Divorţ - cu copii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 3/A/ 2013

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………………………

JUDECĂTOR: …………..

GREFIER: ………………..

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului formulat de reclamanta P. E., domiciliată în municipiul …………., în contradictoriu cu pârâtul P. G., cu domiciliul situat în municipiul …………. şi AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI SFÂNTU GHEORGHE, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, str. 1 Decembrie 1918, nr. 2, judeţul Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul civil nr. 252/305/2012, având ca obiect divorţ – cu copii.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, părţile sunt lipsă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2013, când părţile prezente prin apărătorii aleşi au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:

T R I B U N A L U L:

Asupra apelului civil de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 2446 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P. E. împotriva  pârâtului P. G. şi a fost declarată desfăcută prin acord căsătoria încheiată între soţi la data de 22.01.2000 şi înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei  Sfântu Gheorghe sub nr. ………, urmând ca reclamanta să revină la numele  purtat anterior căsătoriei acela de «T.».

S-a dispus ca autoritatea părintească în ceea ce-l priveşte pe minorul P. N., născut la data de ……., să fie exercitată în comun de ambii părinţi şi s-a stabileşte locuinţa minorului la mamă.

Pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 175 lei lunar sumă care se va indexa de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data desfacerii căsătoriei şi până la majorat sau alte dispoziţii ale instanţei şi s-a încuviinţat acestuia să aibă legături personale cu minorul P. N. stabilind un program de vizitare a acestora după cum urmează:

- în primele 6 luni după rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe pârâtul îl va prelua pe minor în fiecare săptămână, în zilele de marţi, joi şi sâmbătă de la ora 17,00 la ora 20,00 la domiciliul său, cu  obligaţia de a readuce minorul la domiciliul  mamei;

- în ziua de Crăciun şi în ziua de Paşti pârâtul îl va prelua pe minor de la ora 11,00 la ora 18,00 la domiciliul său.

După trecerea termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe programul de legături personale va fi în sensul următor:

- În a doua  şi a patra săptămână din lună, sâmbătă de la ora 10,00 şi până duminică ora 17,00;

- În prima şi a treia săptămână din lună, în zilele de marţi, joi şi sâmbătă de la ora 17,00 la ora 20,00; 

- O lună în vacanţă de vară, două săptămâni în luna iulie şi 2 săptămâni în luna august;

- Un week-end în timpul vacanţei de primăvară , de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00 în anii impari care să includă Paştele  şi în anii pari care să nu includă Paştele.

- Un week-end în timpul vacanţei de iarnă, de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00, în anii impari în acea parte a vacanţei care să nu includă  sărbătorile de Crăciun, iar în anii pari în acea parte a vacanţei care să includă această sărbătoare de fiecare dată cu obligaţia tatălui de a aduce minorul la domiciliul mamei.

A compensat cheltuielile de judecată.

Irevocabilă în ceea ce priveşte divorţul.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 22.01.2000 s-a încheiat căsătoria reclamantei  P. E. cu pârâtul P.G. aceasta fiind înregistrată în Registrul Stării Civile potrivit celor de mai sus conform certificatului de căsătorie depus la dosar. Din căsătoria soţilor a rezultat minorul  P. N., născut la data de ….., conform certificatului de naştere depus la  dosar la fila 6.Având în vedere acordul părţilor, respectiv faptul că există consimţământul liber şi neviciat al fiecărui soţ cu privire la desfacerea căsătoriei, prima instanţă a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 374 Cod civil, sens în care, acţiunea urmează a fi admisă, dispunându-se desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Conform art. 383 alin. 3 Cod civil potrivit căruia: „Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă  numele avut înainte de căsătorie”, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „T.”. 

 Cât priveşte exercitarea autorităţii părinteşti în ceea ce îl priveşte pe minorul P. N., născut la data de …., prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea acestei cereri accesorii divorţului că, în fapt, de creşterea şi educarea acesteia s-a ocupat cu precădere reclamanta, astfel cum a rezultat din declaraţia martorilor audiaţi precum şi din răspunsul la interogatoriu al pârâtului, iar în prezent minorul locuieşte împreună cu mama sa, care îi oferă toate condiţiile necesare atât din punct de vedere afectiv cât şi material, în vederea unei dezvoltări armonioase.Faţă de cele de mai sus,  având în vedere şi concluziile referatului de anchetă socială precum şi acordul părţilor exprimat în acest sens, prima instanţă a apreciat că este în interesul minorului - interes ce primează în această materie, conform art. 263 Cod civil, ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi în conformitate cu dispoziţiile art. 397 Cod civil, nefiind probată existenţa unor motive întemeiate care să ducă la concluzia că autoritatea părintească ar trebui exercitată numai de reclamantă.

Instanţa de fond, de asemenea, în conformitate cu art. 400 Cod civil, văzând şi înţelegerea soţilor cu privire la locuinţa minorului, a stabilit locuinţa minorului la mama reclamantă, care îi oferă toate condiţiile necesare atât din punct de vedere afectiv cât şi material în vederea unei dezvoltări armonioase.

Conform art. 402 Cod civil, potrivit căruia instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere şi educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, având în vedere că locuinţa minorului este la mama sa, urmează ca celălalt părinte să fie obligat la plata pensiei de întreţinere, baza de calcul a pensiei fiind dată de venitul minim pe economie pe care pârâtul, apt de muncă, se presupune că îl realizează, acesta fiind de 700 lei conform H.G. nr. 1225/2011 - nefiind făcută dovada unui loc de muncă al pârâtului şi nici dovada că acesta realizează venituri impozabile, ţinându-se seama şi de faptul că pârâtul nu mai avea alţi minori în întreţinere şi văzând şi plafonul maxim de 1/4 prevăzut de art.  529 alin. 2 din Codul civil pentru ipoteza unui copil în întreţinere.

În soluţionarea acţiunii prima instanţă a avut în vedere că, în drept,  potrivit dispoziţiilor art.  401 alin. 1 şi 2 Cod civil „Părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînţelegere între părinţi instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept”. Ca atare, părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul are dreptul de a păstra legături personale cu acesta, modalităţile de exercitare a acestui drept concretizându-se - conform practicii judiciare statuate în acest sens - în vizitarea copilului la locuinţa acestuia, petrecerea împreună cu acesta a sfârşitului de săptămână şi petrecerea vacanţei de către copil împreună cu fiecare dintre părinţii săi.

Aşadar, având în vedere că minorii au dreptul de a menţine relaţii personale şi contact direct cu ambii părinţi, acest lucru fiind şi în interesul lor pentru a se menţine un cadrul familial echilibrat, prima instanţă a apreciat că solicitarea pârâtului privind stabilirea unui program de vizitare a minorului este întemeiată.

În ceea ce priveşte modalitatea de realizare a acestuia prima instanţă a reţinut că dreptul  pârâtului de a-şi vizita copilul nu poate fi exercitat cu eficienţă în situaţia în care este limitat, prin restrângerea lui la domiciliul mamei. Prin urmare, exercitarea în concret a dreptului de a avea legături cu minorul nu trebuie stânjenită, eventual, de prezenţa celuilalt părinte, comunicarea cu fiul său trebuind să aibă loc fără nici o restrângere, numai aşa fiind posibilă menţinerea unei relaţii afective tată - fiu, atât de necesară pentru dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială a minorului pentru ca acesta să devină un adult echilibrat psihic şi emoţional. Prin programul de vizite la domiciliul tatălui există posibilitatea ca minorul să-şi cunoască mai îndeaproape atâta  tatăl cât şi bunicii paterni.

Chiar dacă la judecarea în fond a cauzei legătura dintre tată şi fiu nu era atât de puternică, minorul fiind mai ataşat de mama sa şi refuzând să stea singur cu tatăl său, fapt ce rezultă din declaraţiile martorei T. E., prima instanţă a apreciat că acest lucru nu este ireversibil şi poate fi schimbat printr-un comportament corespunzător al pârâtului, prin vizite scurte la domiciliul minorului şi în prezenţa mamei sale la început, care să-i confere minorului un sentiment de încredere şi de siguranţă şi care să-i permită acesteia să se apropie din nou de tatăl său.

În consecinţă, având în vedere şi dreptul copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii, dar în acelaşi timp ţinând seama de interesul acestuia, dat fiind specificul acestei speţe, prima instanţă a stabilit programul de vizitare al pârâtului în două etape după cum urmează:

În primele 6 luni după rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe pârâtul îl va prelua pe minor în fiecare săptămână, în zilele de marţi, joi şi sâmbătă de la ora 17,00 la ora 20,00 la domiciliul său, cu obligaţia de a readuce minorul la domiciliul mamei. De asemenea, în ziua de Crăciun şi în ziua de Paşti pârâtul îl va prelua pe minor de la ora 11,00 la ora 18,00 la domiciliul său.

După trecerea termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe  programul de legături personale va fi în sensul următor:

- În a doua  şi a patra săptămână din lună, sâmbătă de la ora 10,00 şi până duminică ora 17,00;

- În prima şi a treia săptămână din lună, în zilele de marţi, joi şi sâmbătă de la ora 17,00 la ora 20,00; 

- O lună în vacanţă de vară, două săptămâni în luna iulie şi 2 săptămâni în luna august;

- Un week-end în timpul vacanţei de primăvară, de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00 în anii impari care să includă Paştele şi în anii pari care să nu includă Paştele;

- Un week-end în timpul vacanţei de iarnă, de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 18,00, în anii impari în acea parte a vacanţei care să nu includă sărbătorile de Crăciun, iar în anii pari în acea parte a vacanţei care să includă această sărbătoare de fiecare dată cu obligaţia tatălui de a aduce minorul la domiciliul mamei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinţei în ceea ce priveşte programul de vizitare a minorului de către tată, motivând, în esenţă, că acesta este unul excesiv, total neadecvat vârstei şi intereselor copilului.

Apelul este nefondat.

În urma desfacerii căsătoriei, responsabilitatea părinţilor faţă de copiii lor nu încetează. Astfel, părintele care trăieşte separat de copil, are dreptul şi obligaţia de a ţine legături constante cu acesta, iar părintele căruia i s-a încredinţat copilul are obligaţia să faciliteze şi să asigure aceste legături.

Toate aceste au consecinţă situaţia ca minorul să îi ştie aproape în continuare pe ambii părinţi, să poată conta pe ajutorul amândurora. În cazul în care unul dintre părinţi tinde să împiedice legăturile copilului cu celălalt părinte, poate provoca o întoarcere a copilului împotriva ambilor săi părinţi, ceea ce trebuie prevenit.

În cazul de faţă este important de arătat, că datorită specificului situaţiei prima instanţă a stabilit un program de vizitare în două trepte, prima pentru primele 6 luni după rămânerea irevocabilă a sentinţei şi a doua pentru perioada ulterioară, cu scopul ca relaţiile părinte – copil să intre în făgaşul lor normal, prin care copilul să simtă cât mai puţin efectele despărţirii părinţilor lui. În atare situaţie delicată, solicitările mamei apelante ca programul de vizitare să fie restrâns sunt vădit nefondate şi contravin interesului superior al copilului care, aşa cum am arătat, trebuie să-i ştie aproape pe ambii părinţi, chiar dacă ei nu mai trăiesc împreună.

În concluzie, constatând că programul de vizitare a copilului a fost legal şi întemeiat stabilit de instanţa de fond, în concordanţă cu interesele superioare ale copilului, apelul declarat sub acest aspect este nefondat, pentru care va fi respins, potrivit art. 296 din Codul de procedură civilă.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ale intimatului, constând în onorar avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de reclamanta P. E. împotriva Sentinţei civile nr. 2446 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care o păstrează.

Obligă apelanta să plătească intimatului P. G.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 ianuarie 2013.

Preşedinte, Judecător, Grefier,

Domenii speta

Spete similare