Aplicarea dispozitiilor art. 44 alin.5 din Constitutia României si ale Protocolului aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului în cazul servitutii cu titlu gratuit instituita prin Legea nr.241/2006

Aplicarea  dispozitiilor art. 44 alin.5 din Constitutia României si ale Protocolului aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului în cazul servitutii cu titlu gratuit instituita prin  Legea nr.241/2006

Prevederile articolului 26 alin.2 din Legea nr. 241/2006, privind  serviciul de alimentare cu apa si de canalizare instituie o sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati din domeniul alimentarii cu apa si  canalizarii pe toata durata existentei acestora.

Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin.(2) al acestui articol, privesc utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de existenta a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati în functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie în caz de avarie. Rezulta deci ca exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitati din domeniul respectiv este determinata de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca limitele dreptului de proprietate în concordanta cu dispozitiile constitutionale.

Simpla lectura a dispozitiilor cuprinse în art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO pune în evidenta faptul ca protectia pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate nu este absoluta.

Dispozitiile sale contin nu numai principiul protectiei dreptului de proprietate ci si alte doua principii, care constituie limite ale exercitiului acestui drept : posibilitatea privarii de proprietate pentru cauze de utilitate psihica si reglementarea exercitarii acestui drept în conformitate cu interesul general.

Sentinta comerciala 972/C/2009 a Tribunalului Comercial Arges

Asupra actiunii comerciale de fata, constata :

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 14.05.2008, precizata la data de 03.11.2008 , reclamanta N A a chemat în  judecata în calitate de pârâte pe S.N.P. P SA BUCURESTI - SC C P SRL si SC TC A SRL (începând cu data de 01.07.2009 schimbându-si denumirea în SC C F G SRL) , solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa le oblige sa-si ridice conductele care traverseaza terenul reclamantei pe întreaga lungime a acestuia, sa achite în totalitate cheltuielile implicate în ridicarea conductelor, iar în subsidiar sa le oblige la plata unei chirii aferente utilizarii întregului teren, întrucât îl fac neconstruibil si neutilizabil.

În motivarea cererii întemeiata în drept pe dispozitiile art. 475, 480, 494 C. Civil  si art. 44  din Constitutia României, reclamanta  a aratat în esenta ca prin contractul de vânzare - cumparare nr. ---- a dobândit în proprietate terenul în suprafata de 4650 m.p., situat în intravilanul loc. Pitesti ----cu mentiunea ca acest teren este liber de sarcini, servituti, nu a fost nationalizat sau scos din circuitul civil.

Terenul este traversat, pe întreaga lungime de conducte apartinând pârâtelor, care aduc atingere dreptului de proprietate, recunoscut prin legea fundamentala.

În dovedirea cererii s-au depus la dosar  contractul de Vânzare – cumparare autentificat sub nr.  -----documentatia cadastrala privind terenul .

Pârâtele , legal citate, au formulat întâmpinari.

Astfel, pârâta SC TC A SRL , a invocat nulitatea cererii, rezultând din nesemnarea  de catre reclamanta a actiunii, iar sub aspectul fondului a aratat ca traseul conductei a fost  stabilit în 1973 în zona de siguranta a CFR, zona ce nu poate fi în proprietatea unei persoane fizice. Contestând faptul ca aceea conducta se afla pe terenul reclamantei, pârâta a solicitat respingerea actiunii. S-au anexat înscrisuri .

Pârâta SC C P SRL a invocat, în termen procedural, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca aceasta societate nu detine nici o unitate de productie în Pitesti, -----

Pârâta SC P SA Bucuresti, în temeiul art.  115 C.pr.civila a formulat întâmpinare, prin care  a invocat exceptia prematuritatii actiunii, întrucât procedura concilierii nu s-a facut  legal, fiind  încalcate dispozitiile imperative ale art. 720 ind.1 alin.2 C.pr.civila, întrucât nu au fost comunicate actele.

Prin încheierea din 3.11.2008, Judecatoria Pitesti a respins exceptia prematuriratii actiunii iar prin sentinta comerciala nr.---- a declinat competenta solutionari cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Arges, apreciindu-se ca în raport de dispozitiile art. 2 pct.1 C.pr.civila , tribunalul judeca în prima instanta procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect este neevaluabil în bani iar pentru capetele de cerere accesorii, opereaza prorogarea de competenta.

Astfel investit , la data de 06.02.2009, Tribunalul Comercial Arges a dispus citarea partilor si comunicarea actelor.

Prin completarea la întâmpinare, depusa la dosar la data de 14.05.2009, SC P SA  a solicitat respingerea actiunii,  aratând ca amplasarea conductei a fost aprobata prin  Decret prezidential  si au fost respectate dispozitiile art. 21 din Legea 59/1974, privind  redarea în productia agricola  a terenurilor  subtraversate de conducta, terenuri care au fost numai temporar scoase din productia agricola ( f. 14), fiind anexate acte pentru a face aceasta dovada ( f. 44- 63) .

În cauza a fost efectuat un raport de expertiza de catre expert B P  completat, dupa  încuviintarea  obiectiunilor.

Analizând probele administrate în cauza, instanta  retine urmatoarele.

În fapt, prin contractul de vânzare – cumparare autentificat-----, reclamanta a dobândit în proprietate suprafata de teren arabil -----

Potrivit raportului de expertiza întocmit în cauza terenul este  subtraversat pe toata lungimea sa de conducte apartinând pârâtei SC TC A SRL  si SC SNP P SA, conform schitei aferente raportului de expertiza  si respectiv SC A C SA, care prin adresa --- a precizat ca una dintre conducte, de canalizare, construita în 1968 si care deserveste SC A SRL ( actualmente SC C SRL)  si alti 3 proprietari, se afla în administrarea acesteia.

Lucrarea de amplasare a conductelor s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 59/1974, pe baza aprobarii prealabile prin Decretul Prezidential nr. 36/28.02.1978 privind exproprierea si trecerea  în proprietatea statului a unor imobile, precum si scoaterea din productia agricola a unor terenuri, la baza emiterii decretului stând actele existente  la fila 48 – 63 dosar.

Terenul a fost temporar scos din circuitul agricol, si potrivit art. 26 din legea 59/1974, la expirarea termenului pentru care a fost aprobata schimbarea destinatiei, si-a recapatat destinatia agricola, fiind redat perfect în starea de a putea fi folosite cu aceasta destinatie.

Prin Legea nr. 18/1991 s-a reglementat modalitatea prin care terenurile agricole pot fi scoase din  circuitul agricol si conditiile impuse într-o asemenea situatie( art. 92 din lege).

În drept,instanta retine ca, distinct de dreptul de proprietate asupra subsolului si a bogatiilor ce se gasesc în acesta , Constitutia reglementeaza în dreptul de folosire a subsolului.

Potrivit art. 44 alin.5 „ pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daune aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii”.

Preluând  norma constitutionala legiuitorul a reglementat prin articolul 102-103 din legea 18/1991 obligatia la despagubire în cazul producerii de daune într-o asemenea situatie.

Dreptul poate fi exercitat pentru executarea unor lucrari de interes public, în speta crearea unor retele subterane de alimentare cu apa sau de canalizare, îndeplinind aceasta conditie.

Textul reglementeaza doar obligatia titularului dreptului de folosire de a plati proprietarului terenului despagubiri în cazul în care sunt produse prejudicii  iar prin Legea nr. 241/2006, privind  serviciul de alimentare cu apa si de canalizare( art. 26 alin.2) se precizeaza în mod expres ca „Dreptul de servitute se exercitiu pe toata  durata existentei sistemului de alimentare cu apa si de canalizare, pentru  executarea lucrarilor necesare întretinerii si exploatarii  sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute  asupra proprietatilor afectate de sistemul  de alimentare cu apa si de canalizare, se realizeaza cu titlu gratuit, pe toata durata existentei acestuia.

Prevederile articolului mentionat instituie o sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati din domeniul alimentarii cu apa si  canalizarii pe toata durata existentei acestora.

Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin.(2) al acestui articol, privesc utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata de existenta a capacitatii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati în functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie în caz de avarie. Rezulta deci ca exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitati din domeniul respectiv este determinata de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca limitele dreptului de proprietate în concordanta cu dispozitiile constitutionale.

Potrivit Protocolului 1 aditional la Conventia pentru apararea dreptului omului si libertatilor fundamentale ratificata de România în anul 1994 „ Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosinta bunurilor conform  interesului general...”

Dispozitiile Conventiei sunt, ca regula generala, direct aplicabile, în sistemele judiciare ale  statelor membre, pe de o parte, iar pe de alta parte, astfel cum dispune art. 1 din  conventie, statele contractante recunosc oricarei persoane, care este supusa jurisdictiei lor drepturile si libertatile pe care ea le reglementeaza.

Simpla lectura a dispozitiilor cuprinse în art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO pune în evidenta faptul ca protectia pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate nu este absoluta.

Dispozitiile sale contin nu numai principiul protectiei dreptului de proprietate ci si alte doua principii, care constituie limite ale exercitiului acestui drept : posibilitatea privarii de proprietate pentru cauze de utilitate psihica si reglementarea exercitarii acestui drept în conformitate cu interesul general.

Analizând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a retinut ca, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în functie de nevoia reala a comunitatii masurile de limitare a exercitiului dreptului de proprietate. În cauza "James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei", 1986, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu poate fi vorba despre o încalcare a dispozitiilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale daca privarea de proprietate a fost facuta într-un anumit context politic, economic sau social, daca raspunde unei "utilitati publice", asa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, apartinând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane, deci si în situatia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeaza sau nu profita ea însasi de bun. În vederea realizarii scopului ei legitim, masura privativa de proprietate trebuie însa sa pastreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunitatii si apararea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în aceasta materie, legea româna respecta exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În speta masurile adoptate de autoritatile statale cu privire la dreptul de proprietate, nu reprezinta nici o expropriere formala si nici o expropriere de fapt, nu a avut loc un transfer de proprietate al proprietarilor vânzatori, care nu au fost privati de dreptul de folosinta al terenului agricol, au avut chiar posibilitatea sa-l transmita reclamantilor – cumparatori , potrivit contractului.

Prin Decretul prezidential 38/1978, proprietarii si-au vazut afectata substanta dreptului de proprietate, constând în instituirea unei servitute  asupra subsolului, însa se apreciaza, în raport de cele anterior aratate ca a existat un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul avut în vedere pentru realizarea lui.

Reclamanta – cumparatoare a dobândit prin contract de vânzare – cumparare teren agricol iar cererea  privind eliberarea terenului de conductele ce traverseaza proprietatea astfel dobândita în scopul edificarii unei constructii nu este întemeiata, având în vedere cele mai sus mentionate, dar si faptul ca reclamanta a dobândit teren” agricol” a carei categorie de folosinta nu s-a modificat în conditiile si cu respectarea procedurii reglementate de art.  92 din Legea nr. 18/91 si a Ordinului 897/07.09.2005 a Ministerului Agriculturii.

Nici capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata unei chirii la nivelul  pietei – aferenta utilizarii întregului teren nu este întemeiat, neexistând o conventie în acest sens între parti si neputând fi obligate pârâtele sa încheie o astfel de conventie.

În raport de actele depuse , coroborate cu concluziile raportului de expertiza, instanta pronuntându-se în conditiile art. 137 alin.2 C.pr.civila  asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive  a SC C P SRL, constata ca  aceasta este întemeiata, nici una dintre conducte neapartinând acestei pârâte.

Domenii speta

Spete similare