Plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc

DOSAR NR.  11489/302/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 223R

Şedinţa publică de la data 25.01.2012

Tribunalul constituit din :

PRESEDINTE: BOGDAN CRISTEA 

JUDECATOR: RAMONA MARIA VLADU

JUDECATOR: ANGELICA COSTEA

GREFIER: ROCEANU MIHAELA

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea recursului civil formulat de recurenta-reclamanta SC V. R. SA  împotriva sentinţei civile nr.7859/11.10.2011  pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 11489/302/2011 în contradictoriu cu intimatul BEJ D. C.  având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că prin serviciul registratură la 23.01.2012 recurenta-reclamanta a depus la dosar O.P. nr. 11450 din 19.01.2012 cu suma de 4 lei şi o cerere prin care solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constata cauza în stare de judecată şi o retine spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în data de 16.06.2011 contestatoarea S.C. V. R. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea intimatului BEJ D. C.: la comunicarea dovezii îndeplinirii tuturor actelor de executare solicitate prin cererea de executare silită cu care a fost învestit sau la prezentare unui raport scris cu stadiul executării; la înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare şi a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarei C. N. A., pe care urmează a le identifica prin solicitarea de relaţii de la ITM local; la urmărirea silită mobiliară a debitorului, prin identificarea bunurilor mobile taxabile şi netaxabile cu care acesta figurează înscris la organul fiscal sau care se află la domiciliul acestuia; la urmărirea silită imobiliară a debitoarei C. N. A. prin identificarea bunurilor imobile; la identificarea succesiunilor nedeschise de pe urma părinţilor debitorului; la continuarea executării silite a imobilului în forma urmăririi acestuia fără a condiţiona urmărirea de partajarea anterioară a bunului, la plata unei amenzi al cărei cuantum este lăsat la aprecierea instanţei, restituirea, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru aferente prezentei plângeri. De asemenea, s-a mai solicitat obligarea intimaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, s-a arătat că societatea contestatoare a înaintat intimatului la data de 26.06.2008 (data înaintării către oficiul poştal a cererii) cererea de executare silită a titlului deţinut împotriva debitoarei C. N. A., formându-se astfel un dosar al cărui număr nu-l cunoaşte. S-a mai arătat că a solicitat executorului judecătoresc, în nenumărate rânduri, comunicarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare, cât şi continuarea executării silite împotriva debitorului, însă executorul judecătoresc nu s-a conformat obligaţiei legale de executare a titlului deţinut împotriva debitoarei C. N. A., nu a răspuns cererilor de comunicare a tuturor copiilor actelor de executare, nu a făcut dovada îndeplinirii actelor de executare solicitate şi nici nu a motivat refuzul de executare.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 2 alin. 1 şi art. 53 din Lg. 188/2000, art. 274 C.proc. civilă.

In baza art. 242 alin. 2 Cod proc.civ., contestatoarea a solicitat judecarea cauzei in lipsă.

II. Prin sentinţa civilă nr. 7859/11.10.2011, pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosar nr. 11489/302/2011, s-a respins plângerea formulată ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că prin cererea de executare silită, înregistrată la BEJ D. C. la data de 03.07.2008 contestatoarea a solicitat executarea silita împotriva debitoarei C. N. A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 16183/14.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, fiind format dosarul de executare nr. 642/2008.

A arătat că în cadrul acestui dosar de executare, executorul judecătoresc a efectuat următoarele acte: a emis somaţiile din 03.07.2008, 05.01.2009, 06.07.2009, 07.01.2010, 08.07.2010, 10.01.2011 şi 11.07.2011, a solicitat informaţii de la Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 2 Bucureşti privind bunurile mobile si imobile cu care figurează înregistrată debitoarea, a solicitat debitoarei să se prezinte la sediul BEJ pentru a da o declaraţie scrisă cu privire le veniturile şi bunurile sale şi a solicitat informaţii de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti privind un posibil terţ poprit angajator.

In aceste condiţii, instanţa a constatat că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi a stăruit prin mijloacele admise de lege pentru realizarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Ca atare, a apreciat că nu există un refuz al executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua executarea silită, nu se poate retine vreo culpă a acestuia sub aspectul îndeplinirii atribuţiilor sale legale şi, în baza art. 53 din Legea nr. 188/2000, a respins plângerea ca nefondată.

III. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs contestatoarea S.C. V. R. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării, iar cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul recurs, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării fondului.

În motivare s-a arătat că recurenta a sesizat Judecătoria Sector 5 Bucureşti cu o plângere îndreptată împotriva refuzului intimatului de a executa titlul executoriu înaintat acestuia, respectiv a titlului executoriu deţinut împotriva debitoarei C. N. A., solicitând atât obligarea intimatului la comunicarea copiei actelor de executare, cât şi obligarea acestuia la îndeplinirea actelor de executare reglementate de Codul de procedură civilă în vederea executării silite prin poprire, urmărire silită mobiliară şi urmărire silită imobiliară.

Afirmă că sentinţa pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia. Arată că dispoziţiile art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă enumera elementele pe care trebuie să le cuprinsă orice hotărâre judecătorească, pentru exercitarea unui control judiciar, în acest sens, pct.5 al art.26i alin.1 Cod procedură civilă prevede necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

Afirmă că motivarea clară, convingătoare şi pertinentă a hotărârii constituie o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlului judiciar, în lipsa unei asemenea motivări, nu poate fi verificat modul în care s-a procedat la interpretarea probelor în raport de temeiurile de drept invocate.

Susţine că motivarea sentinţei pronunţată de prima instanţă este cuprinsă lapidar într-o frază prin care se arată, într-o manieră nelămuritoare, faptul că intimatul organ de executare a îndeplinit în mod legal toate actele de executare, împrejurare faţă de care instanţa respins plângerea ca nefondată, considerentele hotărârii recurate necuprinzând şi motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru a pronunţa această soluţie.

Susţine că în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins cererea de obligare a intimatului organ de executare la comunicarea actelor de executare efectuate în dosarul de excutare nr. 642/20008 şi de continuare a executării silite.

Precizează că societăţii nu i-a fost comunicat niciunul din actele de executare enumerate de instanţă ca fiind îndeplinite în dosarul de executare nr.642/2008, a fost nevoie de promovarea prezentei plângeri pentru a afla că în dosarul nr. 642/2008 s-au îndeplinit anumite acte de executare şi eventual care este stadiul procedurii.

Afirmă că în absenţa comunicării oricărui act de executare ori a stadiului executării, recurenta a fost îndreptăţită a aprecia că în speţă nu a fost îndeplinit niciun astfel de act şi pe cale de consecinţă suntem în prezenţa unui refuz al executorului de a proceda la executarea silită.

Mai arată că instanţa a apreciat că actele de executare efectuate de către intimatul organ de executare au fost îndeplinite în mod legal, precizând că nici nu a susţinut contrariul ci doar a solicitat comunicarea unor copii de pe acestea în vederea luării la cunoştinţă de stadiul executării.

Susţine că instanţa face trimitere la anumite acte de executare, în speţă adresele emise către D1TL Sector 2 Bucureşti şi Casa de Asigurări de Sănătate Bucureşti, fără însă a indica data îndeplinirii acestora, ceea ce conduce la concluzia că au fost emise după data sesizării instanţei cu prezenta contestaţie şi exclusiv în considerarea acestui fapt. Concluzia este confirmată inclusiv de împrejurarea că relaţiile solicitate prin respectivele adrese nu au fost încă comunicate organului de executare.

Mai arată că intimatul organ de executare nu a făcut demersuri la ITM pentru identificarea veniturilor urmăribile ale debitoarei noastre, în egală măsură nu a făcut demersuri pentru identificarea eventualelor bunuri mobile aparţinând debitoarei noastre, prin deplasarea la domiciliul acesteia şi relaţii de la organul fiscal.

În opinia sa, „seria de demersuri" la care face trimitere instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate, sunt insuficiente prin raportare la perioada scursă de la data depunerii cererii de executare silită - 26/06/2008 şi la dispoziţiile art.3731 alin.4 Cod procedură civilă care obligă organul de executare „să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu (...)"

IV. Deşi legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a formula apărări şi propune probe.

V. Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Motivul de recurs constând în nemotivarea hotărârii de fond nu poate fi reţinut, întrucât sentinţa pronunţată cuprinde succint considerentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată.

Instanţa nu este ţinută să răspundă în mod special fiecărui argument al părţilor, fiind esenţial să răspundă principalelor motive invocate în susţinerea apărării fiecăruia, iar din cuprinsul hotărârii să rezulte că a răspuns argumentelor, chiar dacă nu detaliat.

Tribunalul constată că instanţa de fond a arătat considerentele de fapt şi cele de drept care justifică soluţia, astfel încât dispoziţiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ au fost respectate. În ceea ce priveşte argumentele aduse de reclamantă, reprezentând critici ale manierei în care a colaborat cu executorul judecătoresc în vederea realizării creanţei sale, acestea nu se impunea a fi analizate în mod distinct, analiza instanţei fiind făcută global, concis, cu luarea în considerare a situaţiei de fapt constatate de către instanţă în urma administrării probelor.

Se observă totodată că motivarea a fost făcută în concret, fiind arătat actele de executare avute în vedere de instanţa de fond pe baza înscrisurilor depuse la dosar care au determinat formarea convingerii instanţei că executorul şi-a îndeplinit obligaţia legală.

2. Critica privind respingerea în mod neîntemeiat a cererii de obligare a intimatului la comunicarea actelor de executare enumerate de instanţă nu este fondată, întrucât în mod eronat consideră recurenta că singurele obligaţii privind desfăşurarea în bune condiţii a executării silite ar incumba executorului judecătoresc, inclusiv prin înaintarea unui raport privind executarea sau comunicarea tuturor actelor de executare către creditor.

Conform art. 53 alin. 3 din Legea 188/2000  “La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în îndeplinirea atribuţiilor sale oricărei persoane care justifică un interes”.

Tribunalul reţine că o astfel de obligaţie nu este prevăzută de lege în sarcina executorului decât la solicitarea expresă, iar dacă este adevărat că executarea silită s-ar putea realiza chiar şi fără prezenţa creditoarei la efectuarea actelor de executare, totuşi nu poate fi extrasă o regulă în acest sens, în funcţie de particularităţile executării fiind necesar ca deopotrivă creditoarea cât şi executorului să întreprindă toate demersurile necesare realizării creanţei. Se observă în cauză că deşi creditoarea nu a întreprins nici un fel de demers pentru a se interesa de stadiul executării timp de aproximativ 2 ani şi jumătate (cererea de executare silită fiind primită în data de 03.07.2008 prin poştă şi prima solicitare de informaţii către executor fiind adresată aparent în data de 07.01.2011, deşi nu se depune dovada comunicării), pretinde ca executorul să îi comunice toate actele de executare, abia prin această solicitare arătând punctual care ar fi demersurile pe care consideră că executorul trebuia să le fi efectuat până la acel moment.

Creditoarea asistată de avocat ar fi putut manifesta mai mare diligenţă în urmărirea executării silite, indicând din timp, în măsura în care aprecia că este necesar acest lucru faţă de nefinalizarea favorabilă a executării, executorului ce alte mijloace legale apreciază că ar fi putut fi utilizate pentru o mai bună desfăşurare a executării silite, după cum ar fi putut colabora cu executorul în permanenţă, pentru realizarea creanţei sale. Cu toate acestea, o perioadă îndelungată de timp creditoarea a rămas în pasivitate.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în dosarul de executare au fost efectuate numeroase acte de executare de către executorul judecătoresc, după înaintarea primei somaţii în cauză debitoarea prezentându-se şi declarând în faţa executorului că îşi ia angajamentul de a plăti aproximativ 300 lei pe lună până la achitarea întregii creanţe cu care a fost somată, fiind depusă dovada unei plăţi partiale din data de 30.09.2008.

Se reţine că au fost înaintate mai multe somaţii către debitoare, la câteva luni distanţă, iar din 08.07.2010 au  fost solicitate relaţii de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, pentru a se verifica dacă debitoarea este beneficiară de pensie în cadrul asigurărilor sociale. În tot acest timp, s-au adresat convocări către debitoare pentru a indica veniturile şi bunurile sale, a locului în care se află acestea, în vederea continuării executării silite, s-a solicitat ulterior DITL Sector 2 Bucureşti să se comunice cu ce bunuri figurează în proprietate debitoarea.

Prin urmare, în mod corect a considerat instanţa de fond că au fost îndeplinite obligaţiile legale de a întreprinde demersurile necesare în vederea realizării creanţei. Pentru a lua cunoştinţă de stadiul executării, a se informa cu privire la actele efectuate, creditoarea avea la îndemână posibilitatea de a se prezenta la sediul executorului sau să solicite expres acest lucru executorului.

Din înscrisurile aflate în dosarul de executare (comunicat integral de executorul judecătoresc la solicitarea instanţei de fond) nu rezultă că acesta ar fi primit vreo solicitare privind eliberarea de copii de pe actele de executare, astfel încât înscrisurile depuse la dosar de contestatoare (cele două cereri de comunicare acte de executare) nu pot fi avute în vedere întrucât nu s-a depus dovada că acestea ar fi fost comunicate executorului. O astfel de dovadă (confirmare de primire a scrisorii recomandate conţinând solicitarea) nu a fost depusă la dosar de către recurentă.

Având în vedere aceste argumente, tribunalul constată că nu se poate reţine în sarcina executorului neexecutarea obligaţiei de a comunica copii de pe actele de executare la solicitarea creditoarei, după cum nu se poate aprecia că demersurile efectuate de executor ar fi insuficiente pentru realizarea creanţei, luând în considerare şi dezinteresul arătat de creditoare pentru executarea silită o îndelungată perioadă de timp.

În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., faţă de considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-contestatoare.

Prezenta decizie este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. 2 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamanta SC V. R. SA  împotriva sentinţei civile nr.7859/11.10.2011  pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 11489/302/2011 în contradictoriu cu intimatul BEJ D. C.  având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc. 

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25.01.2012.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

Bogdan Cristea Vladu Ramona Maria Costea Angelica

Grefier,

Roceanu Mihaela

Tehnored. C.A/GZ 2 ex, 23.02.2012,

Jud. fond Fabiola Finta

Domenii speta

Spete similare