Criterii generale de individualizare. Pedeapsa şi scopul ei. Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare

Criterii generale de individualizare. Pedeapsa şi scopul ei. Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare

-art. 72 Cod penal;

-art. 52 Cod penal;

-art. 80 Cod penal.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţinea seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate  în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurarea care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă.

Deliberând asupra recursului declarat de V. O. A. şi D. N. B. împotriva deciziei penale nr.768/A/3.12.2008, constată:

Prin decizia penală nr.768/A/3.12.2008 Tribunalul Bucureşti a admis  apelurile declarate de inculpaţii  V. O. A. şi D. N. B.

Împotriva sentinţei penale nr.240/14.03.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti pe care a desfiinţat-o în parte.

A înlăturat pentru fiecare inculpat sporul de câte  2 ani aplicat urmând ca fiecare să execute câte 10 ani închisoare.

S-a dedus prevenţia pentru fiecare inculpat .

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a avut în vedere următoarele:

Prin sentinţa penală nr.240/14.03.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr.18651/299/2007 s-a dispus conform art.334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul  V.  O. A. dintr-o unică infracţiune prev. de art.211 alin.1, 2 lit.b şi  c, alin.21 lit.a C.p. având ca parte vătămată pe R. J. H. R., în două infracţiuni prev.de art.211 alin.1, 2 lit.b şi c, alin.21 lit.a C.p. cu aplic.art.33 lit.a C.p. (părţi vătămate R. J. H.R. şi M. J.).

1.Conf.art.211 alin.1, 2 lit.b şi c şi al. 12 lit.a C.p. fost condamnat inculpatul V. O. A. , deţinut în prezent în Spital Penitenciar Jilava) la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată M. J.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 641it.a teza a II-a, lit.b C.p.

Conf.art.211 alin.1,2 lit.b şi c şi alin.21 lit.a C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată R. J. H. R.

Conf.art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. s-au contopit cele două pedepse şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare, pe care a sporit-q cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final 12 (doisprezece) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.

Conf.art.350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Conf.art.88 C.p. s-a dedus prevenţia de la 06.08.2007 la zi.

2. Conf.art.211 alin.1, 2 lit.b şi c şi alin.21 lit.a Cp. a fost condamnat inculpatul D. N. B., deţinut în prezent în Penitenciarul Jilava) la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată M. J.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.

Conf.art.211 alin. 1, 2 lit.b şi c şi alin.21lit.a Cp. a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată R. J. H. R.

Conf.art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. s-au contopit cele două pedepse şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final 12 ( doisprezece) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. Conf.art.350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului. Conf.art.88 C.p. s-a dedus prevenţia de la 06.08.2007 la zi.

Conf.art.118 lit.e C.p. s-a confiscat de la inculpatul V. O. A. telefonul marca Siemens ce a făcut obiect al infracţiunii săvârşite faţă de partea vătămată M. J.şi suma de 30 RON, ce a făcut obiect al aceleiaşi infracţiuni.

 Conf.art.118 lit.e Cp. s-a confiscat de la inculpatul D. N. B. suma de 120 RON ce a făcut obiect al infracţiunii săvârşite faţă de partea vătămată M. J.

Conf.art.14, 346 C.p.p. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă R. J. H. R., şi a obligat pe inculpaţi în solidar la 2496,67 lei daune materiale şi 5.880 euro în contravaloarea în lei la cursul BNR în ziua plăţii, daune morale.

A luat act că partea vătămată M. J., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Conf.art.191 C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conf.art.189 C.p.p. sumele reprezentând onorarii avocat oficiu s-au asigurat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

La data de 24/25.07.2007, în jurul orei 00.30, p.văt. R.J.H.R. şi M.J., cetăţeni germani, se plimbau în Parcul Herăstrău pe o alee situată pe malul lacului, după ce în prealabil frecventaseră o terasă din apropiere.

La un moment dat în aproprierea unui pod din fier din imediata vecinătate a Clubului Diplomaţilor în faţa lor pe alee au apărut inculpaţii V. O. A. şi D. N.B.

De comun acord, inculpaţii au hotărât să deposedeze părţile vătămate de bani şi alte bunuri pe care aceştia le-ar putea avea asupra lor.

În acest scop, în momentul în care au trecut pe lângă părţile vătămate, inculpatul V. O. A. fără nicio discuţie prealabilă, l-a lovit cu antebraţul şi cu cotul în faţă pe partea vătămată R.J.H.R. în timp ce inc. D. N. B. i-a smuls poşeta din mana părţii vătămat J. M., profitând de faptul că odată îndepărtată partea vătămată R. J. aceasta rămăsese fără nici o apărare.

În urma loviturilor primite, partea vătămata R. J. H. R. a căzut la pământ fiind lovit în continuare cu pumnii şi cu picioarele atât de inculpatul V. O.A. cât şi de inculpatul D. N. B.

Pentru a se apăra de lovituri, partea vătămata R. J. H. R. s-a ridicat de jos şi s-a îndreptat spre lac fiind însă ţinut de cămaşă de către inculpatul V. O. A.

Într-un final cămaşa a cedat iar partea vătămata a reuşit să sară în lacul Herăstrău.

În tot acest timp, partea vătămată J. M., speriată, a stat pe loc şi a început să strige după ajutor.

Inculpatul D. N. B. a împins-o spre lac,aceasta dezechilibrându-se şi cazând la rândul ei în apa.

De pe mal, cei doi inculpaţi i-au cerut pârtii vătămate R. J. H. R. telefonul mobil, acesta aruncându-şi înspre ei aparatul marca Sony Ericsson K800i după ce în prealabil i-a scos acumulatorul şi cartela SIM.

La impactul cu solul, telefonul mobil s-a dezmembrat, piesele componente fiind culese de pe jos de inculpatul V. O. A.

După culegerea telefonului, cei doi inculpaţi s-au îndepărtat faptelor, lăsând părţile vătămate în apă.

Pe drum inculpatul D. N. B. a desfăcut geanta sustrasă părţii vătămate J. M. ce conţinea un telefon mobil marca Siemens, un portofel cu suma de 150 RON şi 30 Euro, carduri bancare, cartela acces hotel şi actul de identitate. Dintre aceste bunuri, inculpatul a luat telefonul mobil şi suma de 150 RON: restul bunurilor abandonându-Ie în zona respectivă.

Inculpatul Dumitru Nicolae Bogdan i-a dat telefonul mobil Siemens sustras inculpatul V. O. A. în schimbul altui telefon mobil Nokia şi a sumei de 30 RON.

Ulterior, telefonul mobil Siemens, sustras părţii vătămate J.M., a fost dat de către inculpatul V. O. A. numitului M. A. în schimbul altui telefon mobil Siemens şi a unei diferenţe de 120 RON.

Din suma de 150 RON sustrasă, inculpatul  V. O. A. a primit suma de 30 RON restul păstrându-i inc. D. N. B. Banii au fost cheltuiţi de către cei doi inculpaţi în interes personal.

Telefonul mobil Sony Ericsson K800i, sustras părţii vătămate R. J. H. R. , a fost dat de către inculpatul V. O. A. cu titlu de cadou fratelui său Va. T. C., care la rândul său i l-a dat prietenei sale P. S. A.

Vinovăţia inculpatului V. O. A. şi D.N. B. rezultă fără dubii din coroborarea mai multor mijloace de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faşă instanţei:

 Fapta de tâlhărie comisă de inculpatul V. O. A. şi D. N. B. faţă de partea vătămată R. J. H. R., rezultă din declaraţii date de către acesta care se coroborează cu declaraţiile date de partea vătămată J. M. Din declaraţiile acestora rezultă ca partea vătămata a fost lovita de  mai multe ori de către ambii inculpaţi şi deposedat de un telefon mobil Sony Ericsson K800i pe care îl avea asupra sa.

Declaraţiile acestora se coroborează şi cu concluziile Raportului de Constatare Medico - Legala nr.A1/8739/2007 din 18.09.2007 de unde rezultă că partea vătămată R. J. H. R. a suferit leziuni traumatice la nivelul fetei vindecabile în 12-14 zile.

Partea vătămata R. J. H. R. i-a recunoscut din grup pe inculpaţii V. O. A. şi D. N. B. ca fiind autorii faptei de tâlhărie comise asupra sa.

Din certificatul de garanţie al telefonului mobil sustras reiese ca acesta are seria de IM El nr. 35471601-590319-1.

În baza autorizaţiei nr.34 din 31.07.2007 dată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost localizat aparatul telefonic cu seria de IMEI nr. 35471601590319-1 la adresa martorei P. S. A., de la care a şi fost ridicat ulterior pe baza de dovadă scrisă.

Din declaraţiile martorilor P.S. A. şi V. T. C. rezultă că au primit telefonul mobil Sony Ericsson K800i de la inculpatul V. O. A.

Conform planşei fotografice efectuate în cauză, telefonul mobil ridicat de la martora P.S. A. are aceeaşi serie IMEI cu cea a telefonului sustras părţii vătămate.

Telefonul mobil a fost predat pe baza de dovadă scrisă părţii vătămate. Toate probele arătate mai sus se coroborează şi cu declaraţiile celor doi inculpaţi audiaţi în cauza.

Fapta de tâlhărie comisă de inculpaţii D. N. B. şi V. O. A. faţă de partea vătămată J. M., rezultă din declaraţiile acesteia care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate R. J. H. R.

Declaraţiile acestora se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului prin care s-au descoperit în zona indicată ca loc al săvârşirii faptei cardurile bancare, suma de 30 Euro, actul de identitate al părţii vătămate şi alte bunuri din conţinutul poşetei sustrase.

De asemenea telefonul sustras şi identificat cu seria de IMEI 356427001137202 a fost găsit şi ridicat de la martorul M. A. N.

In susţinerea învinuirii este şi declaraţia martorului M. A. N. din care reiese ca în data de 27.07.2007 inculpatul V. O. A. i-a dat în schimbul unui telefon mobil Siemens şi a sumei de 120 lei un telefon tot marca Siemens a cărei provenienţa ilicita nu a cunoscut-o.

Audiaţi fiind în faţa instanţei, inculpaţii au recunoscut că au luat împreună, anterior faptei hotărârea de a "face rost de ceva", atacând părţile vătămate, iar în realizarea acestei hotărâri, inculpatul V. O. A. l-a lovit pe partea vătămată R. J., astfel încât inculpatul D. N. B. să poată lua geanta partea vătămată M. J., odată ce aceasta a rămas lipsită de protecţie.

În drept,

 I.Fapta inculpatului V. O. A.,care în noaptea de 24/25.07.2007, în jurul orei 00:30 , în timp ce se afla în Parcul Herăstrău împreună cu inculpatul D. N., în baza unei înţelegeri prealabile cu acesta a exercitat violenţe fizice (l-a lovit pe partea vătămată R. J.), astfel creând condiţii favorabile pentru ca inculpatul D. N. B. să sustragă prin smulgere geanta părţii vătămate J. M.(rămasă fără apărare şi fără posibilitatea de a reacţiona după lovirea lui R. J.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.211 alin.1, 2 lit.b, c, alin.21 lit.a C.p.

 Din această perspectivă subliniază instanţa că partea vătămată M. J. este persoana ale cărei bunuri au fost luate, iar partea vătămată R. J. este persoana faţă de care s-au exercitat violenţe pentru a le putea lua bunul (geanta) celei dintâi părţi vătămate, astfel cum instanţa deja a analizat din expunerea situaţiei de fapt şi analiza probelor. Aşadar, prin exercitarea violenţelor faţă de R. J., inculpatul V. O. A. a avut o contribuţie directă la deposedarea de bunuri a părţii vătămate M.J.

 II.Fapta aceluiaşi inculpat, care în noaptea de 24/25.07.2007, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în Parcul Herăstru, împreună cu inculpatul D. N. B. I-a deposedat prin folosirea de violenţe fizice pe partea vătămată R. J. H. R. de un telefon mobil marca Sony Ericsson K800i, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.211 alin.1 , 2Iit.b, c, alin.21 lit.a C.p.

 Pluritatea de patrimonii ce au făcut obiect al faptelor atrage aşadar incidenţa dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, în sensul art.33 lit.a C.p.

 Din această perspectivă, instanţa a făcut aplicarea disp.art.334 C.p.p. reţinând în sarcina inculpatului V. O. A. nu una, ci două infracţiuni.

 III. Fapta inculpatului D. N. B., care în noaptea de 24/25.07.2007, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla în Parcul Herăstru, a deposedat-o, prin folosirea de violenţe asupra bunului sustras, pe  partea vătămată J. M. de o poşetă conţinând un telefon mobil Siemens, suma de 150 ron şi 30 euro, mai multe carduri bancare, o cartelă de acces hotel şi actul de identitate, iar împreună cu inculpatul V. O. A. I-a deposedat prin întrebuinţarea de violenţe pe partea vătămată R. J.H. R. de un telefon mobil marca Sony Ericsson K800i, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.211 alin.1, 2 lit.b, c, alin. 21 lit.a C.p. cu aplic.art.33 lit.a C.p. (două infracţiuni).

 Infracţiunile săvârşite atrag răspunderea penală a inculpaţilor potrivit art.17 C.p.

 La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art.72 Cp., circumstanţele reale, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârşite (subliniind din această perspectivă instanţa că partea vătămată R. J. după ce a fost lovit în mod repetat de inculpaţi a sărit în apa unui lac adânc, existând pericolul real de înec, pericol cunoscut de inculpaţi care  sunt localnici, în împrejurările în care adâncimea lacului este o chestiune notorie.

 Totodată, subliniază instanţa din aceeaşi perspectivă a pericolului concret al faptei că, în aceste împrejurări inculpatul D. N. B. continuând activitatea infracţională a împins-o şi pe partea vătămată M. J. în apa aceluiaşi lac, după care ambii inculpaţi au cerut părţii vătămate R.J. să le dea telefonul mobil în timp ce acesta era în apă. După ce au realizat în acest mod deposedarea părţilor vătămate de bunuri inculpaţii le-au abandonat în apa adâncă.

 De asemenea, instanţa a avut în vedere persoanele inculpaţi lor care nu au antecedente penale şi au recunoscut faptele.

 Punând în balanţă ansamblul acestor considerente, instanţa a apreciat că pentru fiecare infracţiune o pedeapsă orientată spre jumătatea intervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenţie, este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

 Conf.art.33 lit.a, 34 lit.b Cp. fiecare dintre inculpaţi săvârşind câte două infracţiuni în concurs real, instanţa a dispus contopirea acestora, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea care a fost sporită cu câte 2 ani.

 Aplicarea sporului este necesară faţă de circumstanţa reală a pluralităţii de infracţiuni având o gravitate deosebită şi denotând astfel o mare periculozitate, o poziţie accentuat potrivnică faţă de atitudinea normală care e caracterizată prin respectarea legii penală.

 Sub aspectul laturii civile instanţa a reţinut că partea vătămată M. J. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

 În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea vătămată R. J. instanţa a reţinut că acesta s-a constituit parte civilă după cum urmează: 2496,67 RON despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare transport, interpret, examinări medicale,îmbrăcăminte şi încălţăminte distrusă, telefon, precum şi 880 euro prejudiciu pentru efortul suplimentar pe care l-a depus pentru recuperarea absenţelor de la locul de muncă, respectiv 5.000 euro reprezentând echivalent pentru traumele fizice şi psihice suferite (fila 136 dosar instanţă).

 Deoarece,ambii inculpaţi au fost de acord cu plata daunelor materiale, potrivit principiului disponibilităţii care guvernează latura civilă, instanţa a admis cererea părţii vătămate, fiind dezlegată de obligaţia de a analiza temeinicia cererii.

 În ceea ce priveşte daunele morale,instanţa a reţinut că doar inculpatul D. N. B. a fost de acord cu acoperirea acestora, inculpatul V. O. A. precizând că nu este de acord să acopere daunele solicitate de partea vătămată R. J.

 În consecinţă, instanţa a analizat temeinicia cererii părţii vătămate din această perspectivă.

 Astfel, a reţinut instanţa că faţă de modul concret de săvârşire, fapta a creat părţii vătămate R. J. traume fizice (conform actului medica anexat), precum şi traume psihice.

 Traumele psihice aduse părţii vătămate R. J. sunt majore fiind evident că o asemenea "experienţă" este de natură să marcheze şi pe viitor comportamentul părţii vătămate, în sensul creării unei sentiment profund de insecuritate.

 De asemenea, e de necontestat că după o asemenea experienţă, partea vătămată a depus un efort suplimentar pentru a îşi continua activitatea cotidiană.

 Deoarece un asemenea prejudiciul nu poate fi acoperit în natură, partea vătămată este îndreptăţită potrivit art.14 alin.3 lit.b C.p.p. să primească o despăgubire bănească, în limitele solicitate.

 În consecinţă,văzând şi disp.art.998 şi urm. Cod civil, privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, instanţa a admis acţiunea civilă a părţii vătămate R. J. şi din perspectiva daunelor morale fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv: existenţa faptei ilicite săvârşită cu vinovăţie, existenţa unui prejudiciul şi existenţa legăturii de cauzalitate între aceste elemente.

 Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii care criticat soluţia sub aspectul individualizării pedepselor ce le-au fost aplicate, precum şi cel al daunelor morale stabilit de către instanţă.

 Tribunalul, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate şi din oficiu, sub toate aspectele a reţinut următoarele:

 Înaintea primei instanţe au fost respectate toate dispoziţiile legale ce garantează aflarea adevărului şi asigură drepturile părţilor,fiind totodată administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seamă şi exact apreciate.

 Pe cale de consecinţă,a  constatat că faptele şi împrejurările reţinute ca existente prin hotărârea atacată, precum şi cele înlăturate prin aceeaşi hotărâre, corespund probelor administrate în cauză, soluţia dată în fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar şi fiind în  concordantă cu acesta.

 Astfel, în raport de materialul probator administrat în cauză prima instanţă a reţinut în mod corect existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţi lor în săvârşirea acestora, aplicând totodată câte o pedeapsă judicios individualizată pentru fiecare din faptele comise.

 Pentru a aprecia astfel, Tribunalul a constatat că instanţa de fond, în opera de individualizare a dat eficienţă corespunzătoare datelor privitoare la persoana făptuitorilor şi la fapta comisă de către aceştia, atunci când a stabilit întinderea pedepselor componente, ignorând însă faptul că necesitatea aplicării unui spor trebuie să se întemeieze pe sporul de gravitate şi periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracţiuni. Criticile cristalizate în această materie, în practică, privesc multitudinea infracţiunilor aflate în concurs, stăruinţa în acelaşi gen de infracţiuni ce atribuie repetării un caracter de sistem, frecvenţa în timp a infracţiunilor aflate în concurs din care rezultă o oarecare organizare a activităţii infracţionale. Or, în speţă nu ne regăsim în astfel de situaţii, modalitatea de săvârşire a faptelor, ca unic element în considerarea căruia prima instanţă a apreciat ca fiind necesar un spor de pedeapsă, fiind unul din criteriile avute în vedere la stabilirea pedepselor componente.

 Raportând aceasta la împrejurarea că în cazul infracţiunilor de tâlhărie, ca infracţiuni îndreptate în subsidiar şi împotriva persoanei, pluralitatea de subiecţi pasivi atrage şi pluralitatea de infracţiuni şi totodată la datele pozitive ce îi caracterizează pe apelanţii inculpaţi, Tribunalul a apreciat că nu se justifică aplicarea unui spor, spor prevăzut de altfel cu caracter facultativ de lege.

 Sub aspectul laturii civile a cauzei soluţia instanţei este, în opinia tribunalului, temeinică şi legală stabilindu-se în mod corect atât existenţa condiţiilor răspunderii civile delictuale, cât şi întinderea prejudiciului suferit şi pe cale de consecinţă a daunelor acordate părţii civile, inclusiv a celor morale, evaluate în raport de elementele concrete ale cauzei, în baza cărora s-a stabilit în ce măsură drepturile sale nepatrimoniale au fost afectate prin fapta ilicită a inculpaţilor.

 Ca atare, Tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., a admis apelurile declarate de inculpaţii V. O. A. şi D. N. B.,împotriva sentinţei penale nr.240/14.03.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pe care a desfiinţa-o în parte, astfel: a înlăturat pentru fiecare inculpat sporul de câte 2 ani aplicat urmând ca fiecare să execute câte 10 ani închisoare; conform art. 88 C.penal a dedus prevenţia pentru inculpatul V. O. A. de la 06.08.2007 la 02.06.2008 şi pentru inculpatul D. N. B. de la 06.08.2007 la 02.06.2008 (decizia penală nr. 723/2008 a Curţii de Apel Bucureşti); a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

 Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V. O. A. şi D.N. B.,criticând-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate apreciată ca fiind prea aspră în raport de fapta comisă. În drept se invocă art.3859 pct.14 Cod procedură penală.

 De asemenea,în calea de atac declarată de inculpaţi,partea civilă R. J. H. R., a precizat pretenţiile civile(f.33 dosar recurs).

 Analizând hotărârea recurată Curtea va admite recursurile inculpaţilor,pentru următoarele considerente:

 Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate  de inculpaţii V. O. A., D. N. B. , Curtea constată că soluţiile instanţei de  fond şi de apel, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de tâlhărie sunt  prea aspre, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea sinceră a acestora pe parcursul procesului penal, precum şi atitudinea anterioară comiterii faptelor. Deşi  în mod corect  nu s-au reţinut în favoarea inculpaţilor existenţa circumstanţelor atenuante pedepsele astfel stabilite nu  au  fost just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 Cp. Sancţiunile de 10 ani închisoare aplicate pentru fiecare dintre inculpaţi nu  corespund scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că se impune redozarea, în sensul micşorării lor. Sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, recunoaşterea şi regretarea comiterii faptei,  împrejurările şi modul cum au fost săvârşite, faptul că inculpaţii s-au angajat având contracte de muncă (fila 43-56 dosar de apel). Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia, în raport de materialul probator administrat în cauză,  dar nu  au aplicat pedepse just individualizate, conform cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.

 Astfel, critica recurenţilor inculpaţi, în sensul acordării unei mai largi eficienţe a dispoziţiilor art. 74 C. pen., va fi reţinută, deoarece circumstanţele personale nu au fost avute în vedere şi  nu au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen.  Curtea consideră că în cauză  nu au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, nereflectând, atât gravitatea faptei comise, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, ţinându-se cont şi de regimul sancţionator corespunzător concursului între cauzele de agravare şi atenuare stipulat la art. 80 C. pen .

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. O pedeapsă deosebit de aspră, în raport cu datele personale ale inculpatului, este adesea neconvingătoare şi neeficientă, nefiind  în măsură a-şi atinge scopul.

Se constată că instanţa de fond, la stabilirea pedepsei de  12 ani închisoare, precum şi instanţa de apel la stabilirea pedepsei de 10 ani închisoare au luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, neacordând semnificaţia cuvenită datelor referitoare la persoana inculpaţilor, care a manifestând o atitudine constantă de regret faţă de fapta comisă şi s-au încadrat în muncă.

 Apreciind recursul fondat pentru aceste considerente Curtea va reduce pedepsele la 8 ani şi şase luni.

 În ceea ce priveşte solicitarea domnului R. J. H. R. privind acoperirea daunelor materiale în cuantum de 125 euro( pantofi sport),  50 euro (tricou sport kaki), 300 euro (telefon mobil Sony Ericson K8001), 100 euro (pantaloni verzi), Curtea constată că  au fost  acordate prin sentinţa instanţei de fond despăgubiri materiale în cuantum de 2496, 67 lei  şi despăgubiri morale în cuantum de 5880 euro. Partea vătămată  nu a declarat apel împotriva acestei sentinţe, iar drepturile sale nu au fost modificate prin decizia instanţei de apel care a vizat exclusiv pedeapsa aplicată inculpaţilor.

 Modalitatea prin care partea vătămată poate intra în posesia sumelor de bani acordate de instanţe (2496, 67 lei daune materiale  şi 5880 euro despăgubiri morale) o reprezintă executarea silită pe baza titlului executoriu constatând în hotărârea judecătorească definitivă.

 Apreciind recursurile inculpaţilor ca fondate, Curtea va  casa decizia penală nr. 768/A/ 3.12. 2008 şi pe fond:

 A.În temeiul disp. art. 211 alin. 1,2 lit. b şi c şi alin. 21 lit. c Cod penal.

 1.Va condamna pe inculpatul V. O. A. la 8 (opt) ani  şi 6 (şase) luni închisoare pentru comitere infracţiunii de tâlhărie  asupra părţii vătămate M.J.

 Va face aplicarea art. 71 alin.1 şi 64  lit. a teza a II-a lit. b Cod penal.

2. Va condamna pe acelaşi inculpat la 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni  închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate R.J. H. R. conform dispoziţiilor art. 211 alin.1,2 lit. b şi c şi alin. 21 lit.a Cod penal.

 Va face aplicarea art. 71 alin. 1  şi 64 lit. a teza a II-a  lit. b Cod penal.

 Va face aplicarea art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal şi va contopi cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În condiţiile prev. de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului prevederile 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.

 B.În temeiul disp. art. 211 alin.1,2  lit. b şi c şi alin. 21 lit. a Cod penal

 2. Va condamna pe inculpatul D. N. B. la câte 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare  pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie părţi vătămate M. J. şi R.J. H. R.

 În condiţiile prev. de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pedeapsă complementară alăturată fiecărei pedepse principale.

 Va face aplicarea art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal şi va  dispune ca inculpatul să execute  pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

 Va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a teza a II-a  lit. b Cod penal.

 Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

 Va deduse din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 06.08.2007 la 02.06.2008.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală -  Decizia penală nr. 297/ 26 februarie 2009).

10

Domenii speta

Spete similare