Prescriptibilitate. Instanţa competentă. Culpa comisiilor de fond funciar în cauzarea prejudiciului. Aprecierea prejudiciului din perspectiva art. 998 Cod civil, îmbogăţire fără justă cauză.

„Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ……….. sub nr. ……… pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul B. V. a chemat în judecată pârâţii AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI BUCUREŞTI şi COMISIA JUDEŢEANĂ pentru aplicarea fondului funciar IAŞI, solicitând instanţei să oblige pârâtul ADS Bucureşti la plata sumei de 246.420 lei RON reprezentând contravaloarea drepturilor de arendă pentru suprafaţa de 68,45 ha teren arabil, aferentă perioadei 01.01.2000 – 31.12.2008.

Acţiunea nu a fost motivată în fapt sau în drept.

În cadrul aţiunii se arată doar modul de calcul al sumei pretinse: 68,45 ha x 9 ani = 616,05 ha; 616,05 ha x 1000 kg/ha = 616.050 kg; 616.050 kg x 0,400 RON/kg = 246.420 RON.

Alăturat acţiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri:

-„recapitulaţia” sentinţelor civile în baza cărora i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 68,45 ha : sentinţa nr. X X –ds. Nr. X al Jud. Paşcani, sentinţa nr. X – dosar X al Jud. Paşcani şi sentinţa nr. X – dosar X al Jud. Paşcani (f.3);

- adrese reclamant – Instituţia Prefectului din --- (f.4, 9, 12);

-Sentinţa civilă nr. X – FF- „o. de a face” pentru 12,19 ha teren arabil şi 10 ha teren vegetaţie forestieră pe raza comunei X  (f.5-8);

-Sentinţa civilă nr. X – FF- „o. de a face” pentru 26,96 ha teren agricol pe raza comunei X (f.10-11);

-Sentinţa civilă nr. X – FF- „o. de a face” pentru 29,30 teren arabil pe raza comunei X (f. 13-16);

-Răspunsul ADS către reclamant  din 18.06.2008, privind inexistenţa unei solicitări de punere la dispoziţia comisiilor de fond funciar a suprafeţelor de teren din domeniul statului (f.17-18).

Pârâtul COMISIA JUDEŢEANĂ IAŞI a formulat întâmpinare (f.23-24) prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului, atât pe cale de excepţie cât şi pe fond. Astfel, pârâtul invocă excepţia netimbrării acţiunii  şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Cu privire la necesitatea timbrării acţiunii pârâtul nu arată decât că acţiunea de faţă nu face parte din cele prevăzute de art.42 din Legea 1/2000 ca fiind scutite de plata taxei de timbru. Cu privire la excepţia prescripţiei arată doar că nu a fost respectat termenul general de prescripţie de 3 ani.

Pe fondul cauzei pârâtul arată că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu în patrimoniul său pentru ca acesta să aibă câştig în cauza de faţă. Nu există nicio culpă în sarcina Comisiei Judeţene Iaşi, nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul invocat de reclamant şi presupusa culpă a pârâtului. Pentru considerentele expuse solicită respingerea acţiunii pe fond.

Reclamantul a mai depus următoarele înscrisuri: precizări formulate de Comisia Locală Butea în dosarul nr. X al unei instanţe judecătoreşti (f.41-42), adresă Primăria Al.I.Cuza – reclamant (f. 43) adresă Primăria Strunga-reclamant (f.44), adresă Primăria Al.I Cuza – Instituţia Prefectului Jud. Iaşi (f.45).

Prin sentinţa civilă nr. X pronunţată în dosarul nr. X al Tribunalului Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată de instanţă din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de judecată în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pe rolul Judecătoriei Iaşi cauza a fost înregistrată la data de ….. sub nr. X.

La data de … pârâtul ADS Bucureşti a solicitat precizări la acţiunea reclamantului, respectiv amplasamentul suprafeţei de 68,45 ha (localitate, judeţ, tarla, parcelă), semnificaţia perioadei de timp indicate în acţiune, dreptul pretins încălcat de pârât şi temeiul de drept al acţiunii (f.16).

La data de 12.10.2009 reclamantul a revenit cu solicitarea obligării pârâtei ADS la plata sumei  246.420 lei RON reprezentând drepturi de arendă pentru perioada 2000-2008, la care mai adaugă suma de 27.380 lei RON drepturi de arendă pe anul 2009 şi suma de 20.000 lei RON – cheltuieli de judecată (f. 29).

Nu s-au depus alte înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. X  pronunţată în dosarul nr. X al Judecătoriei Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de judecată în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Pe rolul Judecătoriei Paşcani cauza a fost înregistrată la data de … sub nr.  X

La primul termen de judecată în faţa acestei instanţe (12.01.2010) reclamantul a formulat din nou precizări la acţiune, în sensul că pretenţiile sale sunt de 5.240.250 lei  ROL pentru suprafaţa de 116,45 ha ocupată abuziv de ADS Bucureşti, 1.164,50 ha suprafaţa ocupată abuziv de ADS Bucureşti timp de 10 ani în perioada 01.01.2000 – 31.12.2009, 1000 kg – cantitatea de grâu datorată anula pentru 1 ha teren şi 0,45 de lei valoarea unui kg de grâu.

Prin aceleaşi precizări la acţiune, faţă de valoarea pretenţiilor arătate, reclamantul invocă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Paşcani şi solicită declinarea către Tribunalul Iaşi (f.7).

Alăturat precizărilor reclamantul depune o adresă din partea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală prin care se indică preţul de achiziţie en-gros la grâu (f.10).

Nu au fost depuse înscrisuri noi.

Prin sentinţa civilă nr. X  pronunţată în dosarul nr. … al Judecătoriei Paşcani s-a luat act de majorarea pretenţiilor reclamantului, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Paşcani, cauza fiind declinată spre soluţionare Tribunalului Iaşi (f.13-14).

La data de …. cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. …..

Reclamantul a mai depus în faţa acestei instanţe următoarele înscrisuri noi: adresă Primăria Strunga- reclamant  (f.23), adresă de înaintare memoriu reclamant dinspre Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor către ADS (f.24), răspuns ANRP către reclamant (f.25-26), răspuns ADS către reclamant prin care ADS arată că nu deţine teren pe raza comunelor unde i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate (f.42-43).

La data de … reclamantul invocă din nou excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, solicitând trimiterea cauzei Judecătoriei Paşcani (f.46).

Prin sentinţa civilă nr. X  pronunţată în dosarul nr. … al Tribunalului Iaşi, competenţa de soluţionarea a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Paşcani, constatându-se totodată conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Iaşi în vederea stabilirii instanţei competente.

Prin sentinţa nr. 3 din 30.04.2010 pronunţată în dosarul nr. 278/45/2010 al Curţii de Apel Iaşi a fost soluţionat conflictul de competenţă, competenţa de soluţionare fiind stabilită în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Cauza a fost restituită Judecătoriei Paşcani în vederea continuării judecăţii în dosarul nr. X, la începutul lunii iunie 2010, cu termen la data de 20.07.2010.

La primul termen de judecată după restituire, reclamantul  îşi majorează din nou pretenţiile (f. 36)  la suma de 10.000.000.000 lei vechi ( 1 miliard de lei noi), din care : 5.240.250.000 lei vechi (524. 025 lei noi) contravaloarea produselor datorate în kg grâu pentru 10 ani (01.01.2000 – 31.12.2009); 2.368.593.000 lei vechi ( 236. 859,3 lei noi ) - contravaloare dobânzi; 2.000.000.000 lei vechi (200.000 lei noi) – daune morale; 391.157.000 lei vechi (39. 115,7 lei noi) – cheltuieli de judecată.

 Solicită aceste sume de bani doar de la ADS Bucureşti.

La termenul din data de 20.07.2010 instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2000 – 03.03.2006 (f.37).

Pârâta ADS Bucureşti a formulat note de concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei invocate de către instanţă pentru perioada anterioară celor trei ani anteriori deschiderii acţiunii (f.86-87).

Reclamantul, prin apărător, a formulat de asemenea concluzii asupra excepţiei (f.98-99), solicitând respingerea acesteia, în esenţă pentru faptul că potrivit art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 prescripţia dreptului la acţiune, în cazul acţiunilor decurgând din răspunderea civilă delictuală, începe să curgă de la momentul în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască , atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea. La momentul lunii ianuarie 2000 reclamantul nu cunoştea nici paguba şi nici persoana care răspunde de ea.

De asemenea, fiind vorba de prestaţii succesive cursul prescripţiei, dacă a început să curgă a fost suspendat conform art. 12 alin.2 lit. c) din acelaşi decret.

Invocă şi prevederile art. 21 din normele Decretului privind prescripţia, în sensul că în cazul acţiunilor privitoare la dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie termenul de prescripţie de 3 ani este inaplicabil.

Cu ocazia răspunsului la excepţie, reclamantului a indicat şi temeiul de drept al acţiunii sale faţă de pârâţi: contra ADS Bucureşti – îmbogăţirea fără justă cauză, pentru Comisia Judeţeană Iaşi – răspunderea civilă delictuală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.10.2010 instanţa a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Pentru termenul de judecată din 09.11.2010 pârâta Comisia Judeţeană Iaşi a formulat precizări prin care arată că a întreprins toate demersurile necesare pentru obţinerea  suprafeţelor de teren în discuţie de la ADS, această din urmă instituţie pretextând imposibilitatea predării terenului pe diferite temeiuri. În condiţiile în care terenul nu a fost încă scos din domeniul statului, acesta este proprietate de stat şi astfel comisia judeţeană nu poate continua procedura de reconstituire prevăzută de legea fondului funciar şi care trebuie să se finalizeze cu emiterea titlului de proprietate (f.118-119).

Alăturat precizărilor pârâta Comisia Judeţeană Iaşi a depus corespundenţa pe care a purtat-o cu ADS (f.120-126), protocol de predare primire din …. dintre ADS Iaşi, Comisia Locală Butea şi SC A. S. – suprafaţa 173,99 ha (f.127), jurisprudenţă pe obligarea ADS la predarea unor suprafeţe de teren către comisia locală Al.I.Cuza (f.129-133).

În susţinerea cererii sale reclamantul a mai depus următoarele înscrisuri: 

-recapitulaţia hotărârilor judecătoreşti - patru sentinţe, cele trei din ataşate acţiunii iniţiale plus sentinţa civilă nr. X –dosar nr. X al Judecătoriei Paşcani - (f.17),

-sentinţa civilă nr. X a Judecătoriei Paşcani pentru 48 ha teren agricol pe raza comunei … (f.28-29);

-confirmare validare suprafaţa de 26,96 ha Comuna …, conform anexei 7 poziţia 1 la legea 169/1997 (f.46);

-confirmare validare suprafeţele de 29,30 ha arabil şi 3 ha forestier după autorul B. I. pe raza comunei .. şi 12,19 ha arabil şi 10 ha forestier după autorul P. D. pe raza comunei … (f.47);

-Corespondenţă reclamant- Prefect –comisii fond funciar (f.48,49,52,54-56, 65-70 );

-Hotărârea Comisiei Judeţene Iaşi nr. … – suplimentare anexa 37 cu suprafaţa de 91,52 în care este inclusă şi suprafaţa de 48 ha recunoscută reclamantului (f.50,51);

-Confirmare validare 15,13 ha – anexa 38, poziţia 3 la Lg. 1/2000, invalidare pentru 11,83 ha după autorii p. D. şi C. (f.53);

-HCJ nr. …. - comuna … – anexa 36 (contracte de locaţiune, se reconstituie în fizic), B. V., 1,87 ha (f. 58-59, 60);

-HCJ nr. X - comuna B. – anexa 37 (acţionar sau locator, se reconstituie în fizic), B. V. + 4 moştenitori – 12,19 ha (f. 58-59, 61);

-HCJ nr. X - comuna B. – anexa 38 (terenuri expropriate, se reconstituie în fizic), B. V. + 4 moştenitori -  29,30 ha (f. 58-59, 62);

-HCJ nr. X - comuna B. – anexa 53 (vegetaţie forestieră), B. V. + patru moştenitori -  10 ha (f. 58-59, 63);

-HCJ nr. X– reconstituire drept proprietate reclamant pentru 11,83 comuna …, anexa 38 (f.64);

-HCJ  X  – comuna … (f.71-74), anexa 38 – B. V. – 15,13 ha (expropriat, reconstituit în natură)

ADS Bucureşti a mai depus următoarele înscrisuri: adresă de confirmare a întocmirii protocolului de predare-primire pentru 48 ha pe raza comunei X , din totalul de 116,45 ha cuvenit reclamantului (f.110,111,112).

La solicitarea instanţei Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării rurale a mai depus următoarele înscrisuri: preţuri producţii de grâu perioada 2000 – 2010 (f.117).

Prin sentinţa civilă nr. X  pronunţată în dosarul nr. X  al Judecătoriei Paşcani, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi  a fost admisă în parte acţiunea reclamantului în limita sumei de 262.012 lei, pusă în sarcina de plată a ADS Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii ADS Bucureşti şi Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, înregistrat sub acelaşi număr de dosar – X – pe rolul Tribunalului Iaşi .

În cadrul dosarului de recurs ADS Bucureşti a depus o adresă din care rezultă că ADS nu mai deţine suprafeţe de teren care să poată fi predate pe raza comunei …. (f.21), precum şi invenatrul orientativ la 01.01.2011 al ADS cu privire la suprafeţele de teren deţinute de această instituţie (f.24-30).

Prin decizia civilă nr. X a Tribunalului Iaşi, au fost admise recursurile formulate de pârâţi şi s-a dispus casarea în tot a sentinţei civile nr. X a Judecătoriei Iaşi şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul de casare principal a fost acela că din dispozitivul sentinţei lipseşte soluţia cu privire la pârâta Comisia Judeţeană Iaşi.

De asemenea, instanţa de casare a stabilit că în rejudecare instanţa de fond „are a statua în condiţii de legalitate şi contradictorialitate raportat la ambele pârâte asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune (…) şi asupra excepţiei de netimbrare lăsată nesoluţionată de judecătorul fondului”.

La data de … cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. X .

Prin încheierea din data de … a fost admisă cererea de abţinere a judecătorului ce a pronunţat sentinţa desfiinţată şi cauza a fost repartizată aleatoriu la un alt complet de judecată, cu termen la data de ….

La primul termen de judecată instanţa a solicitat reclamantului, prin apărător să precizeze temeiul de drept al acţiunii sale, acesta arătând expres : îmbogăţirea fără justă cauză faţă de ADS Bucureşti şi răspundere delictuală pentru Comisia Judeţeană Iaşi (f.17 verso).

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.12.2011 instanţa a pus în vedere reclamantului, motivat, necesitatea achitării unei taxe de timbru de 14.111 lei şi timbru judiciar de 5 lei, pentru judecata cauzei sale şi pentru a putea fi soluţionată excepţia netimbrării acţiunii invocată de Comisia Judeţeană Iaşi (f. 17-19).

Împotriva stabilirii taxei de timbru reclamantul a formulat cerere de reexaminare (f.20-23), cerere soluţionată prin încheiere dată de un alt complet de judecată, la data de 06.01.2012.

Cererea de reexaminare a taxei de timbru a fost respinsă (f.28-29).

 La data de 13.01.2012 reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar (f.34), depunând toate înscrisurile necesare soluţionării acesteia abia la data de 03.02.2012 (f.37-43, 48-49, 52-54, 58).

Prin încheierea din data de 03.02.2012 instanţa a admis în parte cererea de ajutor public judiciar şi a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru în 24 de rate lunare, începând cu data de 15.03.2012, până la data de 17.02.2014 (f.62-63).

A fost respinsă cererea de ajutor public judiciar pentru plata timbrului judiciar de 5 lei, acesta fiind depus de reclamant la data de 10.02.2012 (f.69).

Împotriva încheierii prin care s-a admis doar în parte cererea de ajutor public, reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare.

Nu s-a solicitat administrarea altor probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt şi de drept premisă acţiunii:

Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţa totală de 116,45 ha teren astfel: 12,19 ha teren arabil pe raza comunei …., prin sentinţa civila nr. X a Judecătoriei Paşcani; 26,96 ha teren pe raza comunei …, prin sentinţa civila nr. X a Judecătoriei Paşcani; 29,30 ha teren arabil situat pe raza comunei Butea, prin sentinţa civila nr. X a Judecătoriei Paşcani; si 48,00 ha teren pe raza comunei Strunga, prin sentinţa civila nr. X a Judecătoriei Paşcani.

Instanţele judecătoreşti au reţinut si au avut in vedere faptul că suprafeţele de teren reconstituite se aflau in administrarea societăţilor agricole, aspect ce atrage astfel incidenta dispoziţiilor Legii nr. 268/2001, ale HG 626/2001 si HG nr. 1172/2001, potrivit cărora terenurile ce urmează a fi restituite in baza legilor funciare se vor transmite de către ADS comisiilor locale, pe baza de protocol, la cererea comisiilor judeţene.

Din corespondenta purtata anterior pronunţării hotărârilor judecătoreşti anterior arătate, reiese că cele trei comisii locale de fond funciar, respectiv Alexandru Ioan Cuza, Strunga si Butea, au întreprins demersuri pe lângă ADS si Comisia Judeţeana de Fond Funciar Iaşi in vederea punerii la dispoziţie a terenurilor necesare punerii in posesie.

Comisia Judeţeană Iaşi la rându-i a solicitat ADS Bucureşti, este adevărat că în puţine reveniri, punerea la dispoziţia comisiilor locale a terenurilor necesare.

Ca drept dovadă, pentru terenul de pe raza comunei Butea, pârâta Comisia Judeţeană a reuşit să obţină terenul în suprafaţă de 48 ha, conform protocolului de predare primire aflat la filele 110-112 dosar 4684/866/2009 (prim dosar fond).

Cu toate acestea, din însăşi atitudinea procesuala a pârâtei ADS si din precizările Comisiei Judeţene Iaşi manifestate de pârâţi de-a lungul procesului se desprinde concluzia ca reclamantul nu se afla in posesia efectivă a terenului (nici integral, nici parţial) asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în fizic.

Deşi dreptul de proprietate al reclamantului a fost recunoscut inclusiv prin intermediul hotărârilor judecătoreşti arătate, acesta nu a beneficiat până în prezent şi de punerea în posesie, de atribuirea efectiva a terenului, pentru ca, în calitate de proprietar, să se bucure de toate atributele conferite de acest drept, inclusiv de cel de a culege fructele de pe respectivul teren.

De la momentul emiterii Hotărârilor Comisiilor Judeţene de Fond Funciar Iaşi numerele 113/2000, 155/2000, 154/2000 si 426/2003, s-a născut dreptul reclamantului la obţinerea posesiei efective a terenului faţă de care a obţinut reconstituirea, corelativ cu naşterea obligaţiei statului de a asigura beneficiarului reconstituirii exercitarea tuturor atribuţiilor dreptului de proprietate.

Procedura de punere in posesie priveşte strict activitatea comisiilor de fond funciar, reclamantul nefiind ţinut de perseverenţa în cereri cu privire la îndeplinirea acestor obligaţii din partea comisiilor.

Pasivitatea autoritarilor in definitivarea procedurii de reconstituire au condus la formularea de către reclamant a unor acţiuni in instanţa, obţinând obligarea acestora la punerea in posesie, obligaţii care, pana la momentul formulării acţiunii nu au fost îndeplinite.

Pana la momentul îndeplinirii procedurii de punere in posesie a beneficiarului, obligaţia comisiilor de fond funciar, împreuna cu ADS-ul, ca in speţa de fata, este una continua, durând pe întreaga perioada cuprinsa intre momentul validării cererii de reconstituire si cel al punerii efective in posesie.

Nu trebuie însă pierdut din vedere că obiectul acţiunii prezente este unul în pretenţii băneşti, pretenţii decurgând din starea de fapt şi de drept prezentată mai sus.

Mai mult, suma totală de 100.000 de lei pretinsă de reclamant în acţiune (în forma ei finală în urma precizărilor din data de 20.07.2010 în primul dosar de fond) este formată din :

 - 524.025 lei noi  - contravaloarea produselor datorate în kg grâu pentru 10 ani (01.01.2000 – 31.12.2009);

 - 236.859,3 lei noi - contravaloare dobânzi;

 - 200.000 lei noi – daune morale;

 - 39.115,7 lei noi – cheltuieli de judecată.

În acest sens reclamantul a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale  constă, faţă de Comisia Judeţeană Iaşi în răspunderea delictuală, respectiv răspunderea pentru neîndeplinirea anumitor obligaţii prevăzute de legile fondului funciar, iar pentru pârâta ADS Bucureşti în instituţia îmbogăţirii fără justă cauză.

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune trebuie privită din perspectiva datei naşterii dreptului reclamantului de a solicita sumele indicate în acţiune, şi nu prin raportare la perioada de timp în care comisiile de fond funciar nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege în sarcina lor pentru definitivarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, care se finalizează cu emiterea titlului de proprietate cu privire la terenul atribuit în posesie reclamantului.

Cu toate acestea, neîndeplinirea continuă a obligaţiilor din partea pârâţilor nu poate să nu aibă înrâurire totuşi asupra exigibilităţii sumelor pretinse de reclamant, naşterea dreptului acestuia din urmă depinzând într-o oarecare măsură de îndeplinirea/neîndeplinirea anumitor obligaţii de către pârâte.

Faţă de cadrul procesual dedus judecăţii instanţa apreciază că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu se impune a fi admisă pentru considerentele care succed:

1. suma de 524.025 lei noi a fost solicitată de reclamant cu titlu de contravaloare a produselor agricole datorate în kg - grâu de pârâte pentru perioada 01.01.2000 – 31.12.2009.

În primul rând pentru a stabili exigibilitatea contravalorii produselor în kg – grâu instanţa trebuie să stabilească raportul juridic în baza căruia pârâtele ar datora respectivele produse, după care să stabilească de la ce dată obligaţia nu a mai fost îndeplinită de pârâte şi astfel să identifice momentul de la care începe să curgă dreptul la acţiunea la reclamantului pentru obţinerea contravalorii acestor produse.

Or, pretenţia aceasta a fost întemeiată de reclamant pe instituţia de drept a răspunderii delictuale (faţă de Comisia Judeţeană Iaşi) şi instituţia îmbogăţirii fără justă cauză (faţă de ADS Iaşi).

Din actele dosarului nu rezultă că între părţi ar exista vreun contract ope legis sau convenţional prin care pârâţii să fie obligaţi la acordarea de produse agricole reclamantului.

Dacă interpretăm „contravaloarea produselor agricole” ca reprezentând instituţia de drept a lipsei de folosinţă, atunci trebuie stabilit, faţă de fiecare pârâtă, momentul la care acestea au determinat lipsa de folosinţă a reclamantului asupra terenului în discuţie.

Or, cum am arătat deja atribuţiile pârâtelor în domeniul fondului funciar în vederea punerii în posesie a reclamantului, au caracter continuu. Obligaţia presupus cauzatoare de prejudiciu având caracter continuu, nu se poate stabili exact momentul la care reclamantului i s-a născut dreptul de a cere prejudiciul, întrucât nu poate fi stabilit nici momentul exact la care aceste prejudiciu se presupune că a fost produs de către pârâte.

Apreciind ca in cauza de fata nu se poate determina un moment anume de la care începe sa curgă termenul general de prescripţie extinctiva, întrucât obligaţiile privind punerea in posesie au un regim continuu, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la suma de 524.025 lei.

2. suma de 236.859,3 lei noi a fost solicitată de reclamant cu titlu de  contravaloare dobânzi prin raportare la „debitul” de 524.025 lei.

Dobânzile au caracter accesoriu debitului şi astfel depind de exigibilitatea sau nu a acestuia din urmă. Cum pentru debit instanţa nu a putut identifica momentul începerii curgerii termenului de prescripţie, aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul dobânzilor aferente acestui debit, astfel încât şi faţă de această sumă excepţia prescripţiei va fi respinsă.

3. suma de 200.000 de lei noi a fost solicitată de reclamant cu titlu de daune morale. Daunele morale pot fi considerate a fi provocate printr-o anume acţiune/inacţiune a pârâţilor. Cum am arătat deja, acţiunea sau inacţiunea de care sunt acuzate pârâtele au caracter continuu, astfel încât nu poate fi identificat un moment anume faţă de care să poată fi raportată pretenţia reclamantului. Pentru aceste motive excepţia prescripţiei dreptului la acţiune va fi respinsă şi faţă de această sumă.

4. suma de 39.115,7 lei noi a fost solicitată de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a fi indicată însă provenienţa acestora. Reclamantul nu a arătat dosarul în cadrul căruia au fost efectuate şi nici nu a depus vreo chitanţă care să ateste aceste cheltuieli pentru a putea fi identificată data de la care acestea putea fi solicitate. Pentru considerentele expuse instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în privinţa acestei sume.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că, neprocedându-se până în prezent la punerea in posesie, este indubitabil ca reclamantul a fost privat de folosinţa terenului si contravaloarea recoltei ce ar fi putut fi obţinuta de pe acel teren.

Cu toate acestea, instanţa observă din nou, petitul  acţiunii reclamantului:

- 524.025 lei noi  - contravaloarea produselor datorate în kg grâu pentru 10 ani (01.01.2000 – 31.12.2009);

 - 236.859,3 lei noi - contravaloare dobânzi;

 - 200.000 lei noi – daune morale;

 - 39.115,7 lei noi – cheltuieli de judecată.

Astfel,

1. Cu privire la suma de 524.025 lei noi, reprezentând contravaloarea produselor datorate în kg-grâu de către pârâte, instanţa constată că reclamantul nu a produs dovada unui raport juridic contractul (de genul contractului de arendă sau de locaţiune) încheiat cu vreuna dintre pârâte ulterior anului 2000.

În acest sens, noţiunea de obligare a pârâtei la plata contravalorii unor produse în kg-grâu pe hectar este caracteristică executării contractelor exemplificate mai sus.

În lipsa unui asemenea contract, această pretenţie a reclamantului apare din start nefondată.

În condiţiile în care am interpreta că această sumă a fost pretinsă de reclamant cu titlu de lipsă de folosinţă instanţa constată că instituţia de drept identificată se raportează în drept la prevederile răspunderii civile delictuale (art. 998 şi următoarele Cod civil).

Răspunderea civilă delictuală a fost invocată de către reclamant însă doar faţă de pârâta Comisia Judeţeană Iaşi.

Faţă de această pârâtă instanţa observă că, în principiu, din actele dosarului, rezultă că într-adevăr Comisia Judeţeană Iaşi nu a făcut toate demersurile necesare şi la timpul corespunzător în vederea demarării şi finalizării procedurii de obţinere de la ADS Bucureşti a suprafeţelor de teren pe raza comunelor Butea, Strunga şi Alexandru Iona Cuza, în vederea punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate în beneficiul reclamantului.

Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legile fondului funciar în sarcina Comisiei Judeţene ar putea echivala în dreptul civil cu noţiunea de săvârşire a unei fapte delictuale cauzatoare de prejudiciu, însă doar dacă a fost săvârşită cu vinovăţie.

Faţă de acest din urmă aspect instanţa nu poate să nu observe faptul că îndeplinirea obligaţiei pusă în sarcina comisiei judeţene (de a solicita ADS-ului terenul pentru comisia locală) depinde în foarte mare măsură de îndeplinirea anterioară a anumitor obligaţii ce cad în sarcina comisiei locale: delimitarea în teren a suprafeţelor ce trebuie solicitate (tarla, parcelă, administrativ) şi identificarea detentorului acestora (societatea agricolă ce le lucrează).

Din actele dosarului nu rezultă că toate cele trei comisii locale de fond funciar ar fi încheiat vreun proces verbal de delimitare cu privire la terenurile în discuţie, sau dacă aceste procese verbale au fost încheiate nu s-a făcut dovada că ar fi fost şi înaintate comisiei judeţene Iaşi.

În acest context, comisia judeţeană nu putea formula cererile către ADS, întrucât cererea trebuie să cuprindă datele din procesul verbal de delimitare.

În contextul prezentat, legătura de cauzalitate şi vinovăţia acestei pârâte nu se întrevăd în mod clar din actele dosarului.

Pentru a fi întrunite elementele răspunderii civile delictuale şi pentru a putea instanţa obliga pârâta la plata vreunei sume cu acest titlu, mai trebuie ca prejudiciul pretins să fie cert şi exigibil.

Faţă de prevederile art. 1084- 1086 Cod civil, care fac referire la calităţile prejudiciului încercat de creditor în caz de neîndeplinire a obligaţiei de către debitor, instanţa constată că acestea trebuie să constea, în esenţă, tocmai în caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual şi prejudiciul viitor care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.

Cu privire la prejudiciul viitor, care este cert, acesta nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine şi, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Or, instanţa apreciază că suma de 524.025 lei pretinsă cu titlu de lipsă de folosinţă a terenului are un caracter speculativ, posibilitatea de a obţine venituri de pe suprafeţe de teren neidentificate ca amplasament încă şi având categoria de folosinţă arabil (generic, fără calitatea solului, amplasament aproape de surse de apă, compoziţie chimică, etc) depinzând de mai multe variabile.

De altfel, în acest sens al caracterului speculativ al daunelor interese pentru lipsa de folosinţă a edictat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

De exemplu, în cauza Rădulescu împotriva României (cererea 31442/02, hotărârea din 28 iunie 2007, paragraful 54), s-a reţinut: „Cu referire la suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosinţă a terenurilor, Curtea nu poate aloca nici o sumă cu acest titlu, pe de o parte datorită faptului că aceasta a dispus restituirea terenurilor ca măsură reparatorie în conformitate cu articolul 41 din Convenţie şi, pe de altă parte,  deoarece atribuirea unei sume cu acest titlu ar îmbrăca în speţă un caracter speculativ, posibilitatea de a înfiinţa o fermă şi randamentul unei ferme agricole fiind în funcţie de mai multe variabile. Cu toate acestea, ea va ţine cont  de privarea de proprietate suportată de reclamant cu ocazia reparării  prejudiciului moral (v., mutatis mutandis, cauza Radu împotriva României, nr. 13309/03, paragraful 49, 20  iulie 2006 şi cauza Penescu împotriva României, nr. 13075/03, paragraful 41, 5 octombrie 2006)”.

În privinţa posibilităţii obligării pârâtei ADS Bucureşti la plata sumei de 524.025 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă instanţa arată că instituţia îmbogăţirii fără just temei (fără justă cauză) poate fi folosită doar atunci când patrimoniul pârâtului a crescut cu a anumită valoarea în detrimentul patrimoniului reclamantului, iar această creştere trebuie să aibă la baza lipsa oricărui temei de drept.

Pârâta ADS nu deţine în fapt terenul reclamantului, ci este un simplu administrator, în numele şi pentru statul român al acestui teren. Dacă parte din terenuri sunt concesionate către diferite societăţi agricole, acest aspect nu duce la creşterea patrimoniului ADS în detrimentul patrimoniului reclamantului, redevenţa din concesiuni aparţinând de fapt şi de drept statului român din domeniul căruia fac parte terenurile concesionate, până la scoaterea lor de către ADS din domeniul public.

În orice caz, chiar în ipoteza în care am aprecia că ar exista o creştere a patrimoniului ADS prin încasarea redevenţelor sau în altă formă, nu se poate susţine că asocierea terenurilor în favoarea ADS ar fi lipsită de suport legal („lipsa justei cauze”) în condiţiile în care terenurile, la acest moment, fac parte din domeniul public al statului de care se ocupă Agenţia Domeniilor Statului.

Indiferent de temeiul de drept care ar fi invocat faţă de acest pârât, solicitarea obligării acestuia la daune pentru lipsa de folosinţă a reclamantului asupra terenurilor în discuţie are acelaşi caracter speculativ despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Pentru considerentele expuse instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata sumei de 524.025 lei.

2. Cu privire la suma de 236.859,3 lei noi  reprezentând contravaloare dobânzi, cum arătat deja dobânzile au caracter accesoriu debitului de 524.025 lei pretins mai sus. având în vedere că pretenţia pentru debit urmează a fi respinsă, în virtutea principiului de drept „accesoriul urmează soarta principalului” instanţa va respinge şi pretenţia reclamantului cu privire la această sumă, cu acest titlu.

3. În privinţa sumei de 200.000 de lei noi, reprezentând daune morale, instanţa constată că reclamantul nu a indicat în ce constau aceste daune, respectiv care ar fi suferinţele provocate de atitudinea pârâţilor (fizice, psihice, etc).

Potrivit jurisprudenţei, daunele morale nu trebuie dovedite din punct de vedere al cuantumului, acesta din urmă fiind stabilit la libera apreciere a judecătorului, însă lipsa obligaţiei de dovedire a cuantumului pretins nu scuteşte pe reclamant de obligaţia de a dovedi însăşi existenţa unui prejudiciu fizic sau psihic efectiv suferit ca urmare a acţiunii/inacţiunii pârâţilor.

Reclamantul nu şi-a motivat în nici un mod (nici în cererea de chemare în judecată iniţială şi nici memoriile precizatoare la acţiune) în ce constă dauna solicitată, de unde provine, când s-a produs şi care ar fi stadiul acesteia. Nu se cunoaşte şi nu a fost descrisă de reclamant forma în care l-a afectat, fizic sau psihic, pe acesta situaţia dedusă judecăţii.

Nefiind măcar indicate aceste elemente, şi evident nici probate, instanţa nu are la dispoziţie informaţii suficiente pentru a putea stabili un cuantum al daunelor morale pretinse de reclamant, motiv pentru care va respinge şi această pretenţie.

4. Cu privire la suma de 39.115,7 lei noi ce a fost solicitată de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa constată că pentru aceasta nu a fost indicată însă provenienţa acesteia.

Noţiunea de „cheltuieli de judecată” este specifică dreptului procesual, astfel încât pentru a pretinde vreo sumă cu acest titlu reclamantul trebuia să facă dovada existenţei unui litigiu ce a făcut obiectul unui dosar pe rolul unei instanţe judecătoreşti, în contradictoriu cu una sau ambele pârâte din prezenta cauză, şi în cadrul cărui dosar reclamantul a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 39.115,7 lei, iar aceste cheltuieli nu au fost restituite prin hotărârea judecătorească din acel dosar (dacă reclamantul a câştigat acel proces).

Acţiunea reclamantului, nu conţine motive de fapt sau de drept care să susţină această pretenţie în dauna pârâţilor.

Reclamantul nu a arătat dosarul în cadrul căruia au fost efectuate şi nici nu a depus vreo chitanţă care să ateste aceste cheltuieli pentru a putea fi identificate elementele arătate mai sus.

Pentru considerentele expuse instanţa va respinge şi această pretenţie a reclamantului.

Sintetizând şi concluzionând, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune va fi respinsă, la fel şi acţiunea, pe fond, în întregul ei.

Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanţa constată că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În privinţa sumei de 14.111 lei, reprezentând taxă de timbru, pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar prin eşalonarea plăţii în rate lunare, instanţa constată că acestea nu rămân în sarcina statului ci vor trebui achitate de către reclamant conform graficului de eşalonare, iar în cazul în care acesta nu va achita ratele, va fi executat silit de ANAF, la modul prevăzut în încheierea de acordare a ajutorului public.

Astfel, art. 19 alin.1 din OUG 51/2008 prevede că în cazul în care reclamantul pierde procesul, „cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina” statului, or, în cauză, statul român nu a avansat efectiv nicio sumă cu titlu de taxă de timbru (întrucât reclamantul nu a fost scutit de plata acesteia) ci a obţinut doar eşalonarea plăţii taxei de timbru care, cum am arătat, trebuie plătită de reclamant pe parcursul a 24 de luni potrivit încheierii din 03.02.2012 pronunţată în prezentul dosar.

Domenii speta

Spete similare