Opoziţie împotriva încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei

Dosar nr. 1257/3/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6049

ŞEDINTA PUBLICĂ DE LA 13.06.2013

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — BA

GREFIER —IMD

Pe rol solutionarea cauzei civile de fata formulata de debitoarea SC SI SRL cu sediul în sector 1, Bucureşti, intemeiata pe dispoziţiile Legii 85/2006,privind procedura insolvenţei.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 23.05.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 06.06.2013, apoi la 13.06.2013, când a pronunţat prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra opoziţiei formulate, reţine următoarele:

La data de 19.02.2013, creditoarea SC NEI SRL, printr-o cerere pe care a timbrat-o legal, a formulat opoziţie împotriva încheierii pronunţată de judecătorul sindic la data de 17.01.2013 prin care a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei SC SI SRL.

În motivarea cererii se arată că:

Societatea creditoare, a fost prejudiciată prin deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitorului SC SI SRL, cererea fiind introdusă cu rea-credinţă cu scopul blocării tuturor acţiunilor creditoarei de executare a Sentinţei arbitrale nr. 3/15.01.2013 de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei totale de 557.281,27 lei în Dosar nr. 120/DDP/2011.

Starea de insolvenţă a debitoarei a fost instalată intempestiv la data de 17.01.2013, dată la care se pronunţase şi soluţia de către instanţa arbitrală, constituind, fără echivoc, un argument temeinic în dovedirea abuzului de drept al debitoarei.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din legea insolvenţei, noţiunea de insolvenţă este definită ca o stare a patrimoniului debitorului, ce se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar din punctul creditoarei, debitoarea dispunea de resurse financiare suficiente achitării acestor debite, însă cu rea-credinţă, prin pretinsa stare de insolvenţă, s-a sustras executării obligaţiilor de plată stabilite prin Sentinţa Arbitrală menţionată.

Se arată că aparenţa stării de insolvenţă a fost pregătită cu multă meticulozitate ci cu o evidenţă premergătoare, de către administratorul acesteia care a înfiinţat pe rând societăţi comerciale care funcţionau cu acelaşi obiectiv de activitate ca şi SI SRL, cu scopul de a prelua activul patrimonial deţinut de prima societate comercială constituită, respectiv SC SI SRL, consecinţa reprezentând-o aparenta diminuare a activului comparativ cu pasivul şi inducerea unei simulate stări de insolvenţă. Pentru o corectă reprezentare a modului în care au fost constituite alte societăţi comerciale de către administratorul debitoarei, se depun dovezi de recom-online al Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la existenţa acestora. Astfel, se poate constata că au fost înfiinţate, următoarele societăţi comerciale:

SC SB  SRL – cu sediul social în Bucureşti, , înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr., CUI, societate transferată la data de 06.01.2010.

SC SD SRL - cu sediul social în Bucureşti, , înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40, CUI.

SC ST SRL - cu sediul social în Bucureşti, înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40/, CUI.

SC SM SRL - cu sediul social în jud. Ilfov, înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.

SC SM SRL - cu sediul social în Bucureşti, înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40, CUI .

SC STP SRL - cu sediul social în jud. Ilfov, înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.

SC CC SA – cu sediul social în Bucureşti, 1, înregistrată la  Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J40, CUI. Se arată că până la ultima parte a lunii noiembrie, SC CC SA era deţinută de firma HL, cu sediul în Larnaca, Cipru. Intrarea lui S în acţionariatul SC CC SA cesului de majorare de capital al 2.000 lei, HL şi-a diminuat participaţia în SC  CC SA la 50%, iar S a intrat în posesia unui pachet de 45% din acţiunile firmei de construcţii. Restul de 5% din acţiunile SC CC SA se află la VD, care a constribuit cu 100 de lei la majorarea capitalului social.

Solicită instanţei să constate că debitoarea SC SI SRL nu se află în incapacitate d e plată şi pe care de consecinţă într-o iminentă stare de insolvenţă, această stare fiind indusă premeditat de către debitoare, având în vedere că, potrivit situaţiilor financiare ale acestei societăţi comerciale  pe anul 2011, rezultă că valoarea creanţelor pe care le are de încasat sunt în suma de 23.757.338 lei, valoarea totală a activelor circulante este de 26.315.522 lei, valoarea totală a imobilizărilor fiind de 17.236.775 lei, deci activul total al societăţii fiind de 63.309.368 lei, ce dovedeşte, că valoarea activului societăţii este cu mult mai mare decât valoarea pasivului, iar disponibilităţile financiare aferente creanţelor de încasat sunt uriaşe şi pot asigura eventualele situaţii ale evoluţiei negative a cash flow-ului pe perioada de iarnă, când activitatea în construcţii şi instalaţii este aproape inexistentă. Este evident că această stare de fapt nu poate echivala juridic cu starea de insolvenţă.

Se precizează că această societate comercială deţine active printre care se numără şi o fabrică de producţie instalaţii şi echipamente cu o valoare de piaţă de aproximativ 3 milioane Euro, fiind înregistrată în contabilitatea debitoarei la o valoare contabilă infimă faţă de valoarea de piaţă a acesteia.

Solicită instanţei să constate că debitoarea a dus în eroare instanţa cu privire la valoarea reală a pasivului societăţii, din situaţiile financiare prezentate de debitoare rezultă faptul că valoarea datoriilor către firmele proprii este de 15.439.227 lei  şi se precizează datorii către alţi pretinşi creditori, în sumă de 8.862.497 lei, fără a se preciza care sunt aceştia, în condiţiile în care în listele creditorilor întocmite de debitoare şi depuse la dosarul cauzei sunt precizaţi debitori chir şi cu sume de ordinul zecilor de lei. Este evident că din adunarea celor 2 sume, rezultă că valoarea pasivului a fost crescută premeditat cu suma de 24.301.725 lei, cu scopul inducerii unei disproporţii între activul şi pasivul societăţii şi pe cale de consecinţă, crearea unui aparent dezechilibru între activul şi pasivul societăţii debitoare, stare care să justifice cererea debitoarei de deschidere a procedurii de insolvenţă. Dacă din totalul pasivului pretins de către debitoare ca fiind real,  scădem suma de 24.301.725 lei şi ne raportăm la valoarea totală a activului, se constată, că valoarea reală a pasivului societăţii este considerabil mai mică decât activul acesteia şi ceea ce este cel mai important este faptul că valoarea creanţelor acoperă valoarea datoriilor pretinse ca fiind reale. Prin urmare nici nu poate fi vorba de o reală stare de insolvenţă.

Se arată că instanţa nu a sesizat faptul că cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă a fost însoţită de Bilanţul prescurtat la data de 31.12.2011, iar balanţă de verificare a sumelor cuprinsă în bilanţ este Balanţa de verificare la luna decembrie 2012. Solicită să constate că sumele prezentate în bilanţul din decembrie 2011 nu pot fi verificate cu balanţa din 2012 şi pe cale de consecinţă sumele diferă în cele două situaţii financiare depuse în probaţiune de debitoarea în cauză, cu scopul introducerii în eroare a instanţei de judecată cu privire la situaţia financiară reală a societăţii prin depunerea unor situaţii financiare inexacte.

În balanţa de verificare din 31.12.2012, capitalurile proprii au fost diminuate premeditat, prin trecerea nejustificată pe rezultatul reportat a sumei de 20.207.332 lei – cont 117, suma ce ar putea reprezenta pierderi din creanţele înregistrate de societate sau corecţii ale unor eventuale erori, chiar stornări de facturi, consecinţa reprezentând-o închiderea exerciţiului financiar 2012 ci o pierdere provocată de 8.020.438 lei. Pentru o corectă reprezentare a realităţii obiective în care s-au derulat aceste operaţiuni dubioase, raportate la valorile cuprinse în bilanţul aferent anului 2011, rezultă că societatea şi-a pregătit minuţios deschiderea  procedurii de insolvenţă, efectuând în evidenţa sa contabilă, tot felul de operaţiuni care să creeze aparenta stare de insolvenţă, mai exact reducerea capitalurilor proprii de la +17.236.775 lei la – 18.949.701 lei. Acest lucru ar sugera o decapitalizare în sumă totală de 36.186.476 lei, care apare ca provocată. Se mai arată că datoriile la bugetul consolidat al statului au fost achitate, rămânând să fie prejudiciaţi, într-o eventuală procedură de insolvenţă şi faliment, creditorii chirografari, iar procedura sa poate fi controlată în Adunarea Creditorilor, prin firmele proprii, pretinse deţinătoare a unor creanţe considerabile. Se impune a se reţine şi faptul că nu toate creanţele devin exigibile în aceeaşi perioadă şi faptul că la o societate cu un volum al cifrei de afaceri cum este cel al debitoarei, încasarea creanţelor asigură progresiv lichidităţile necesare achitării datoriilor anterioare şi curente. O asemenea stare de fapt, care este generală în mediul de afaceri românesc, nu poate fi asimilată, în nici un caz, stării de insolvenţă, iar un asemenea raţionament juridic ar conduce la deschiderea discreţionară a procedurilor de insolvenţă cu prejudicierea gravă a intereselor creditorilor în cauză.

Creditoarea solicită instanţei să oblige debitoarea să depună la dosarul cauzei următoarele înscrisuri utile soluţionării prezentei cauze:

-Bilanţ contabil la 31.12.2012;

-Notele contabile cu operaţiunile economice ce au influenţat contul 117-rezultatul reportat pe anul 2012;

-Componenţa analitică a conturilor: - 267- creanţe imobiliare, 409- - furnizori-debitori, 411-clienţi, 418-clienţi-facturi de încasat, 460-debitori diverşi, 471-cheltuieli înregistrate în avans, 473-decontrări din operaţiuni în curs de lămurire;

-Documentele justificative ale tuturor operaţiunilor economice derulate între SC SI SRL şi cele 7 societăţi comerciale proprii

Solicită instanţei să constate că în lista creditorilor depusă de debitoare societatea creditoare SC NEI SRL nu apare ca creditor, în condiţiile în care împotriva debitoarei există o hotărâre arbitrală definitivă şi executorie, respectiv Sentinţa Arbitrală nr.3/15.01.2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, ceea ce dovedeşte încă o dată caracterul premeditat al deschiderii procedurii de insolvenţă cu scopul blocării acţiunilor de executare a Sentinţei arbitrale în cauză, cât şi neajunsurile majore ale evidenţei contabile depuse în probaţiunea pretinsei stări de insolvenţă.

Însăşi debitoarea a susţinut în mai multe rânduri, în faţa aceleaşi instanţe – Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă – împrejurarea că nu se află în stare de insolvenţă, instanţa învestită în cauzele respective apreciind că nu pot fi admise cererile creditorilor de deschidere a procedurii de insolvenţă. În anul 2012 debitoarea, potrivit propriilor susţineri din acest dosar şi a situaţiilor financiare – contabile depuse în susţinerea contestaţiei NU SE AFLĂ ÎN STARE DE INSOLVENŢĂ.

În dosarul nr. 7486/3/2011, la data de 03.02.2011 debitoarea SC SI SRL a renunţat la judecarea cererii având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei. În dosarul nr. 34767/3/2012 creditorul SC MI SRL a renunţat l dat de 17.12.2012 la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, primind de la debitoare suma pretinsă. Aceeaşi situaţie s-a întâmplat şi în dosarul nr. 38313/3/2012, când la data de 20.12.2012 creditorul SC PSG SRL a renunţat la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, primind de la debitoare suma solicitată.

Astfel, la data de 20.12.2012, respectiv finele anului 2012, debitoarea deţine disponibilităţi băneşti care să asigure plata creanţelor exigibile solicitate de creditorii acestei societăţi comerciale care solicitau Tribunalului Bucureşti deschiderea insolvenţei, arătând că nu se află în stare de insolvenţă şi probând prin înscrisuri această stare de fapt.

Arată că până la data prezentei cereri nu au fost notificaţi de administratorul judiciar desemnat de instanţă cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva SC SI SRL, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 85/2006.

În drept invocă dispoziţiile art. 32 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.

Solicită proba cu înscrisuri.

Debitoarea, depune întâmpinare prin care solicită respingerea opoziţiei formulată de SC NEI SRL, pentru următoarele motive:

Arată că susţinerile creditoarea sunt nefondate şi arată că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei reglementează o procedură specială, colectivă şi concursuală, având ca scop, potrivit art. 2 al legii, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

Conform art. 27 alin. 1 şi 2 din lege, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adrese tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Va putea să adrese tribunalului o cerere pentru a si supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.

Art. 28 din lege, enumeră actele care trebuie anexate la cererea debitorului, printre care şi bilanţul contabil (în cazul de faţă ultimul bilanţ întocmit fiind la 31.12.2012) şi balanţa de verificare pentru luna precedentă datei de deschidere a procedurii (în cazul de faţă balanţă întocmită la 31.12.2012).

Art. 32 din lege, prevede în sarcina judecătorului-sindic să dispună, prin încheiere, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, atunci când cererea formulată în acest sens de debitorul aflat în insolvenţă corespunde condiţiilor cerute de lege, încheiere ce se notifică tuturor creditorilor.

Judecătorul sindic, în urma analizării cererii debitorului, a constatat că aceasta corespunde condiţiilor prevăzute la art. 27, dispunând în mod corect deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

Aşa cum rezultă din documentele anexate cererii de deschidere a proceduri, şi ulterior analizate în cadrul raportului privind situaţia economico-financiară întocmit de administratorul judiciar, rezultă fără tăgadă starea de insolvenţă, cu referire la totalul datoriilor curente de 62.040.661,85 lei (din care suma de 61.913.648,46 lei reprezintă datorii pe termen scurt, iar suma de 127.013,39 lei reprezintă datorii pe termen mediu şi lung), faţă de totalul activelor circulante care se pot transforma rapid în lichidităţi de 26.822.122 lei şi chiar faţă de totalul activelor de 48.991.817 lei.

Din tabelul preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar, rezultă că împotriva debitoarei au fost înregistrate creanţe născute anterior deschiderii procedurii în suma de 61.447.748 lei, din care admise 59.929,446 lei. Creanţele înscrise, aparţin tuturor categoriilor, respectiv creditorilor garantaţi de 8.600.585 lei, de natură salarială de 38.947 lei, obligaţii bugetare 379.816 lei şi creditorilor chirografari de 50.910.096 lei.

Susţinerea creditoarei că deschiderea procedurii s-ar fi făcut cu rea-credinţă nu poate fi reţinută din moment ce potrivit art 27 alin. 1 şi 2 din lege, cererea debitorului aflat într-o asemenea stare reprezintă o veritabilă obligaţie legală, aceasta nu poate fi apreciată ca o acţiune menită să blocheze recuperarea creanţelor de către creditori.

Sentinţa la care se face referire a fost comunicată părţilor după data de 15.02.2013, după o lună de la data pronunţării acesteia (15.01.2013), iar hotărârea asociatului unic de a deschide procedura, este cu siguranţă anterioară datei de 15.01.2013, aşa cum rezultă şi din anexe (declaraţii de propria răspundere cu dată certă-14.01.2013, înregistrarea creanţei – 15.01.2013), când nu avea cunoştinţă despre cele dispuse în sentinţa arbitrală.

Debitoarea depune concluzii scrise prin intermediul cărora solicită respingerea opoziţiei formulată de creditoarea SC NEI SRL, ca fiind neîntemeiată şi nelegală.

În motivarea cererii arată:

În fapt, la data de 17.01.2013 judecătorul sindic a admis cererea debitoarei SC SI SRL de deschidere a procedurii insolvenţei. La pronunţarea acestei soluţii, judecătorul sindic a cercetat toate documentele depuse de societate, şi prevăzute de Legea nr. 85/2006 la art. 28 alin. 1 din lege. Împotriva soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei a formulat opoziţie creditoare SC NEI SRL invocând următoarele aspecte:

Creditoarea invocă faptul că debitoarea a procedat la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei având ca scop ascuns sustragerea de la plata creanţei către aceasta în cuantum de 557.281,72 lei consimţită în hotărârea arbitrală nr. 3/15.01.2013.

Cu privire la acest aspect, debitoarea învederează următoarele:

Cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolvenţei a fost depusă la Tribunalul Bucureşti la data de 15.01.2013 (exact în ziua în care s-a pronunţat hotărârea arbitrală), astfel încât, la momentul depunerii sale debitoarea nu avea cunoştinţă de soluţia ce urma să fie pronunţată în secret de arbitrii care au constituit tribunalul arbitral în cauză. Mai mult, hotărârea arbitrală nu este irevocabilă. Astfel, chiar dacă debitoarea nu intra în insolvenţă în data de 17.01.2013, creditoarea nu avea posibilitatea reală de a executa debitul respectiv, mai ales în condiţiile în care debitoarea nu dispunea de lichidităţile necesare în conturi.

Creditoarea, menţionează că subscrisa avea resurse financiare de a achita nu numai creanţa către aceasta, ci şi restul datoriilor, însă nu menţionează cum a ajuns la această concluzie, şi unde se regăsesc aceste resurse financiare.

Cu privire la faptul că debitoarea ar fi premeditat starea de insolvenţă şi că în realitate insolvenţa este simulată şi instalată intempestiv, se menţionează că aceste afirmaţii nu se sprijină pe nici o probă sau eventuale înscrisuri, fiind simple presupuneri neîntemeiate şi nedovedite.

Creditoarea nu indică anul în care au fost înfiinţate societăţile cu acelaşi obiect de activitate şi care este obiectul de activitate al fiecăreia: SC SB SRL este înfiinţată în 2006, SC SD SRL în 2009, SC ST SRL în 2001, SC SM SRL în 2009, SC SM SRL în 2008, SC S TTI P SRL în 2009. Astfel, ar trebui să presupunem că debitoarea îşi plănuieşte insolvenţa începând cu anul 2001, dacă ar fi să ţinem cont de argumentarea creditoarei.

Toate societăţile la care face referire creditoarea, au fost înfiinţate cu mult înainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, când societatea debitoare avea o cifră de afaceri în creştere şi înregistra profit. Faptul că în ultimul timp, debitoarea a înregistrat pierderi, se datorează crizei economice, care a dus treptat la lipsa disponibilităţilor băneşti, la scăderea randamentului economic, la diminuarea activităţii comerciale, la imposibilitatea de încasare a propriilor creanţe şi deci la nerespectarea la termen a propriilor obligaţii.

Crearea acestor societăţi a avut ca scop crearea unei specializări pentru fiecare societate în parte, şi pentru un mai bun control al cheltuielilor pentru fiecare tip de activitate în parte. De aceea, obiectul de activitate est diferit de la o societate la alta astfel încât transferul activităţii noastre pe altă societate din grup nu s-ar putea efectua.

În ceea ce priveşte participarea asociatului SC CC  SRL – societate înfiinţată în 1998, se arată că aceste aspecte exced cadrului procesual atâta timp cât persoanei fizice îi este permis să se asocieze şi să deţină părţi sociale în orice societate comercială, chiar dacă una din societăţile sale este în insolvenţă. Faptul că asociatul debitoarei a decis să se implice active în desfăşurarea de relaţii comerciale în cadrul altei societăţi nu înseamnă ca a premeditat starea de insolvenţă a subscrisei societăţi.

Cu privire la susţinerea creditoarei că subscrisa nu se află în incapacitate de plată şi că această stare este indusă în mod premeditat se arată că la momentul formulării cererii de deschidere, a procedurii insolvenţei, s-au depus toate documentele solicitate de legiuitor, printre care şi balanţa de verificare şi bilanţul contabil. Din întreaga documentaţie reiese fără putinţă de tăgadă să societatea debitoare află în incapacitate de plată, starea de insolvenţă fiind una evidentă. De altfel, judecătorul sindic a analizat aceste documente, statutând necesitatea deschiderii procedurii insolvenţei cu privire la subscrisa societate. De la momentul efectuării respectivei analize şi până în prezent, creditoarea nu a înţeles să depună şi alte înscrisuri care să susţină afirmaţiile din opoziţia formulată.

Creditoarea, invocă de asemenea că valoarea activului este mai mare decât cea a pasivului, invocând şi valoarea creanţelor care trebuiesc încasate: 23.757.338 lei, menţionând că nu se poate invoca ca şi motiv de insolvenţă lipsa cash-flow-ului.

De la momentul la care debitoarea a intrat în insolvenţă, s-a încercat efectuare demersurilor pentru recuperarea măcar în parte a creanţelor deţinute, formulându-se convocări la conciliere, somaţii de plată, potrivit art. 104 Noul Cod de Procedură Civilă, care până la momentul actual nu au avut nici un rezultat, din cauza lipsei disponibilităţilor băneşti.

Creditoarea a invocat şi valoarea deosebit de mare pe care ar avea-o fabrica debitoarei,  evaluată după propria apreciere la o valoare de peste 3 milioane euro, însă valoarea fabricii este mult mai mică, aceasta fiind evaluată de bancă în anul 2010 şi 2011 iar la acest moment valoarea halei de producţie şi a terenului ar fi sub 1 milion de euro.

Cu privire la valoarea reală a pasivului şi a activului subscrisei societăţi, se arată că aceste reies fără putinţă de tăgadă din actele contabile depuse de debitoare, respective bilanţul anului 2011 şi nu pe cel aferent anului 2012, pentru care exerciţiul financiar abia se terminase şi bilanţul aferent anului 2012 nu era întocmit.

Cu privire la aspectele care reies din actele contabile depuse  şi care dovedesc starea de insolvenţă, se menţionează că actele contabile sunt reale şi sunt întocmite conform dispoziţiilor legale în vigoare. În conturile 409 şi 471 s-au înregistrat facturile de avans şi facturile privind creanţele debitoarei ce trebuie achitate. La finele anului 2012 a avut loc o regularizare care a afectat conturile 117 şi 121. Contul 117 vizează pierderile societăţii pentru anii anteriori iar 121 vizează pierderile subscrisei pentru anul de exerciţiu trecut – 2012.

Astfel, reducerea capitalurilor proprii la care face referire creditoarea s-a datorat regularizării la sfârşitul anului a conturilor 409 şi 471, fiind astfel afectate conturile 117 şi 121, deoarece capitalurile proprii sunt formate din rezultatul financiar, rezultatul raportat şi din capitalul social.

Cu privire la faptul că creditoarea nu figura în lista creditorilor depusă împreună cu cererea de deschidere a procedurii, se arată că la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, aceasta nu avea calitatea de creditoare a debitoarei. Ulterior, aflând de pronunţarea tribunalului arbitral, creditoarea a formulat declaraţie de creanţă, admisă în prezent.

Cu privire la dosarele anterioare care au avut obiect deschiderea insolvenţei debitoarei, se menţionează că aceste nu fac decât să dovedească buna credinţă şi eforturile susţinute de a nu intra în procedura insolvenţei. Greutăţile financiare şi lipsa de disponibil în cont au dus însă la starea de insolvenţă a debitoarei. Trebuie avut în vedere şi faptul că sumele care făceau obiectul respectivelor dosare de insolvenţă era unul redus faţă de momentul actual în care datoriile au crescut.

Analizând opoziţia formulată de către creditorul SC NEI S.R.L. instanţa a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.01.2013 instanţa a admis cererea formulată de debitorul S.C. SI S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a analizat actele depuse de către debitor, în conformitate cu prevederile art.28 din lege, reţinând că la data de 31.12.2012 debitoarea a înregistrat datorii în valoare de 62.040.661,85 lei, din care suma de 61.913.648,46 lei o reprezentau datorii pe termen scurt, iar 127.013,39 lei o reprezentau datoriile pe termen mediu şi lung. Debitoarea a declarat că a înregistrat o scădere a activităţii, ceea ce a condus la dificultăţi în obţinerea resurselor financiare pentru achitarea datoriilor.

SC NEI S.R.L. a făcut referire la faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă,

Conform informaţiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti  , Compania SI este o societate înfiinţată în anul 1995 având ca obiect de activitate lucrări de instalaţii, cu un bun renume pe piaţă, , însă declanşarea crizei economice a afectat activitatea debitoarei în sensul că au apărut întârzieri la încasarea preţului serviciilor, astfel că la finele anului 2012 societatea a decis să solicite a fi supusă procedurii insolvenţei.

Cu toate acestea, se reţine că la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii, debitorul se afla în curs de derulare a mai multe contracte , astfel cum a declarat unul dintre creditori: ULR IFN S.A. S-a făcut referire la proiectul imobiliar H C,  pentru care creditorul a virat debitorului  sume de bani, în baza unor convenţii ( filele 197-198, 199-200). 

Mai este de observat că anexat cererii de deschidere a procedurii, debitorul a prezentat contul de profit şi pierderi de la 31.12.2011 şi bilanţul prescurtat de la aceeaşi dată. Din aceste date rezultă că activul total al societăţii era de 63.309.368 lei, compus din creanţe de încasat, active circulante şi imobilizări, valoare ce depăşea pasivul, iar creanţele care urmau a fi încasate ar fi asigurat depăşirea situaţiilor negative ale cash flow-ului pe perioada când activitatea societăţii era redusă.

Aşa cum a observat şi creditorul oponent, în lista creditorilor prezentată la fila 136-137, vol.1, sunt menţionate datorii către firmele S  ( grupul de firme din care face parte debitorul) în valoare de 15.439.227 lei, iar la finalul acestei liste mai sunt menţionaţi alţi creditori, fără a fi nominalizaţi, cu datorii de 8.862.497,20 lei.  Creditorul apreciază că pasivul a fost mărit în mod premeditat cu suma de 24.301.725 lei, pentru a crea o disproporţie între activ/pasiv, care să vină în sprijinul debitorului atunci când afirmă starea de insolvenţă.

Conform dispoziţiilor art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 debitorul trebuia să prezinte o listă a creditorilor, cu indicarea naturii creanţelor , a sumelor, cauzei şi dreptului de preferinţă, ceea ce nu a prezentat . Se observă că aproximativ 40% din valoarea totală a datoriilor declarate de către debitor ridică suspiciuni de simulare a unor raporturi juridice obligaţionale pe care nu le poate onora.

Chiar în situaţia neîntocmirii raportărilor contabile definitive care trebuiau depuse la administraţia financiară, debitoarea nu a făcut nici o referire la veniturile realizate în cursul anului 2012. Nici administratorul judiciar nu a indicat documentele în baza cărora a întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă , bilanţul nefăcând referire la veniturile realizate de către debitor. 

Cert este că în cursul anului 2012, împotriva debitorului au fost formulate cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă de către creditorii S.C. E S.R.L.  şi S.CMI S.R.L.  ( dosarele nr.55480/3/2011 şi nr.34767/3/2012) însă debitorul a contestat de fiecare dată starea de insolvenţă, achitând creanţele pretinse şi prezentând în probaţiune înscrisuri care au răsturnat prezumţia de insolvenţă.

În condiţiile în care debitoarea a dovedit că deţinea resursele financiare achitării datoriilor exigibile , chiar şi la finele anului 2012, instanţa apreciază că societatea nu se află în stare de insolvenţă.

Aşa fiind, instanţa va admite opoziţia formulată împotriva hotărârii de deschidere  procedurii , pe care o va revoca, în conformitate cu prevederile art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite  opoziţia formulată de creditorul S.C. NEI S.R.L. cu sediul în sector 2, Bucureşti, împotriva încheierii de sedinta din data de 17.01.2013 prin care s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitorului S.C. SI S.R.L. cu sediul în sector 1, Bucureşti.

Revoca încheierea de deschidere a procedurii.

Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publica, azi 13.06.2013.

PREŞEDINTE GREFIER

AB IMD

Red./tehn. B.A.

2ex. /4.07.2013

Domenii speta

Spete similare