Contestatie in anulare - Motive

Decizie 7 din 06.01.2009


Contestaţia în anulare, ca o cale extraordinară de atac este admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege.

Nu se poate reţine citarea nelegală, potrivit art. 317 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că din cererea de recurs rezultă domiciliul recurentului care este identic cu cel la care acesta a fost citat de către instanţa de recurs, nemenţionându-se de către  recurent faptul că domiciliul său ar fi aceleaşi cu al mandatarului care l-a reprezentat la instanţa de fond.( Decizia civilă nr.7/06.01.2009).

Prin decizia civilă nr. 922/09.09.2008 Tribunalul Dâmboviţa a anulat recursul ca netimbrat reţinând că, deşi recurentul a fost încunoştinţat că are obligaţia de plată a taxei de timbru pentru calea de atac menţionându-se şi cuantumul, acesta nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus la dosarul cauzei dovada că şi-a îndeplinit obligaţia ce-i incumbă,  astfel că potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul  va anula recursul.

Formulând contestaţia în anulare contestatorul a făcut referire la art. 317 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, arătând că, pentru ziua când s-a judecat recursul, nu a fost legal citat, că pe tot parcursul judecăţii la instanţa de fond a avut domiciliul ales la procuratorul R.E., că instanţa de recurs avea obligaţia să îl citeze şi să-i comunice actele de procedură la domiciliul ales şi că neprocedând astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Contestaţia în anulare este nefondată.

Hotărârile  instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, care este o cale extraordinară de atac numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.

In speţă, nu se poate reţine citarea nelegală, potrivit art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, de vreme ce din cererea de recurs rezultă că adresa contestatorului este în oraşul X, str. Z, nr. Y, unde de altfel a fost citat pentru toate termenele de judecată, neexistând nici o menţiune că ar avea domiciliul la o altă adresă.

Împrejurarea că la instanţa de fond a fost reprezentat de  către mandatara R.E, care are o altă adresă decât cea a contestatorului, nu poate constitui temei pentru admiterea contestaţiei în anulare, instanţei de recurs nefiindu-i adus la cunoştinţă de către contestator că mandatul dat a rămas valabil şi nici nu a solicitat ca cererile şi toate actele de procedură să-i fie comunicate la adresa unde domiciliază mandatara.

In consecinţă, tribunalul a respins contestaţia în anulare.

De asemenea, tribunalul a dat eficienţă dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, contestatorul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată.