuri cunoscând că provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de la locuinţa acestuia fiind ridicate două din bunurile sustrase din complexul Big Berceni, care erau ascunse, respectiv un ceas Citizen şi un telefon mobil Nokia 6233 serie IMEI 353927011992861, martora declarând că "l-am văzut pe soţul meu că a venit acasă având asupra sa un telefon marca Nokia şi un ceas de mână marca Citizen de culoare gălbuie ... L-am întrebat de provenienţa bunurilor spunându-mi că le-a cumpărat prin intermediul lui B. de la o persoană pentru care a plătit astfel: 2.500.000 telefonul şi 500.000 ceasul. ... am bănuit că bunurile aduse de soţul meu provin din furt" (filele 256-258 vol.I d.u.p.). Retractarea de către martoră a declaraţiei, în faţa instanţei, cu motivarea "clasică" că declaraţia i-ar fi fost dictată de anchetator, nu poate fi primită, nefiind susţinută de elemente veridice, intenţia martorei fiind aceea evidentă, de a-l proteja pe soţul său, declaraţia martorei din faza urmăririi penale (la data de 13.09.2007, imediat după momentul descoperiri: bunurilor) reflectând adevărul. în drept, fapta inculpatului F. I. întruneşte, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal.

S-a apreciat că ceea ce priveşte însă infracţiunile de favorizare a infractorului reţinute în sarcina inculpaţilor F.I. şi I.G.N., şi infracţiunea de tăinuire reţinută în sarcina inculpatului I.G.N., instanţa a dispus soluţii de achitare.

Referitor la infracţiunea prev. de art.264 alin.1 Cod penal, se arată i rechizitoriu (filele 28-29) că după prinderea lor de către organele de poliţie în baza unei rezoluţii infracţionale distincte faţă de cea a săvârşirii primei infracţiuni, inculpaţii au refuzat să facă declaraţii cu privire la modul de dobândire a bunurilor, la persoanele de la care le-au achiziţionat, încercând să trimită organele de urmărire penală pe o pistă falsă, prin crearea unei poveşti despre cum au ajuns bunurile în posesia lor, şi anume că au cumpărat bunurile din Piaţa Obor de la nişte persoane de etnie rromă, în scopul de a-I proteja pe autorul infracţiunii de furt.

Potrivit art.264 alin.1 Cod penal, "ajutorul dat unui infractor fără înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru .îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani".

Instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât este dreptul legal al inculpaţilor de a nu da declaraţii, de a nu se autoincrimina, şi de a-şi expune apărările aşa cum consideră, indiferent de faptul dacă acesta corespunde sau nu realităţii.

Cât timp inculpatul nu are obligaţia de a spune adevărul, având dreptul să declare tot ceea ce doreşte cu privire la faptă şi împrejurările acesteia, rămânând în sarcina organelor judiciare să descopere adevărul şi să verifice temeinicia celor susţinute, nu se poate considera că afirmaţiile inculpaţilor, referitoare la modul de achiziţionare a bunurilor, inventate sau nu, ar reprezenta ajutorul dat unui infractor în scopul zădărnicirii urmăririi penale. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Declaraţiile inculpaţilor ar fi putut avea, cel mult, eventual rolul de a-i exonera pe ei înşişi de răspundere penală, şi nu de a-I ajuta pe inculpatul C. G., pe care nici nu îl cunoşteau.

Prin urmare, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, instanţa l-a achitat pe inculpatul F. I. pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin. 1 Cod penal.

Pentru inculpatul I.G.N., în prealabil instanţa a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală, în sensul că a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal şi art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracţiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal şi art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a şi art.37 lit.b Cod penal, cu reţinerea recidivei postexecutorii.

Prin sentinţa penală nr.412/14.03.2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. 10799/2001, definitivă la data de 02.04.2002 prin neapelare (filele 209-215 vol.I dosar instanţă) inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, pedeapsa urmând a fi executată în perioada 25.11.2001-24.10.2004. La data de 07.10.2002 a fost pus în libertate, ca urmare a graţierii pedepsei conform Legii nr.543/2002.

Or, potrivit art. 135 alin.1 lit.a Cod penal, termenul de reabilitare este de 5 ani şi 6 luni (4 ani la care se adaugă jumătate din perioada pedepsei pronunţate), iar potrivit art. 136 alin.3 Cod penal, "în caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere", deci termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit în luna septembrie 2007.

Pentru infracţiunea de favorizare a infractorului instanţa l-a achitat pe inculpat pentru aceleaşi considerente şi acelaşi temei expuse mai sus.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire reţinută în sarcina inculpatului I.G.N., instanţa l-a achitat pe acesta în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.c Cod procedură penală (fapta există dar nu a fost săvârşită de inculpat).

Sub aspectul acestei infracţiuni, instanţa a apreciat că există indicii, bănuieli, presupuneri, dar nu probe, care, coroborate, să conducă la certitudinea că inculpatul este vinovat de infracţiunea pentru care este cercetat, să formeze convingerea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului.

Elementele probatorii care ar susţine aparent vinovăţia inculpatului înregistrările audio, nu sunt concludente în acest sens.

Convorbirile purtate de inculpatul Ioniţă sau afirmaţiile cu privire la acesta, în măsura în care şi referirile la "N." sau "N." au în vedere tot persoana inculpatului, sunt următoarele:

- convorbirea din 11.09.2007 - fila 9 vol.II d.u.p., în care o persoană îi cere să îi dea numărul de telefon al numitului S.;

- convorbirea din 12.09.2007 - filele 14-15 vol.II d.u.p., în care "B" afirmă că îl va suna pe "N.";

- convorbirea din 13.09.2007 - fila 38 vol.II d.u.p., în care L. afirmă că "le-a ascuns N. aseară";

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 41-42 vol.II d.u.p., în care E. spune că sunt doi civili în spatele lui "N." şi că acesta ar fi vrut să îl sune pe "B"·

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 43-44 vol.II d.u.p., în care spune că poliţia i-a luat pe "N." şi pe "C.";

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 45-46 vol.II d.u.p., în care B. îl întreabă pe E. dacă se duce la C. "să iei alea a lui N. de acasă";

- convorbirea din 13.09.2007 - fila 51 vol.II d.u.p., în care "N." îi spune lui "E." că este urmărit şi îl îndeamnă să îşi schimbe cartela;

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 64-65 vol.II d.u.p., în care E. îi spune Laurei să o sune pe G. să ascundă "alea", "G." fiind soţia inculpatului;

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 96-97 vol.II d.u.p., în care E. îi spune lui B. că N. i-a dat ocupat;

- convorbirea din 13.09.2007 - filele 116-117 vol.II d.u.p., în care B. îi spune lui E că "N." şi-a luat "două, trei" iar E. afirmă că "C." şi-a luat unul"

- convorbirea din 20.09.2007 - filele 192-193 vol.II d.u.p., în care E.

îi spune lui O. I. că N. o să spună că nu ştie nimic;

- convorbirea din 13.09.2007 - fila 235 vol.II d.u.p., în care E. spune că N. era în dubă;

- convorbirea din 14.09.2007 - filele 247-249 vol.II d.u.p., în care B. îi spune lui G. că "fratele meu şi-a cumpărat un telefon şi un ceas, N. la fel"

- convorbirea din 15.09.2007 - filele 268-270 vol.II d.u.p., în care Bebe

îi spune lui G. că li s-a dat drumul lui C. şi N.;

Instanţă a considerat că probatoriul administrat este insuficient pentru înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie; există referiri la inculpat, dar numai pe baza afirmaţiilor unor persoane, necoroborate cu alte probe, neclare cu privire la ce bunuri se referă, la cum ar fi ajuns inculpatul în posesia lor, nu se poate pronunţa o soluţie de condamnare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor F. I. şi I. G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.264 alin.1 Cod penal şi a inculpatului I. G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.221 alin.1 Cod penal.

În motivarea scrisă a apelului s-a arătat că hotărârea este nelegală şi pentru faptul că a fost pronunţată de un judecător incompatibil, dar această critică nu a mai fost susţinută oral de procuror.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel inculpatul C. G. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 635/06.11.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I-a Penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, s-a desfiinţat în parte sentinţa  şi în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul I.G. N. pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că achitarea inculpatului I. G. N. este corectă, însă prima instanţă a indicat greşit temeiul achitării, cel corect fiind în disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta de tăinuire nu există.

A mai reţinut instanţa de apel că apelul declarat de inculpatul C.G. este nefondat.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs inculpatul C.G. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Inculpatul C.G. a criticat soluţia pentru netemeinicie sub aspectul  individualizării pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului ei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor F.I. şi I.G.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal şi de achitare a  inculpatului I.G. N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 221 Cod penal.

Susţine Parchetul că achitarea inculpaţilor s-a realizat în urma unei aprecieri eronate a probatoriului.

Totodată, Parchetul a criticat decizia tribunalului pentru nelegalitate, întrucât nu a analizat probele administrate în cauză şi nu a motivat explicit soluţia de achitare a  inculpaţilor referitoare la infracţiunile prev. de art. 264 Cod penal săvârşite de inculpaţii F.I. şi I.G. N. şi art. 221 Cod penal săvârşite de inculpatul I.G.N.

Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală se constată că recursul este fondat.

În cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 Cod procedură penală, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

Într-adevăr, instanţa de apel s-a mulţumit doar să precizeze că soluţia de achitare a inculpaţilor F. I. şi I. G. N. sub aspectul săvârşirii  infracţiunii, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal este justificată, critica parchetului fiind neîntemeiată.

Mai precizează instanţa de apel că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a  infractorului, motivarea primei instanţe fiind convingătoare (fila 75 alineatul 2).

Instanţa de apel nu a analizat probele administrate în cauză şi nu a motivat explicit soluţia de achitare a inculpaţilor F.I. şi I.G.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 Cod penal şi a inculpatului I.G.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 221 Cod penal, deşi, era datoare să facă acest lucru întrucât motivele de apel ale Parchetului vizau tocmai  greşita soluţia de achitare a inculpaţilor.

Având în vedere cele ce preced, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d rap. la art. 385 pct. 9 Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul C. G., se va casa decizia tribunalului şi rejudecând în fond, se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel - Tribunalul Bucureşti.

Se va menţine starea de arest a inculpatului C.G.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală -  Decizia penală nr. 128/28 ianuarie 2009).

12