Vătămare corporală din culpă. Acţiune civilă. Despăgubiri. Calitatea de parte civilă.

1.Vătămare corporală din culpă. Acţiune civilă. Despăgubiri. Calitatea de parte civilă.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Drept procesual penal. Partea generală şi partea specială. Acţiunea civilă.

Indice alfabetic: - Drept penal:

- Vătămare corporală din culpă.

- Drept procesual penal

- Acţiunea civilă;

Legislaţie relevantă: c.penal, art.184

c.pr.penală, art.14, 346

I.C.C.J. Decizia nr.I/23.02.2004 pronunţată de Secţiile Unite

Se pot acorda despăgubiri civile cu ocazia judecării infracţiunii de vătămare din culpă produsă printr-un accident de circulaţie, reprezentând reparaţii pentru autovehicolul avariat, numai dacă acesta aparţine victimei infracţiunii.

Curtea de apel Bacău. secţia penală, decizia nr.364/10.06.2010

Judecător GABRIEL CRÎŞMARU

Prin sentinţa penală nr. 1423/14 iunie 2007 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul 1488/180/2006, inculpatul B.M., a fost condamnat, după cum urmează:

-la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p., cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e din C.p.

-la pedeapsa de 1500 lei, amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e din C.p.

Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 1500 lei amendă penală. Inculpatului i  s-a atras atenţia cu privire la conţinutul art. 63/1 C.p.

În ceea ce priveşte latura civilă, asiguratorul de răspundere civilă S.C. „A” S.A. Bacău, a fost obligat la plata următoarelor sume:

- 3000 lei daune materiale + 6000 lei daune morale, părţii civile S.N.;

- 5000 lei daune materiale + 8000 lei daune morale, părţii civile I.N.;

S-a luat act că Spitalul Judeţean Bacău nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile I.N., suma de 800 lei în temeiul art. 193 C.p.p. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare statului, în temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că la data de 12 august 2005, inculpatul B.M., conducea auto Bc – x – x, pe raza com. Mărgineni, jud. Bacău, cu direcţia de mers, spre municipiul Bacău. Pe raza localităţii Valea Budului, se circula în coloană.

La un moment dat autoturismul care circula în faţa autovehicolului condus de inculpat a frânat şi datorită distanţei mici, a acţionat şi el frâna, dar a intrat în derapaj şi pentru a evita coliziunea cu maşina din faţă, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de numitul I.N..

În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate I.N. şi S.N. precum şi altor persoane aflate în autoturismul condus de I.N,, dar care nu au suferit leziuni grave, plecând după producerea evenimentului rutier.

Din concluziile rapoartelor medico-legale, a rezultat că partea vătămată, I.N., a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale (fl. 22), iar partea vătămată S.N., leziuni vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale (fl. 28).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-auto, din concluziile căreia a rezultat că autoturismul condus de inculpatul B.M., a circulat prin localitate cu o viteză de 87 km/h (fl. 32), constatându-se şi alte încălcări la legea circulaţiei pe drumurile publice, precum şi păstrarea distanţei neregulamentare între autovehicule, ce circula în coloană, pătrunderea pe contrasens, aspecte ce au condus la producerea evenimentului rutier.

Instanţa a mai reţinut următoarele:

- timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în calitate de conducător auto („prepus”) la S.C. „G.” S.R.L. BACĂU (comitent),

- autovehicolul condus de inculpat face parte din patrimoniul S.C. „G.” S.R.L.;

- evenimentul rutier s-a produs pe durata contractului de asigurare „R.C.A.” seria x nr. x, încheiat între S.C. „G” S.R.L., în calitate de asigurat şi S.C. „A” S.A., în calitate de asigurator.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 41-44 din Legea 136/1995, fapt pentru care asiguratorul „A” S.A. Bacău a fost obligat să despăgubească părţile civile. La stabilirea pagubelor prima instanţă a avut în vedere:

- durata îngrijirilor medicale;

- felul şi gravitatea vătămărilor;

- intesitatea suferinţelor fizice şi psihice;

- durata şi amplitudinea diminuări capacităţii de muncă;

- persoana inculpatului şi a părţilor vătămate;

- cheltuielile suplimentare efectuate după producerea accidentului de circulaţie.

APEL 1. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel victima I.N., S.C. „A” S.R.L. părţi civile şi asiguratorul A S.A.

Toate cele trei apeluri au fost declarate în termen, însă numai asiguratorul şi l-a motivat în scris, printr-un memoriu separat.

Astfel, asiguratorul a criticat hotărârea primei instanţe, pe considerentul că a fost obligat la plata de daune materiale, deşi aceste pretenţii n-au fost probate cu documente justificative. Referitor la daunele morale, asiguratorul a arătat că acestea nu trebuie să fie nici amenzi excesive pentru autorul daunei şi nici venituri nejustificate pentru victimă. Apelantul a susţinut că despăgubirile morale nu pot fi acordate în mod aleatoriu ci ele trebuie diferenţiate pe categorii de prejudiciu, spre exemplu estetice, fizice, psihice, de agrement, raportat în concreto la situaţia de fapt.

Partea civilă I.N.  a criticat hotărârea primei instanţe pe considerentul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea redusă, iar despăgubirile acordate sunt mult sub nivelul celor cerute.

S.C. „A.” S.R.L. Bacău, a criticat hotărârea primei instanţe pe considerentul că în mod greşit s-a apreciat ca fiind tardivă constituirea sa ca parte civilă în cauză.

În faţa primei instanţe, S.C. „A.” S.R.L. BACĂU, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro, reprezentând:

- valoarea maşinii avariate;

- pierderea licenţei de transport naţională şi internaţională;

- c/val. pierderilor suferite prin imposibilitatea de a efectua traseul cu maşina avariată pe o perioadă de 2 ani;

- despăgubirile pe care au fost  nevoiţi să le achite prin pierderea  contractelor ce le avea deja semnate şi pe care nu le-a mai putut onora;

În ceea ce priveşte maşina avariată, S.C. „A.” S.R.L. Bacău, a precizat că a pierdut atât avansul achitat, ratele şi facturile întrucât au fost obligaţi la plata facturii de închidere a leisingului (fila 55 ds. 12514/2006).

Prin decizia penală nr.75A//12.02.2008 a Tribunalului Bacău s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bacău.

RECURS. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. şi prin decizia penală nr.405/12.06.2008 a Curţii de Apel Bacău s-a admis aceste recurs, s-a casat în totalitate decizia recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru continuarea judecării apelurilor.

APEL 2. Cu ocazia rejudecării apelurilor, prin decizia penală nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Cpp s-a admis apelurile părţilor civile I.N. şi S.C „A” SRL BACĂU, declarate împotriva s.p. 1423/14 iunie 2007 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în ds.12514/2006 în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.M., modalitatea de executare a acestora şi nesoluţionarea pretenţiilor civile ale S.C „A” S.R.L. Bacău, s-a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectele arătate, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond;

S-au înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a din C.p. şi a efectelor acestora (art. 76 lit. e din C.p. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 C.p. de la 1000 lei amendă penală la 3 (trei) luni închisoare. S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.p. de la 1500 lei, amendă penală la 6(şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b din C.p. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea. Pedeapsa de executat: 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în baza art. 82 C.p. s-a stabilit durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a atrase atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 C.p.

S-a înlăturat aplicarea art. 34 lit. c şi art. 63/1 C.p.

În baza art. 14,346 C.p.p. şi art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul B.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „G” SRL Bacău să plătească  S.C. „A.” SRL BACĂU suma de 5999,41 lei, despăgubiri civile.

S-a luat act că suma de 72401,55 lei reprezentând c/val auto Bc – 8010 08/07 proprietatea S.C. „P S.A. (daună totală) a fost achitată de către A – sucursala Bacău, la data de 31.10.2007 şi s-au respins ca nefondate celelalte pretenţii civile ale S.C. A SRL Bacău.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din C.p.p s-a respins ca nefondat apelul asiguratorului A – Sucursala Bacău, formulat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 193 C.p.p. s-au respins pretenţiile inculpatului privind plata onorariului de avocat suportat în apel.

În baza art. 192 alin. 1 C.p.p. a fost obligat asiguratorul apelant la plata sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile părţilor civile au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Bacău a reţinut faptul că, cu prilejul rejudecării apelului „A” S.A. Sucursala Bacău, a depus la dosar precizări pe marginea pretenţiilor civile ale S.C. „A” S.R.L, la care a anexat acte doveditoare (fila 79-106).

În apel (în rejudecare), a fost admisă cererea părţii civile S.C. „A” S.R.L. BACĂU, de a se efectua o expertiză în cauză (fila 31), obiectivele propuse fiind depuse la fila 44 dosar apel.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, a rezultat că:

- beneficiul net realizat de S.C. „A” SRL în intervalul 13 aug. 2005-28 apr. 2009, este de 17.645 lei (RON);

- valoarea actualizată a beneficiului nerealizat de către A în perioada 13 aug. 2005 – 28 apr. 2009, este de 20.432,80 lei (RON);

- valoarea ratelor de leasing achitată de către S.C. „A” S.R.L. BACĂU, este de 5999,41 lei (ron),

- c/valoarea avizelor şi autorizaţiilor achitate de către apelanta S.C. „A” S.R.L. Bacău, pentru omologarea, clasificarea, transformarea şi licenţierea autoturismului, este de 2510,68 lei (Ron) (fila 130-165 dosar apel);

Prin suplimentul de raport de expertiză contabilă judiciară s-a stabilit valoarea actualizată a beneficiului net nerealizat, în cuantum de 335.610, 16 lei (Ron) fila 188-207 dosar apel.

Cu prilejul rejudecării apelului, inculpatul nu a dat declaraţie suplimentară, menţinându-şi declaraţiile anterioare.

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului B.M., sunt prea mici, având în vedere gravitatea accidentului rutier (fila 64 dosar fond), urmările produse asupra sănătăţii victimelor cât şi a patrimoniului, microbuzul implicat în accident fiind distrus în totalitate. În speţă nu se impunea acordarea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, dar nici pedepse excesiv de severe. Pentru un asemenea accident de circulaţie, amenzile penale nu-şi aveau justificare.

Pentru una din faptele supuse judecăţii era posibilă împăcarea, respectiv retragerea plângerii prealabile însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Atâta vreme cât S.C. „A” SRL Bacău, nu a fost citat în faţa primei instanţe nu trebuia să se reţină tardivitatea constituirii de parte civilă, ulterior citirii actului de sesizare al instanţei (fila 58 dosar fond), ceea ce înseamnă că prima instanţă trebuia să se pronunţe asupra pretenţiilor formulate.

Victima I.N., a făcut cunoscut că era angajat ca şofer la S.C. „A” S.R.L. Bacău, care avea ca obiect de activitate transportul de persoane (fila 79 dosar fond, fila 52 dosar apel), asociatul unic al societăţii de mai sus, fiind I.N. (tată şi fiu).

Inculpatul B.M., la rândul său era încadrat ca şofer la S.C. „G” S.R.L. Bacău, introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Microbuzul marca W, pentru transport de persoane era luat în leasing de către P.F.A. (persoană fizică autorizată) I.N.C., proprietar a autovehiculului fiind însă Porsche România (fila 60 dosar apel).

Partea civilă I.N.C., prin avocatul său, a făcut cunoscut faptul că în calitate de P.F.A., a încheiat un contract de închiriere legalizat la BNP L.O.I. sub nr. 5407/28 oct. 2004, pentru microbuzul susmenţionat (anexă la concluziile scrise).

În accidentul de circulaţie dedus judecăţii, auto Bc – 23 VOG, asigurat RCA la ASIROM Bacău, a intrat în coliziune cu auto B – 8010 asigurat CASCO la S.C. G S.R.L. Dauna produsă autovehiculului avariat fiind totală, A a acordat S.C. „G” S.R.L., maximum de despăgubire calculat conform normelor RCA, în valoare de 72401,55 lei, după cum rezultă din copia dosarului de daună 501/J/BCO/1917/2006 (fila 87-101 dosar apel).

Beneficiul nerealizat s-ar fi putut acorda doar pe durata efectuării reparaţiilor la autoturismul avariat, ori acesta a fost distrus în totalitate.

Pentru accidentele de circulaţie produse în 2005, erau aplicabile prevederile Ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Potrivit art. 31 din actul normativ susmenţionat;

„Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asigurator, persoanele păgubite şi asiguratori RCA, în cazul în care:

1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane cu plată, dar numai pentru timpul măsurat necesar efectuării reparaţiei…

Prin urmare aceste pretenţii civile, ale părţii civile S.C. „A” SRL Bacău, sunt neîntemeiate.

S.C. „A” S.R.L. Bacău, a mai solicitat  valoarea maşinii avariate, deşi nu avea calitatea de proprietar al acesteia, pierderea licenţei de transport, pierderea avansului de maşină, ratele şi plata facturii pentru încheierea leasing-ului, pierzând din vedere specificul operaţiunilor de leasing, cine suportă riscul pieirii totale a bunului.

Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, republicată în cazul operaţiunilor de leasing, o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţator se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizator de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Locatarul/utilizator poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract.

În speţă, contractul de leasing, s-a încheiat  la data de 16 mai 2004 (fila 47-65 dosar apel). Utilizatorul nu apucase să cumpere microbuzul, deci nu devenise proprietar.

Potrivit contractului utilizatorul urma să despăgubească firma de leasing, nu maşina în care pagubele n-au fost acoperite de asigurator.

Microbuzul era într-adevăr asigurat RCA, ori asiguratorul a făcut dovada achitării sumei de 72.401, 55 lei, deoarece chiar şi în cazul în care plata primelor de asigurare a fost făcută de către locatarul utilizator, calitatea de persoană asigurată nu o are acesta, ci locatorul finanţator.

Potrivit art. 10 din O.G. 51/1997, modificate, utilizatorul suportă riscul pieirii totale sau parţiale a bunului, cu obligaţia continuării plăţii sumelor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing. În temeiul acestei prevederi, utilizatorul are obligaţia plăţii tuturor ratelor de leasing corespunzătoare valorii contractului de leasing chiar dacă bunul a pierit total sau parţial, fie şi din cauze fortuite.

În speţă nu s-a întâmplat acest lucru deoarece restul ratelor de leasing de plătit s-a compensat cu indemnizaţia de asigurare primită de finanţator, urmare a survenirii cazului asigurat.

Apelanta parte civilă S.C. „A” S.R.L. Bacău, nu a făcut dovada că despăgubirea primită de finanţator de la asigurator ar fi depăşit valoarea totală a contractului de leasing. În acelaşi timp, nici finanţatorul nu s-a îndreptat împotriva utilizatorului pentru vreo diferenţă care n-ar fi acoperit valoarea contractului de leasing.

În acelaşi timp însă, S.C. „A” S.R.L. Bacău, este îndreptăţită să fie despăgubită de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente cu valoarea cumulată a ratelor de leasing achitate până în momentul accidentului, pentru plata unor astfel de despăgubiri neputând fi obligat asiguratorul.

Potrivit expertizei valoarea ratelor de leasing achitate de către partea civilă/utilizatorul autovehiculului avariat în totalitate a fost de 5999,41 lei.

Celelalte despăgubiri solicitate constând în c/val. avizelor şi autorizaţiilor efectuate pentru omologarea, clasificarea, transformarea şi licenţierea autoturismului nu pot fi acordate întrucât lipseşte raportul de cauzalitate între fapta inculpatului şi pagubele de mai sus.

Prin urmare, celelalte pretenţii civile ale S.C. „A” SRL Bacău au fost respinse ca nefondate.

Asiguratorul A. nu a fost de acord nici cu plata despăgubirilor civile acordate victimelor accidentului de circulaţie I.N. şi S.N..

Instanţa de fond a avut în vedere leziunile produse în accident, suferinţele îndurate de cele două victime, care au fost transportate la Spital cu ambulanţa, fără ca Serviciul Judeţean de Ambulanţă să fi fost introdus în cauză, însă în lipsa apelului procurorului, greşeala nu poate fi remediată.

După cum a rezultat din certificatul medico-legal 2520/8 sept. 2008, eliberat de SML Bacău, victima I.N., în vârstă de 61 de ani, a fost internat în Spitalul Judeţean Bacău – Secţia de Urgenţe la ortopedie, de la 12 august, la 5 septembrie 2005, cu diagnosticul „fractură supracondiliană femur stâng, fractura epifiză distolă radius drept, fractură parcelară cubitus stg., unde a beneficiat de o intervenţie chirurgicală, practicându-se  reducere sângerândă şi osteosinteză cu tije şi cerclas, recomandându-se după externare repaus la pat, fără a se deplasa. Leziunile au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale (fila 22 d.u.p).

Prin certificatul medico-legal 3769/ 19 dec. 2005, eliberat de S.M.L. Bacău, victima S.N., în vârstă de 40 de ani a fost şi el internat în Spitalul Judeţean Bacău, la secţia Chirurgie cu un traumatism toraco-abdominal cu ruptură diaframatică complexă, hemopneumotorax stg., ruptură de splină, hemopneumoperitoneu, fractură diafiză femurală stg. Şi această victimă a beneficiat de o intervenţie chirurgicală de urgenţă, la data de 12 august 2005, precticându-se  splenectomie şi drenaj peritonial, după care a fost transferat în secţia ortopedie, unde a fost supus la o altă intervenţie chirurgicală, precicându-se pentru fractura de femur stg., reducere ortopedică şi osteosinteză cu tijă Euder.

Victima a fost spitalizată în intervalul 12 aug. – 2 sept. 2005, recomandându-i-se la externare să-şi reia mersul cu ajutorul unor cârje axilare sau cu ajutorul unui cadru metalic. Leziunile descrise mai sus au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale (fila 31 d.u.p.).

Dacă instanţa de fond ar fi manifestat rol activ şi nu s-ar fi menţinut doar cu introducerea în cauză în calitate de parte vătămată a Spitalului Judeţean Bacău, cu siguranţă cheltuielile  de spitalizare ar fi fost considerabile, însă în lipsa apelului procurorului, asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestor despăgubiri civile.

Suferinţele celor două victime nu pot fi puse la îndoială. Fiecare a fost nevoită să se împrumute de bani pentru a putea face faţă cheltuielilor prilejuite de un asemenea necaz. Sumele la care a fost obligat asiguratorul sunt rezonabile şi nu depăşesc plafonul prev. de Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Prin urmare s-a reţinut că apelul asiguratorului este nefondat şi a fost respins ca atare, în schimb apelurile părţii civile I.N. şi S.C. „A” SRL Bacău, au

 fost admise.

RECURS 2. Împotriva deciziei mai sus pronunţate au declarat recurs inculpatul B. M. partea responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L., partea civilă S.C.”A”S.R.L. şi asigurătorul S.C.”A.”.

- Inculpatul şi partea responsabilă civilmente au arătat că motivele de recurs privesc nemulţumirile făcute de SC”A” şi SC”A”, cu precizare că între SC”A” şi societatea de leasing-proprietarul autoturismului implicat în accident, nu a fost încheiat vreun raport. De asemenea, SC”A” nu are nici o convenţie scrisă sau un contract de închiriere, nu s-a stipulat ca aceasta, care era subchiriaş, să achite o sumă reprezentând chirie şi nici nu s-a depus act justificativ cum că s-ar fi achitat vreo sumă către societatea de leasing.

A precizat că utilizatorul - persoană fizică autorizată - nu avea voie să închirieze autoturismul către SC”A”, astfel că acordarea de despăgubiri către SC”A” nu se justifică, întrucât era un subchiriaş nelegal. A mai arătat că nu se impunea înlăturarea circumstanţelor atenuante.

S-a solicitat a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, faptul că nu se face vinovat de producerea accidentului, a fost un carambol, este la prima abatere, student în anul IV la Universitatea Bacău, este căsătorit, are 1 copil în întreţinere şi are un comportament corespunzător. S-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c şi 76 lit.e C.penal, reducerea pedepsei, aplicarea amenzii penale prin admiterea recursului declarat de inculpat şi partea responsabilă civilmente.

De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă SC”A”, arătând că nu se impune acordarea despăgubirilor mai mari decât cele stabilite la tribunal. Cu privire la daunele faţă de beneficiul nerealizat, acestea se pot acorda doar pe perioada cât autoturismul există în reparaţie şi nu avariat în totalitate, având în vedere că proprietarul a fost despăgubit în totalitate conform RCA, cu suma maximă de 700 milioane lei, astfel că nu sunt îndreptăţiţi să mai solicite alte sume. A se avea în vedere concluziile expertului de la tribunal care menţiona existenţa a 2 contracte de leasing, ratele erau pentru ambele autoturisme ale SC”A„ proprietarul microbuzului a fost despăgubit în totalitate de SC”A”, o altă majorare a despăgubirilor privind ratele neachitate către societatea leasing,trebuiau stabilite printr-o nouă expertiză.

S-a mai precizat că susţinerile recurentei-parte civilă SC”A” nu sunt justificate deoarece nu au dreptul să solicite acordarea de pretenţii, în consecinţă solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.

- Recurenta-parte civilă SC”A”SRL Bacău, a solicitat admiterea recursului declarat de partea civilă, acordarea despăgubirilor conform suplimentului de expertiză efectuat la tribunal, având în vedere actele depuse, faptul că autoturismul era luat în leasing şi raportat la Ordinul 51/1997. De asemenea, a solicitat a se analiza situaţia de fapt, legătura de cauzalitate dintre accidentul produs, faptul că instanţa de apel a respins pretenţiile civile societăţii de leasing, înfiinţarea popririi asupra contului administratorului pentru ratele scadente. În consecinţă, a solicitat majorarea despăgubirilor pe care să le achite inculpatul şi partea responsabilă civilmente.

- Recurenta-asiguratoare SC”A” a arătat că motivele de recurs vizează despăgubirile materiale faţă daunele morale solicitate, care nu au fost dovedite cu acte justificative. Apreciază că nu se impune admiterea plăţii acestor despăgubiri doar pe baza probei cu martori.

Curtea analizând motivele de recurs prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză constată că primele instanţe au stabilit în mod corect situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte rezolvarea laturii penale a cauzei, Curtea consideră că Tribunalul este cel care a dat în mod corespunzător eficienţă prevederilor art.52 şi 72 c.penal. Faţă de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, analizat prin prisma modului de săvârşire şi a consecinţelor rezultate, Curtea apreciază că în mod judicios s-au stabilit pedepse cu închisoare, a căror executare a fost în mod corect suspendată, în raport de persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost în parte în mod greşit rezolvată. 

Accidentul rutier ce a avut loc la data de 12 august 2005 a implicat coliziunea dintre autovehicolul condus de inculpat – autoutilitara I cu nr. BC x x şi autovehicolul condus de partea civilă I.N. – microbuzul VW cu nr. x 08/07.

Acesta face obiectul Contractului de leasing nr.30693/2004 încheiat între locatorul P. ROMANIA şi utilizatorul persoana fizică autorizată I.N.C. (fila 47 dosar apel). Prin contractul de leasing încheiat, în art.2.2 din Condiţiile comerciale generale s-a prevăzut faptul că P. este proprietarul Obiectului în leasing şi că utilizatorul nu are dreptul să înstrăineze direct sau indirect, să subînchirieze, să gajeze sau să greveze în orice alt mod obiectul în leasing cu drepturi în favoarea unor terţi. Cu toate acestea, utilizatorul a încheiat cu S.C.”A” S.R.L. Bacău (al cărui unic asociat este utilizatorul) un contract de închiriere cu titlu gratuit, înregistrat la A.F.P. Bacău la data de 24.08.2004 (fila 64 apel). De precizat că acest contract nu are nici o viză din partea proprietarului P, spre deosebire de contractele depuse odată cu concluziile scrise în apel: un contract încheiat sub semnătură privată la data de 1.08.2004 pe care este trecut acordul locatorului şi un contract autentic din data de 28.10.2004, contracte care însă nu au fost depuse la AFP Bacău. Şoferul parte vătămată al microbuzului VW cu nr. B 8010 08/07 este tatăl P.F.A. I.C.N. şi salariat la S.C.”A.”S.R.L.

La soluţionarea laturii civile în prezenta cauză Curtea consideră că nu s-a avut în vedere Decizia nr.I/23.02.2004 pronunţată de Secţiile Unite ale I.C.C.J. conform căreia: În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Codul de procedură penală şi ale art. 998 din Codul civil, stabileşte că instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte.

Din conţinutul motivării acestei decizii rezultă că instanţa supremă a avut în vedere faptul că uneia şi aceleaşi victime i s-au cauzat mai multe prejudicii generate de acţiunea unică a inculpatului, concretizate în vătămarea integrităţii sale fizice şi în deteriorarea bunurilor sale. Deci nu este cazul de faţă când victima este persoana fizică Ivanciuc Nicolae şi proprietarul autovehicolului distrus şi condus de aceasta este P. Din aceste motive, Curtea consideră că acţiunea civilă a S.C.”A”S.R.L. este inadmisibilă, putând fi soluţionată separat pe calea unei acţiuni în cadrul unui proces civil, ocazie cu care se va analiza şi în ce măsură contratul de închiriere încheiat de utilizator este în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Referitor la recursul declarat de asigurator, acesta este nefondat deoarece în cauză, conform prevederilor art.14, 62 şi 64 c.pr.pen la soluţionarea acţiunii civile în mod corect s-a administrat şi proba cu martori.

Faţă de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b c.pr.pen va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă S.C.”A”S.R.L. şi asigurătorul S.C.”A” împotriva deciziei penale nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău.

În baza art.192 al.2 c.pr.pen se va obliga fiecare din recurenţii de mai sus la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art.38515 pct.2 lit.d c.pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de inculpatul B.M. şi partea responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L. împotriva deciziei penale nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău şi a Încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din data de 31.03.2010 pronunţate de Tribunalul Bacău în acelaşi dosar.

Se va casa în parte decizia penală nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău numai cu privire la soluţionarea pretenţiilor civile ale părţii civile S.C.”A”S.R.L. şi în totalitate încheierea penală de mai sus, se va reţine cauza spre rejudecare şi pe fond se va respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă a părţii civile S.C.”A”S.R.L. şi în consecinţă se va înlătura obligarea inculpatului B.M. şi a părţii responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L. de la plata de despăgubiri şi cheltuieli judiciare către aceasta.

Se vor menţine celelalte prevederi ale deciziei penale nr.462/A/11.1.2209 a Tribunalului Bacău.

Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.192 al.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare în recursurile inculpatului şi a părţii resp. civilmente rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare