Drept civil. drept de servitute de trecere. loc înfundat.

DREPT CIVIL. DREPT DE SERVITUTE DE TRECERE. LOC ÎNFUNDAT.

Decizia civila nr. 146R/02.03.2007, dosar nr. 36572/3/2005,  Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala

Asupra cauzei civile de fata:

Prin cererea înregistrata sub nr.3888/25.05.2005 la Judecatoria Buftea, reclamantii F. G. A. si F. A. au chemat în judecata pe pârâta J. M. solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei sa acorde reclamantilor servitute de trecere pe latura Nord - Estica a proprietatii sale (în lungime de 85 m si latime de 4 m) pentru a se putea ajunge la terenul proprietatea acestora din urma pe jos si cu mijloace de transport.

În motivare s-a aratat în esenta ca reclamantii sunt proprietari ai terenului în suprafata de 3958 mp situat în comuna Clinceni, judetul Ilfov, cu numar cadastral 503.

Au sustinut reclamantii ca, la data la care au cumparat terenul mentionat, terenul asupra caruia solicita constituirea dreptului de servitute constituia drum comunal.

Ulterior, respectivul teren a fost dobândit de catre pârâta în conditiile Legii 18/1991, iar reclamantii nu mai au alta cale de acces catre terenul pe care îl detin în proprietate.

În drept au fost invocate prevederile art.616 si urmatoarele Cod procedura civila.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin aceasta aratându-se ca reclamantii sunt în eroare cu privire la întinderea dreptului de proprietate al pârâtei si totodata nu si-au dovedit propriul drept de proprietate.

A sustinut pârâta ca exista cale de acces catre terenul achizitionat de catre reclamanti, respectiv drumul neasfaltat aflat pe malul râului Sabar, cu care se învecineaza pe latura de S - V, astfel ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art.616 Cod civil.

A mai precizat pârâta ca este falsa sustinerea reclamantilor în sensul ca terenul ei ar avea o deschidere la strada de 25 m, în mod real având o deschidere de 18,48m.

La data de 21.06.2003, pârâta a formulat cerere reconventionala, pe aceasta cale solicitând ca, în situatia în care va fi admisa cererea principala, sa fie despagubita la valoarea de circulatie pentru suprafata pe care se va constitui servitute de trecere, urmând a fi stabilit si un termen pentru efectuarea platii.

În drept au fost invocate prevederile art.616 si urmatoarele Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr.2641/15.09.2005, a fost respinsa actiunea principala, ca neîntemeiata.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut în esenta ca reclamantii sunt proprietari ai terenului în suprafata de 3958 mp situat în comuna Clinceni si au cale de acces în cauza, chiar daca respectivul drum nu figureaza în evidentele cadastrale ale comunei.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.

În motivare s-a aratat în esenta ca probele administrate releva împrejurarea ca reclamantii nu au alta cale de acces la terenul detinut în proprietate, sens în care se face trimitere si la concluziile raportului de expertiza - capitolul III alin.3.

Prin cel de-al doilea motiv de apel s-a sustinut ca instanta a încalcat prevederile art.261 alin.5 Cod procedura civila, în sensul ca nu a motivat detaliat respingerea cererii principale, iar în ceea ce priveste solutia de respingere a cererii reconventionale, aceasta este total nemotivata ceea ce echivaleaza cu o pronuntare.

A mai fost criticata solutia primei instante în sensul încalcarii prevederilor art.616 - 617 Cod civil în sensul ca nu s-a observat ca acea cale de acces avuta în vedere este improprie pentru circulatia cu un mijloc de transport, putând fi folosita numai pentru trecerea cu piciorul. Mai mult, începând cu data de 03.10.2005, pârâta si-a împrejmuit terenul si astfel, a închis si calea de acces care era impracticabila.

În sustinerea apelantilor, instanta de fond nu si-a respectat propriile hotarâri, respectiv desi a stabilit, în sedinta publica din 23.06.2005, doua variante de despagubire ce trebuiau analizate de expert, iar expertul a stabilit o varianta, instanta nu a analizat-o si nu a pus-o în discutia partilor.

De asemenea au sustinut apelantii ca este lovita de nulitate sentinta civila apelata pentru ca în sedinta publica din 15.09.2005 nu li s-a acordat cuvântul cu privire la cererea reconventionala.

Intimata pârâta a formulat întâmpinare, pe aceasta cale sustinându-se netemenicia criticilor aduse hotarârii apelate.

A aratat intimata ca înscrisurile aflate la dosar releva faptul ca pe latura de est a terenului detinut de catre reclamanti exista o deschidere catre un drum de exploatare pe malul râului Sabar de 40 m.

Reclamantii au cunoscut situatia terenului la data cumpararii lui.

Referitor la critica privind nemotivarea hotarârii, intimata conchide ca în cuprinsul sentintei se arata în mod explicit ca solutia este întemeiata pe concluziile raportului de expertiza.

În legatura cu sustinerea potrivit careia drumul de acces existent ar fi pe proprietatea pârâtei, se arata ca planurile cadastrale dovedesc faptul ca proprietatile partilor nu se întind pâna la marginea apei, fiind imposibila o asemenea situatie fata de dispozitiile legii apei.

Cât priveste critica în sensul ca instanta nu ar fi analizat variantele de compensare propuse de expert, a aratat intimata ca nu îsi avea rostul o asemenea analiza câta vreme s-a constatat ca nu sunt îndeplinite prevederile art.616 Cod civil.

Prin decizia civila nr.1554/04.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila în dosar nr.36572/2/2005 (fost nr.5341/2005) a fost respins, ca nefondat, apelul astfel formulat.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut în esenta ca în speta nu este vorba de o imposibilitate absoluta de iesire la calea publica, ambele parti recunoscând existenta drumului de acces spre râul Sabar, aspect ce rezulta din raportul de expertiza întocmit (la instanta de fond) de expert A. D. Din verificarea schitei anexe la raportul de expertiza mentionat, s-a retinut ca drumul de acces (podet) nu este situat pe proprietatea pârâtei, iar fata de plansele fotografice aflate la fila 67 s-a retinut ca respectivul podet asigura si accesul auto, nu numai cel pietonal. În plus, s-a avut în vedere si împrejurarea ca reclamantilor li s-a eliberat autorizatia de construire nr.9/09.04.2004 în considerarea drumului de acces pe care, în prezent, reclamantii îl considera impropriu.

Pentru aceste considerente a apreciat instanta de apel ca terenul proprietatea reclamantilor nu este loc înfundat în sensul art.616 Cod civil, iar calea de acces aratata nu este absolut improprie.

Referitor la critica privind nemotivarea sentintei civile apelate, a retinut instanta de apel ca hotarârea a prezentat succint motivele care au stat la baza respingerii cererii de instituire a servitutii, iar eventualele lipsuri sunt complinite prin hotarârea instantei de apel.

În raport de mentiunile existente în practicaua sentintei, a retinut instanta ca reclamantii apelanti au pus concluzii si cu privire la fondul cererii reconventionale, solicitând "admiterea actiunii, cu obligarea la despagubiri cu teren în compensare", astfel încât este nefondata critica formulata de apelanti sub acest aspect.

De asemenea s-a retinut caracterul nefondat al motivului 3 de apel, apreciind ca nu se impunea analiza variantelor de despagubire a intimatei - pârâte câta vreme nu s-a acordat servitutea de trecere pe terenul proprietatea acesteia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantii - reclamanti.

În motivare se arata în esenta ca instanta de apel a încalcat dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila întrucât nu a înteles dispozitiile art.616 - 618 Cod civil, interpretând gresit actul juridic dedus judecatii, sensul notiunii de servitute de trecere si conditiile acordarii ei.

Instanta de apel nu a analizat probatoriul administrat spre a aprecia daca reclamantii pot fi considerati ca având cale de acces peste un pârâu, care nu are amenajat un pod, cu posibilitatea trecerii unui mijloc de transport precum si împrejurarea daca respectiva cale poate fi utilizata si în conditii de intemperii, ori numai pe vreme frumoasa.

Referitor la autorizatia de construire eliberata recurentilor în anul 2002, se arata ca la acea data accesul la terenul lor se facea pe terenul neproductiv ce nu fusese înca dat în posesia pârâtei J. M. si sorei acesteia.

Primaria Clinceni a refuzat eliberarea, catre recurenti, a autorizatiei de constructie pentru casa, pe terenul proprietatea lor, pentru considerentul ca nu exista drum de acces la acesta, potrivit contractului de vânzare - cumparare nr.406/2002 si evidentelor respectivei primarii, si li s-a solicitat sa depuna documente din care sa rezulte accesul la respectiva proprietate dintr-un drum public spre a le fi eliberata autorizatia mentionata.

Mai arata recurentii ca raportul de expertiza topometrica efectuat în cauza releva împrejurarea ca reclamantii nu au alta cale de acces la terenul obtinut în proprietate, concluzie ce nu a fost avuta în vedere de instantele de apel si fond.

Recurs legal timbrat.

Intimata a formulat întâmpinare, sustinând pe aceasta cale netemeinicia criticilor aduse deciziei civile recurate.

Se arata ca, pentru situatia în care ar fi admisa cererea principala, trebuie avut în vedere faptul ca cererea reconventionala nu a fost analizata de instanta de fond si cea de apel (urmare a respingerii cererii principale), iar pârâta a contestat valoarea de 80 Eurocenti/mp astfel încât se impune discutarea valorii despagubirilor prin raportare la pierderea în valoare a întregului fond.

Mai arata intimata, referitor la motivul de recurs invocat (art.304 pct.8 Cod procedura civila), ca nu se mentioneaza de catre recurenti faptul ca, la 09.04.2002, au primit o autorizatie de construire în care indica o alta cale de acces, care este în aceeasi stare si în prezent.

Partile au administrat, în conformitate cu prevederile art.305 Cod procedura civila, proba cu înscrisuri.

Analizând recursul în raport de actele si lucrarile dosarului si de criticile formulate, Curtea constata caracterul fondat al acestuia.

Considerentele avute în vedere sunt urmatoarele:

Un prim aspect ce se impune a fi analizat este acela al încadrarii motivelor de recurs invocate de catre recurenti în prevederile art.304 Cod procedura civila.

În acest sens Curtea retine ca recurentii au invocat, ca si temei de drept al recursului formulat, dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila sustinând ca instanta de apel ar fi interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.

În speta însa nu s-a dedus judecatii un act juridic, ci un fapt juridic generator de drepturi si obligatii, respectiv existenta sau neexistenta situatiei juridice de loc înfundat a terenului detinut în proprietate de catre recurentii - reclamanti, care este de natura a antrena sau nu incidenta prevederile art.616 si urmatoarele Cod civil referitoare la îndreptatirea acestora de a obtine o servitute de trecere catre drumul public pe terenul învecinat apartinând pârâtei - intimate.

Astfel, Curtea constata ca nu îsi gaseste aplicare în speta motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 Cod procedura civila.

Însa, în raport de criticile dezvoltate prin motivele de recurs, care vizeaza gresita aplicare a prevederilor art.616 Cod civil situatiei concrete a terenurilor detinute de partile din proces, cât si de prevederile art.306 alin.3 raportat la art.84 Cod procedura civila, Curtea constata ca respectivele critici se circumscriu, din punct de vedere formal, motivului de recurs reglementat prin art.304 pct.9 Cod procedura civila. Ca atare, recursul urmeaza a fi analizat din perspectiva exigentelor acestei din urma norme juridice.

Potrivit art.616 Cod civil "proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despagubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".

Astfel, pentru a concluziona asupra dreptului pretins de catre reclamantii - recurenti de a li se constitui un drept de servitute asupra terenului vecin aflat în proprietatea pârâtei - intimate este esentiala determinarea situatiei terenului lor, de a fi sau nu loc înfundat.

În acest sens, divergenta ivita este în legatura cu accesibilitatea podetului existent peste râul Sabar, cale pe care reclamantii - recurenti au utilizat-o în precedent pentru exploatarea terenului lor.

Pentru transarea acestei chestiuni, Curtea apreciaza ca trebuie avut în vedere faptul ca reclamantii - recurenti trebuie sa aiba posibilitatea unui exercitiu deplin al dreptului lor de proprietate asupra terenului, respectiv exploatarea imobilului în orice scop care nu contravine ordinii publice, conform cu prevederile art.480 Cod civil.

Prin raportul de expertiza întocmit de expert A. D. (pag.40 dosar fond) s-a concluzionat în sensul ca podetul în discutie constituie o constructie improvizata executata de localnici, si nu este prevazut în planurile cadastrale ale localitatii. De asemenea, expertul a concluzionat în sensul ca respectivul podet este impropriu accesului auto, iar în perioadele nefavorabile din punct de vedere meteorologic este impropriu chiar si accesului pietonal.

Si din adresele nr.1327/2007 si nr.1155/2007 eliberate de Primaria comunei Cliceni reiese faptul ca podetul în discutie este unul improvizat iar autoritatea publica locala nu îsi asuma nici un fel de responsabilitate cu privire la întretinerea lui spre a asigura pe aceasta cale accesul auto sau pietonal.

În raport de aceste probe si de exigentele art.480 Cod civil, Curtea apreciaza ca podetul existent peste râul Sabar, care poate fi utilizat numai ocazional (în conditii meteorologice favorabile) nu satisface cerintele unui exercitiu deplin al dreptului de proprietate al reclamantilor - recurenti asupra terenului, cu atât mai mult cu cât autoritatile locale abilitate au refuzat eliberarea autorizatiei pentru construirea unei locuinte pe acest teren tocmai în considerarea absentei unei cai de acces legal constituite catre respectivul teren.

Nu se poate concluziona, în considerarea unei planse fotografice care înfatiseaza un autoturism pozitionat pe podetul mentionat (fila 67 dosar fond), ca este posibil accesul auto catre terenul reclamantilor - recurenti pe aceasta cale în conditiile în care accesibilitatea catre imobil trebuie sa existe si pentru alte tipuri de autovehicule autorizate sa circule pe drumurile publice (respectiv cu un gabarit mai mare decât cel al unui autoturism), indiferent de anotimp si/sau conditiile meteo spre a conferi terenului o cale publica de acces în sensul prevederilor legale mentionate.

Tot astfel, împrejurarea ca anterior a fost eliberata reclamantilor - recurenti o autorizatie pentru executarea unei constructii provizorii (si nu autorizatie provizorie de constructie, cum sustine intimata prin apararile formulate) nu este de natura a schimba situatia de fapt si de drept a podetului în discutie, care a fost si ramâne o lucrare improvizata, care nu se afla în întretinerea autoritatilor publice locale si nu este evidentiata în planurile cadastrale ale localitatii. Astfel, utilizarea podetului ca si cale de acces catre terenul recurentilor - reclamanti presupune nu numai dificultati dar si riscuri semnificative, iar efectuarea unor eventuale lucrari de amenajare nu este la îndemâna recurentilor în conditiile în care prin Legea 107/1996, sunt supuse unor restrictii severe orice lucrari de constructii pe ape sau care au legatura cu apele.

În raport de considerentele expuse, Curtea apreciaza ca în mod eronat a retinut instanta de apel ca terenul proprietatea reclamantilor nu ar constitui un loc înfundat, în sensul prevederilor art.616 Cod civil, câta vreme acesta nu are o cale care sa asigure accesul permanent catre imobil în vederea exercitiului deplin al dreptului real de proprietate ai carui titulari sunt.

Ca atare, cererea acestora privind constituirea unui drept de servitute asupra terenului învecinat, aflat în proprietatea pârâtei - intimate J. M. apare ca fiind întemeiata, regasindu-se întrunite conditiile prevazute de art.616 Cod civil.

În stabilirea amplasamentului drumului de servitute, Curtea va avea în vedere ca acesta sa nu fie deosebit de împovarator pentru fondul aservit, respectiv sa pricinuiasca cea mai redusa paguba proprietarului acestuia din urma.

Astfel, retinând ca cele doua expertize efectuate în cauza (prima la judecata în prima instanta si cea de-a doua la judecata în apel) identifica doua variante de drum de acces, într-una dintre ele deschiderea la drumul public acestei cai fiind de 4 ml, iar în cea de-a doua fiind de 3 ml, Curtea apreciaza ca este cea mai putin pagubitoare pentru terenul pârâtei, varianta în care calea de acces are deschiderea de 3 ml, aceasta afectând o suprafata de teren mai mica (240 mp fata de 327 mp în cealalta varianta) si totodata asigurând reclamantilor conditiile unei exploatari adecvate a terenului lor (inclusiv cele impuse de regulamentele vizând disciplina în constructii).

Pe cale de consecinta, în conformitate cu prevederile art.312alin.1 si 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, urmeaza a se dispune admiterea recursului.

Va fi modificata în tot decizia civila recurata în sensul ca va fi admis apelul.

Urmeaza a fi schimbata în parte sentinta civila apelata în sensul ca va fi admisa cererea principala.

Va stabili în favoarea terenului proprietatea reclamantilor, un drept de servitute asupra terenului aflat în proprietatea pârâtei, astfel cum acesta este identificat prin dispozitivul prezentei hotarâri.

Retinând ca cererea reconventionala - prin care pârâta - reclamanta J. M. a solicitat obligarea reclamantilor - pârâti la plata de despagubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a constituirii servitutii - nu a fost cercetata în fond, ci a fost respinsa ca o consecinta a respingerii cererii principale, Curtea apreciaza ca solutia care se impune este aceea de desfiintare a sentintei civile apelate, în conformitate cu dispozitiile art.297 alin.1 Cod procedura civila.

În consecinta se va dispune desfiintarea sentintei civile nr.2641/15.09.2005 a Judecatoriei Buftea si trimiterea spre rejudecare, primei instante, a cererii reconventionale.

În conformitate cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila, constatând ca intimata - pârâta a cazut în pretentii în raport de cererea reclamantilor - recurenti, urmeaza a se dispune obligarea primeia la plata catre recurenti a sumei de 2.139 RON cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate la judecata cauzei în fond, apel si recurs, cheltuieli constând în taxe judiciare de timbru, onorariu asistenta juridica si onorarii expertiza.

7

Domenii speta

Spete similare