Proprietar sau deţinător temporar al unui câine periculos sau agresiv. Răspunderea penală în situaţia în care proprietarul era plecat din ţară la momentul atacului canin asupra unei persoane.

Art. 6 alin. 4 şi art. 12 alin. 1, 2 din O.U.G. nr. 55/2002 rep  privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.

În cazul în care, la momentul unui atac canin asupra unei persoane, proprietarul câinelui periculos sau agresiv era plecat din ţară, este tras la răspundere penală deţinătorul temporar al animalului şi nu proprietarul acestuia.

Prin sentinţa penală nr. 29 din 04 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul penal nr. 2.778/268/2015, instanţa de fond a dispus următoarele:

A admis cererea inculpaţilor G. E. si Isac Z.  de soluţionare a cauzei conform art. 375 Cod procedură penală şi în consecinţă :

În baza art. 396 alin. 1,4 Cod procedura penala, raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatei G. E. (cu date personale…) - pentru săvârşirea infracţiunii  de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane prev. de art. 12 al. 1 si 2 din O.U.G.55/2005, cu aplicarea  art. 396 al. 10 Cod procedura penala.

In baza art. 83 alin. 1 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei  închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe langa Tribunalul Harghita , la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita .

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedura penala a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor prev .de art.88 Cod penal privind nerespectarea  măsurilor de supraveghere impuse şi cele prev .de art. 89 Cod penal privind săvârşirea de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. 1,4 Cod procedura penală, raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului I. Z. – (cu date personale) -  pentru săvârşirea infracţiunii  de neluare a  masurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane prev. de art. 12 al. 1 si 2 din O.U.G.55/2005, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedura penala.

In baza art. 83 alin. 1  Cod penal a amânat aplicarea pedepsei  închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe langa Tribunalul Harghita , la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita .

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedura penala a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev .de art.88 Cod penal privind nerespectarea  măsurilor de supraveghere impuse şi cele prev .de art. 89 Cod penal privind săvârşirea de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A obligat inculpaţii sa plătească părţii civile F. Z. reprezentat de F. K. si F. A. 1936 lei reprezentând despăgubiri materiale si  contravaloarea a 5000 de euro la data plăţii reprezentând daune morale.

A obligat inculpaţii sa plătească părţii civile Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc  3245,47 lei reprezentând despăgubiri materiale.

In baza art.274, al.1 Cod procedura penala a obligat inculpaţii să plătească statului  câte 251 lei reprezentând cheltuieli judiciare

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1689/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc au fost trimişi în judecată, în stare de libertate inculpaţii G. E. şi I. Z., pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorului temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută de art.12 al.1 şi 2 din O.U.G.nr.55/2002.

S-a reţinut că minorul a fost muşcat de câinele inculpatului care se afla în supravegherea temporară a inculpatei, fără să aibă botniţă deşi făcea parte dintr-o rasă periculoasă şi dispoziţiile legale impuneau acest lucru.

Inculpata în faţa instanţei a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate. În acest sens a fost şi solicitarea inculpatului prin declaraţia autentică depusă la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat următoarele:

La data de 23.09.2014, în jurul orelor 14:30, inculpata G. E. s-a deplasat pe un teren pe care îl deţine în coproprietate, cu intenţia de a culege nuci. Terenul deţinut în coproprietate şi pe care se află nucul este poziţionat în prelungirea grădinii din spatele curţii unde îşi are casa xxx şi este de fapt un şir paralel de mai multe proprietăţi care nu sunt delimitate între ele cu gard, proprietăţile numiţilor G. E., S. B. şi E. Z., dar şi de proprietatea familiei F.K., delimitată cu un gard în cea mai mare parte distrus.

Pe proprietăţile numiţilor G.E., S. B. şi E. Z., în afară de aceştia şi rudele lor, au acces prin gardul distrus membrii familiei F. K. dar şi membrii familiei martorei M. I. (printr-o poartă de acces din spatele grădinii acesteia), cu toţii tranzitând aceste proprietăţi pentru a ajunge pe un câmp agricol din apropiere, printr-o poartă de acces situată în partea nordică a proprietăţilor, (f. 58, 59. 60-62)

Din declaraţia inculpatei G. E. rezultă că în ziua de 23.09.2014, în momentul în care a deschis uşa surei, câinele ce era ţinut în curtea din spate, a fugit pe lângă ea în gradină, dar nu a dat nicio importanţă acestui fapt deoarece câinele a mai fost şi cu alte ocazii liber pe terenurile din spatele casei, iar cât timp a stat acolo s-a jucat şi a stat lângă ea.

Ajunsă sub copac inculpata G. E. a început să culeagă nuci iar câinele ce se afla în preajma ei, se plimba liber prin grădină. La ceva timp după ce a început să adune nuci, lângă inculpată şi-a făcut apariţia martora M. I. După puţin timp, a trecut prin grădina sa şi numitul F. K., care a venit din spatele grădinii şi se deplasa în partea din faţă a curţii. Când l-a văzut, câinele a lătrat, dar fiind certat de martor, nu l-a atacat şi a stat în continuare în apropierea inculpatei, (f 76-78, 63-66)

La puţin timp după ce a trecut prin grădină F. K., şi-a făcut apariţia fiul acestuia F. Z. în vârstă de şase ani, care vroia să se deplaseze pe câmpul agricol situat în partea nordică a proprietăţilor, cu intenţia de a-i duce alimente şi apă fratelui său mai mare ce se afla cu vacile la păscut. Acesta avea în mână o plasă cu alimente şi apă.

Minorul a întrebat-o pe inculpata G. E. dacă câinele, care a început să latre, muşcă. Inculpata l-a asigurat că nu va fi muşcat. Cu toate aceste asigurări, brusc câinele inculpaţilor l-a atacat pe minor.

Pentru a scăpa de câine, partea vătămată F. Z. a alergat spre inculpata G. E. Aceasta neştiind cum să-1 ajute, l-a luat în braţe, dar câinele sărea şi încerca să-l muşte pe minor. Încercând să-l apere pe minor de câine, inculpata G. E. l-a scăpat pe minorul F. Z. iar când acesta a căzut pe pământ, câinele l-a atacat direct. Deoarece nu avea botniţă şi lesă inculpata G. E. nu a reuşit să-l îndepărteze de minor, astfel a fost muşcat de mai multe ori, în mai multe zone ale corpului. (f 76-78. 63-66)

Încercând să-l protejeze pe minor de muşcăturile câinelui, în ajutorul inculpatei G.r E. a sărit şi martora M. I. care l-a ridicat din nou pe copil în braţe şi încerca să-1 îndepărteze de câinele care îl muşcase şi îl ţinea în continuare cu gura de picior. în acest timp inculpata încerca să ţină şi să îndepărteze câinele.

Auzind ţipetele părţii vătămate F. Z., a sosit la locul atacului canin şi tatăl acestuia, respectiv martorul F.K., care cu ajutorul unei bucăţi de lemn adusă cu el a reuşit să îndepărteze animalul. După îndepărtarea animalului, martorul 1-a luat pe fiul său în braţe şi l-a transportat cu ajutorul unor vecini la Centrul de sănătate Cristuru Secuiesc. Deoarece partea vătămată se afla în stare gravă de sănătate, a fost transportat de urgenţă la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, unde a fost internat. (f.76-78. 63-66. 67-70. 71-73).

La faţa locului a fost prezentă martora M. I., precum şi martorul F.K., care au fost audiaţi în legătură cu cele întâmplate. Martora M. I. a mai declarat şi faptul că inculpata G. E. se deplasa deseori în vizită sau în diverse locuri însoţită de câinele nepotului său, iar acesta nu era legat, nu purta botniţă şi se plimba liber (f.63-66. 67-70).

Potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează regimul de deţinere a rasei canine „American Staffordshire Terrier", proprietarul avea obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia chinologică română, să inscripţioneze în mod vizibil avertismentul „Câine periculos" sau „Câine agresiv, să depună la sediul poliţiei în a cărei rază se afla situat imobilul

 în care este deţinui câinele o adeverinţă în fotocopie eliberată de Asociaţia chinologică română privind categoria din care face parte câinele, precum şi o adeverinţă pe proprie răspundere privind accesul câinilor pe drumurile publice şi pe căile de acces către acestea fiind permis doar dacă aceştia poartă botniţă sau sunt ţinuţi în zgardă şi lesă şi să sterilizeze câinii de luptă şi de atac.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul I. Z. nu a respectat dispoziţiile legale mai sus prezentate, situaţie ce rezultă parţial din însăşi declaraţiile sale, acesta susţinând că exemplarul său canin, cu toate că făcea parte din categoria câinilor periculoşi sau agresivi, era blând şi nu atacase alte persoane până în data de 23.09.2014.

Conform certificatului medico-legal nr. 94/A2/OS din 03.10.2014, minorul F.Z. prezintă leziuni traumatice. care pot data din 23.09.2014 şi s-au putut produce prin muşcătură animală (posibil câine)", iar timpul de îngrijiri medico-legale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 22-24 zile calculate de la data producerii (f. 56-57).

În plângerea prealabilă formulată, partea vătămată F. Z., se constituie parte civilă în procesul penal şi solicită obligarea inculpaţilor la plata prejudiciului material în cuantum total de 296 lei şi daune morale în cuantum de 5.000 euro. (f. 53-55). În faza de judecată partea vătămată şi-a majorat pretenţiile la 1936 lei despăgubiri materiale şi 5000 de euro daune morale.

Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3245,47 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirea minorului.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate (fila 23-27, 53-55), certificat medico legal (fila 28-29, 56-57), acte medicale (fila 30-35), declaraţii martori (fila 63-73) declaraţii inculpaţi (fila 76-78, 81-82, 90-92, 97-99. 101, 108-110.112).

Fapta inculpaţilor G. E. în calitate de deţinător temporar, respectiv I. Z.. în calitate de proprietar al unui câine ce face parte din rasa câinilor periculoşi sau agresivi, respectiv rasa „American Staffordsfiire Terrier", de a nu lua măsurile legale şi cele de prevedere în legătură cu exemplarul canin periculos şi lăsarea acestuia în libertate într-o zonă în care circulă în mod obişnuit diferite persoane şi neavertizată, atitudine ce a înlesnit atacul canin din data de 23.09.2014 asupra părţii vătămate (minor de 6 ani) F. Z., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 55/2002.

Faţă de recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor în faţa instanţei de către inculpată şi prin declaraţie autentică  de către inculpat, care exprimă voinţa sa, văzând că nu se contestă probele administrate pe care instanţa le-a considerat suficiente şi concludente a admis cererea inculpaţilor de aplicare a procedurii recunoaşterii învinuirii.

La individualizarea şi dozarea pedepsei ce li se aplicat inculpaţilor instanţa a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele de urmărire penală, ajutorul dat victimei după producerea urmărilor infracţiunii şi după reducerea limitelor pedepsei cu o treime instanţa apreciind că inculpaţii vor conştientiza pericolul neluării unor măsuri prevăzute de lege pentru prevenirea atacului canin şi nu vor mai comite alte infracţiuni.

În ce priveşte prejudiciul material respectiv  suma de 1936 lei, acesta este dovedit prin actele justificative depuse la dosar (f.145, 147, 148). Astfel, 40 lei reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, 100 lei contravaloarea a trei deplasări efectuate la Odorheiu Secuiesc la control medical, 16 lei reprezentând contravaloarea aloe first şi aloe vera gelly, contravaloarea aproximativă de 1500 lei a operaţiei estetice-reparatorie este necesară.

Instanţa a considerat că faţă de suferinţele minorului determinate de cele 30-40 de leziuni în urma muşcăturilor, de suturile de la nivelul plăgilor, de vaccinul împotriva rabiei, de perioada lungă de convalescenţă, de cicatricele evidente încă şi care pot fi ameliorate doar prin noi intervenţii chirurgicale contravaloarea a 5000 de euro solicitată cu titlu de daune morale este necesară pentru repararea prejudiciului moral cauzat minorului.

Pe baza considerentelor de mai sus instanţa în baza art. 396 alin. 1,4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatei G. E. - pentru săvârşirea infracţiunii  de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane prev. de art.12 al.1 şi 2 din O.U.G.55/2005 cu aplicarea  art.396, al.10 Cod procedură penală.

În baza art. 83 alin. 1  Cod penal a amânat aplicarea pedepsei  închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor prev .de art.88 Cod penal privind nerespectarea  măsurilor de supraveghere impuse şi cele prev .de art. 89 Cod penal privind săvârşirea de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. 1,4 Cod procedură penală  raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului I. Z. - pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane prev.de art.12 al.1 şi 2 din O.U.G.55/2005 cu aplicarea art.396, al.10 Cod procedură penală.

În baza art. 83 alin. 1  Cod penal a amânat aplicarea pedepsei  închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani,  stabilit în condiţiile art. 84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală a atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev .de art.88 Cod penal privind nerespectarea  măsurilor de supraveghere impuse şi cele prev .de art. 89 Cod penal privind săvârşirea de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A obligat inculpaţii să plătească părţii civile F. Z. reprezentat de F. K. şi F. A. 1936 lei reprezentând despăgubiri materiale şi  contravaloarea a 5000 de euro la data plăţii reprezentând daune morale.

A obligat inculpaţii, în baza art. 320 din Legea 95/2006, să plătească părţii civile Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc suma de 3245,47 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art.274, al.1 Cod procedură penală  a obligat inculpaţii să plătească statului  câte 251 lei, reprezentând cheltuieli judiciare

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii G. E. şi I. Z.

În motivarea căilor de atac declarate, inculpatul I. Z. a solicitat achitarea lui, având în vedere că în momentul producerii atacului canin era plecat din ţară, iar câinele se afla în grija bunicii, respectiv a inculpatei G. E.

Inculpata G. E. a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite, solicitând ca în temeiul art. 83 alin. 1 lit. a să se aplice pedeapsa amenzii în loc de pedeapsa închisorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a arătat să despăgubirile civile acordate părţii civile F. Z., cu titlu de daune materiale nu au fost dovedite, iar cele date cu titlu de daune morale sunt exagerate. De asemenea despăgubirile solicitate de partea civilă Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc, în sumă de 3.245,47 sunt nejustificate, deoarece nu au la bază documente contabile din care să rezulte cuantumul acestora. 

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2.778/268/2015 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi al neagravării situaţiei în propria cale de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte căile de atac declarate de cei doi inculpaţi fondate, cu menţiunea că aspectele pe care le vom semnala impun admiterea acestora, cu consecinţa reformării hotărârii judecătoreşti analizate în următoarele limite, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul 1.689/P/2014, emis la data de 11 noiembrie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor G. E. şi I. Z., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de neluare de către proprietarul câinelui sau deţinătorului temporal al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 55/2002, republicată, privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.

Coroborând materialul probator administrat pe întreaga desfăşurare a procedurilor judiciare reţinem următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2013, inculpatul I. Z. a cumpărat un pui de câine din rasa „American Staffordshire Terrier”, de sex masculin, căruia i-a dat numele de „RUFUS” şi pe care l-a crescut la domiciliul său situat în localitatea Cristuru Secuiesc, xxx Câinele era ţinut în curtea din spate a imobilului, care era despărţită de curtea din faţă şi avea carnet de sănătate (filele 83-86).

După ce şi-a terminat studiile liceale şi negăsind un loc de muncă, inculpatul în cursul lunii august 2014 a plecat să lucreze în străinătate şi anume în Germania, ocazie cu care câinele a rămas în grija bunicii lui, respectiv a inculpatei G. E., care locuia la aceeaşi adresă. Din Germania inculpatul a venit acasă în cursul lunii octombrie 2014 (filele 81-82).

La data de 23.09.2014, în jurul orelor 14,30 inculpata G. E.s-a deplasat pe un teren pe care îl deţine în coproprietate, cu intenţia de a culege nuci. Terenul deţinut în coproprietate şi pe care se află nucul este poziţionat în prelungirea grădinii din spatele curţii unde îşi are casa şi este de fapt un şir paralel de mai multe proprietăţi care nu sunt delimitate între ele cu gard, proprietăţile numiţilor G. E., S. B. şi E. Z., dar şi de proprietatea familiei F.K., delimitată cu un gard în cea mai mare parte distrus.

Pe proprietăţile numiţilor G. E., S. B.şi E.Z., în afară de aceştia şi rudele lor, au acces prin gardul distrus membrii familiei F.K. dar şi membrii familiei martorei M. I. (printr-o poartă de acces din spatele grădinii acesteia), cu toţii tranzitând aceste proprietăţi pentru a ajunge pe un câmp agricol din apropiere, printr-o poartă de acces situată în partea nordică a proprietăţilor (filele 58, 59. 60-62).

Din declaraţia inculpatei G. E. rezultă că în ziua de 23.09.2014, în momentul în care a deschis uşa şurei, câinele care era ţinut în curtea din spate, a fugit pe lângă ea în gradină, dar nu a dat nicio importanţă acestui fapt deoarece câinele a mai fost şi cu alte ocazii liber pe terenurile din spatele casei, iar cât timp a stat acolo s-a jucat şi a stat lângă ea.

Ajunsă sub copac inculpata G. E. a început să culeagă nuci iar câinele ce se afla în preajma ei, se plimba liber prin grădină. La ceva timp după ce a început să adune nuci, lângă inculpată şi-a făcut apariţia martora M. I.. După puţin timp, a trecut prin grădina sa şi numitul F. K., care a venit din spatele grădinii şi se deplasa în partea din faţă a curţii. Când l-a văzut, câinele a lătrat, dar fiind certat de inculpată, nu l-a atacat şi a stat în continuare în apropierea ei (filele 76-78, 63-66).

La puţin timp după ce a trecut prin grădină F. K., şi-a făcut apariţia fiul acestuia F. Z. în vârstă de şase ani, care vroia să se deplaseze pe câmpul agricol situat în partea nordică a proprietăţilor, cu intenţia de a-i duce alimente şi apă fratelui său mai mare ce se afla cu vacile la păscut. Acesta avea în mână o plasă cu alimente şi apă.

Minorul a întrebat-o pe inculpata G.E. dacă câinele, care a început să latre, muşcă. Inculpata l-a asigurat că nu va fi muşcat. Cu toate aceste asigurări, câinele brusc l-a atacat pe minor.

Pentru a scăpa de câine, persoana vătămată F. Z. a alergat spre inculpata G. E. Aceasta neştiind cum să-1 ajute, l-a luat în braţe, dar câinele sărea şi încerca să-l muşte pe minor. Încercând să-l apere pe minor de câine, inculpata G. E. l-a scăpat pe minorul F.Z. iar când acesta a căzut pe pământ, câinele l-a atacat direct. Deoarece nu avea botniţă şi lesă inculpata G. E. nu a reuşit să-l îndepărteze pe Rufus de minor, astfel că acesta a fost muşcat de mai multe ori şi în mai multe zone ale corpului (filele 76-78. 63-66).

Încercând să-l protejeze pe minor de muşcăturile câinelui, în ajutorul inculpatei G. E. a sărit şi martora M. I. care l-a ridicat din nou pe copil în braţe şi încerca să-1 îndepărteze de câinele care îl muşcase şi îl ţinea în continuare cu gura de picior, timp în care inculpata încerca să ţină şi să îndepărteze animalul.

Auzind ţipetele persoanei vătămate F. Z., a sosit la locul atacului canin şi tatăl acestuia, respectiv numitul F.K., care cu ajutorul unei bucăţi de lemn, adusă cu el, a reuşit să îndepărteze câinele.

După îndepărtarea câinelui, F. K. 1-a luat pe fiul său în braţe şi l-a transportat cu ajutorul unor vecini la Centrul de sănătate Cristuru Secuiesc. Deoarece persoana vătămată se afla în stare gravă de sănătate, a fost transportată de urgenţă la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, unde a fost internată (filele 76-78. 63-66. 67-70. 71-73).

Conform certificatului medico-legal nr. 94/A2/OS din 03.10.2014, eliberată de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Miercurea Ciuc, la momentul internării minorul F. Z. prezenta leziuni traumatice, care pot data din 23.09.2014 şi s-au putut produce prin muşcătură animală (posibil câine), iar timpul de îngrijiri medico-legale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 22-24 zile calculate de la data producerii (filele 56-57).

În România, regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi este reglementată de O.U.G. nr. 55/2002, republicată, iar potrivit prevederilor art. 1 lit. b câinii din rasa „American Staffordshire Terrier” sunt consideraţi câini periculoşi şi sunt grupate în categoria a II-a.

Aceeaşi ordonanţă în economia art. 12 alin. 1 şi 2 stipulează următoarele:

„(1) Neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs urmări dintre cele prevăzute la art. 193 alin. (2), art. 194 sau 195 din Codul penal, maximul special al pedepselor prevăzute în aceste articole se majorează cu 2 ani.”

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din actul normativ arătat:

„4) Accesul câinilor prevăzuţi la art. 1 lit. b), precum şi al exemplarelor cu potenţial agresiv în localurile publice, în mijloacele de transport în comun, în locurile publice, precum şi în părţile comune ale imobilelor este permis numai dacă aceştia poartă botniţă şi sunt ţinuţi în lesă ...”

Din modul de reglementare al infracţiunii prevăzute în economia art. 12 din O.U.G. nr. 55/2002, republicată, rezultă că subiectul activ al unei asemenea infracţiuni este unul calificat, putând fi ori proprietarul câinelui, ori persoana care are calitatea de deţinător temporar şi care nu ia măsurile de prevenire a atacului canin, dacă atacul a avut loc.

Notăm că în cauză, incidentul analizat a avut loc la data de 23.09.2014, în jurul orelor 14,30, dată la care proprietarul câinelui cu numele de Rufus - inculpatul Isac Zsolt - se afla în Germania, animalul fiind în grija bunicii inculpatului, respectiv a inculpatei Gaspar Elisabeta.

Cu alte cuvinte, la data de 23.09.2014, inculpata G.E., avea calitatea de deţinător temporar al câinelui care a efectuat atacul canin asupra persoanei vătămate F. Z.

Remarcăm că inculpata, în calitatea ei de deţinător temporar al câinelui, a ignorat obligaţiile impuse de textele legale menţionate şi fără să-i pună botniţă sau să-l ţină în lesă a permis câinelui Rufus să pătrundă pe terenul din spatele casei, teren pe care îl deţine în coproprietate, iar în zona respectivă aveau acces mai multe persoane din cadrul familiilor învecinate. În acest context şi având în vedere circumstanţele concrete în care a avut loc evenimentul analizat, în aprecierea noastră, răspunderea pentru producerea atacului canin îi incumbă doar inculpatei, deoarece ca şi deţinător temporar al câinelui nu a luat toate măsurile de prevenire a atacului canin care a avut loc pe terenul situat în spatele casei şi aflat în coproprietate.

Reamintim faptul că inculpatul I.Z. la momentul producerii atacului canin nu se afla la domiciliul său, ci era plecat în Germania la lucru.

Potrivit declaraţiei notariale nr. 244 din 12.02.2016, dată de dl. Mezei Janos, la solicitarea proprietarului I. Z. câinele Rufus, de sex masculin, aparţinând rasei  „American Staffordsfiire Terrier" la data de 15.10.2014 a fost eutanasiat.

În actul de sesizare s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează regimul de deţinere a rasei canine „American Staffordshire Terrier", proprietarul avea obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia chinologică română, să inscripţioneze în mod vizibil avertismentul „Câine periculos" sau „Câine agresiv” şi să depună la sediul poliţiei în a cărei rază se afla situat imobilul în care este deţinui câinele o adeverinţă în fotocopie eliberată de Asociaţia chinologică română privind categoria din care face parte câinele, precum şi o adeverinţă pe proprie răspundere privind accesul câinilor pe drumurile publice şi pe căile de acces către acestea fiind permis doar dacă aceştia poartă botniţă sau sunt ţinuţi în zgardă şi lesă şi să sterilizeze câinii de luptă şi de atac, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul Isac Zsolt nu a respectat dispoziţiile legale mai sus prezentate.

În opinia noastră, împrejurarea relevată constând în nerespectarea obligaţiilor mai sus descrise de către numitul I. Z., în calitate de proprietar al câinelui, nu plasează conduita acestui acuzat în sfera infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată, deoarece, pe de o parte, atacul declanşat de câinele Rufus împotriva persoanei vătămate nu a pornit din cauza nerespectării obligaţiilor instituite în sarcina proprietarului animalului şi descrise mai sus, ci acest atac a putut să aibă loc datorită conduitei neglijente a deţinătorului temporar al animalului, care nu a respectat obligaţiile impuse de normele mai sus amintite şi a permis câinelui - fără să poarte botniţă sau să fie în lesă - să pătrundă în partea comună a unei zone de teren unde aveau acces mai multe persoane.

Pe de altă parte, între atacul câinelui Rufus care a avut loc în ziua de 23.09.2014 asupra persoanei vătămate şi nerespectarea obligaţilor descrise şi atribuite inculpatului nu se poate stabili nici un fel de raport de cauzalitate.

Prin prisma celor anterior expuse considerăm că pe baza probelor administrate nu se poate reţine în sarcina inculpatului I. Z. comiterea infracţiunii de neluare de către proprietarul câinelui sau deţinătorului temporal al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 55/2002, republicată, privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, context în care, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, inculpatul urmează să fie achitat de sub învinuirea comiterii acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatei G.E., din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, pe parcursul desfăşurării procesului penal, aceasta a recunoscut comiterea faptei fără rezerve şi a optat ca soluţionarea cauzei să se facă în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 375 raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Aşadar, constatăm şi noi alături de instanţa de fond că din materialul probator administrat se confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, inculpata G.E. în calitate de deţinător temporar al câinelui Rufus, care face parte din rasa câinilor periculoşi sau agresivi, respectiv rasa „American Staffordsfiire Terrier", la data de 23.09.2014, a permis acestui exemplar canin să pătrundă - fără să poarte botniţă sau să fie ţinut în lesă – pe un teren din spatele casei, aflat în coproprietate, zonă în care circulă, în mod obişnuit diferite persoane, iar această atitudine a înlesnit atacul canin asupra persoanei vătămate F.Z., un minor de 6 ani, care a suferit leziuni vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 55/2002.

Pentru fapta comisă, inculpatei i s-a stabilit o pedeapsă corect individualizată, prima instanţă a ţinut seama atât de circumstanţele reale ale comiterii faptei, cât şi de cele personale ale inculpatei, făcând aşadar o riguroasă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 74 Cod penal referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei şi prin urmare cuantumul pedepsei stabilite reprezentă un tratament penal just, fiind respectat totodată şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii, oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei de stabilire a unei pedepse constând în amendă penală în modalitatea amânării acesteia, nu poate fi primită, deoarece în contextul prezentat stabilirea unei pedepse, constând în amendă penală, care să fie amânată, în aprecierea noastră, ar fi în dezacord cu scopul legii penale. 

Referitor la criticile aduse laturii civile, observăm că, în plângerea prealabilă formulată, persoana vătămată F. Z., s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a  solicitat obligarea inculpaţilor la plata prejudiciului material în cuantum total de 296 lei şi daune morale în cuantum de 5.000 euro (filele 53-55).

În faza de judecată persoana vătămată şi-a majorat pretenţiile la 1.936 lei reprezentând despăgubiri materiale şi 5.000 de euro daune morale.

În privinţa daunelor materiale solicitate, remarcăm faptul că, adunând sumele  rezultate din conţinutul înscrisurilor doveditoare aflate la filele 35, 36 din dosarul de urmărire penală şi la filele 145, 148 şi 149 din dosarul primei instanţe, respectiv sumele de 156 lei, 40 lei, 1.500 lei, 100 lei şi 40 lei, vom obţine în final suma de 1.836 lei, care reprezintă contravaloarea despăgubirilor materiale dovedite cu înscrisurile mai sus arătate. Menţionăm că partea civilă nu a depus la dosar alte acte cu care să justifice efectuarea cheltuielilor până la concurenţa sumei de 1.936 lei.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă F. Z., arătăm că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni, înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiilor acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanelor vătămate.

Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial în ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru aceasta, în momentul săvârşirii faptei penale, dar şi în viitor.

Deoarece daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă şi obiectivă şi spre deosebire de daunele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, daunele morale se orientează pe baza evaluării instanţei, cuantumul acestora se determină de completul de judecată, ţinând cont de specificul cauzei deduse judecăţii şi de aceea stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare.

Ca atare, pentru a nu fi pur subiectivă sau a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului.

Suma stabilită sub forma daunelor morale, întotdeauna trebuie să fie acordată într-un cuantum rezonabil şi suficient, proporţional şi adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.

În contextul prezentat este evident că partea civilă, un minor în vârstă de 6 ani,  a fost puternic afectată de cele întâmplate, fiind fără îndoială că părţii civile i s-a cauzat un prejudiciul moral reprezentat de suferinţa psihică traumatizantă, îndurată în urma atacului canin la care a fost expusă, soldat cu un număr însemnat de muşcături şi care i-a provocat leziuni profunde la nivelul întregului corp, împrejurare care este evidenţiată şi de fotografiile depuse şi aflate la filele 39-50 din dosarul de urmărire penală.

În lumina celor mai sus expuse, în aprecierea noastră suma acordată părţii civile F.Z.de instanţa de prim grad, cu titlu de daune morale a fost corect individualizată.

Mai notăm că potrivit actului intitulat „Decont de cheltuieli” depus în cursul urmăririi penale de partea civilă Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc (filele 115-116),  suma aferentă spitalizării părţii civile se ridică la 3.245,47 lei şi prin urmare punctul de vedere exprimat de inculpaţi, potrivit căruia este nejustificată acordarea acestei sume, deoarece nu au la bază documente contabile din care să rezulte cuantumul acestora, nu are un suport real şi nu îl vom primi. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a Cod procedură penală, s-au apelurile declarate de inculpaţii-apelanţi G. E.şi I. Z., împotriva sentinţei penale nr. 29 din 04 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul penal nr. 2.778/268/2015 şi în consecinţă:

S-a desființat parţial sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul I. Z., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 55/2002,  republicată, privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.

A fost obligată inculpata G. E. să plătească părţii civile F. Z., reprezentat de F. K. si F.A. suma de 1.836 lei reprezentând despăgubiri materiale si  5.000 de euro sau echivalentul acestei sume la data plăţii, cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor civile formulate.

A fost obligată inculpata G. E. să plătească părţii civile Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, suma de 3.245,47 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părţii civile F. Z..

În temeiul art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata G. E. să plătească părţii civile suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligata inculpata G. E. să plătească în favoarea statului suma de 251 lei, reprezentând contravaloarea parţială a cheltuielilor judiciare avansate de stat, din cursul urmăririi penale şi din faza de judecată din faţa instanţei de fond. 

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare din prim grad în sumă de 251 lei, au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate privind  încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei, cuantumul pedepsei stabilite, şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la amânarea pedepsei stabilite.

Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în temeiul art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea părţii civile, având ca obiect obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare din apel, constând din 1.000 lei contravaloarea onorariului avocatului ales şi 99,99 lei contravaloarea combustibilului utilizat pe ruta Cristuru Secuiesc – Târgu Mureş şi retur.

Pentru aceleaşi considerente, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentelor apeluri, în sumă de 200 lei, au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare