Drept de servitute

Dosar nr. 4123/333/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 5/A

Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DIANA ELENA SÎRGHI

Judecător MIRELA-CRISTINA ŢÂRLEA

Grefier CAMELIA APOSTOL

Pe rol fiind pronunţarea apelantului civil formulat de apelantul F V domiciliat în împotriva sentinţei civile nr.  4125 din 11 decembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Vaslui.

Obiectul cauzei - obligaţie de a face

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 ianuarie 2009 ce s-au consemnat în încheierea de şedinţă din Acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie însă din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când;

TRIBUNALUL,

 Asupra apelului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. 4123/333/2007 reclamantul F V  a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B Gh, , Comisia locală de fond funciar a comunei Munteni de Jos, obligarea pârâţilor să constituie cale de acces către DN 24 de la terenul reclamantului, astfel cum este prevăzut în Planul de urbanism General al localităţii şi obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data constituirii efective a căii de acces.

În motivare s-a arătat că prin titlul de proprietate nr. 2714/48928/19.04.2001 s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate de 0,5 ha teren extravilan în tarlaua 27, parcela 1031/33(lot 1 Măr).

În momentul eliberării titlului de proprietate reprezentanţii Comisiei locale de fond funciar l-au informat pe reclamant că acel teren are o cale de acces, conform Planului de Urbanism General, peste canalul de aducţiune din partea de sud a proprietăţii şi pe lângă acest canal până la DN 24.

Comisia locală a refuzat sistematica să constituie calea de acces astfel că

poate intra doar cu elicopterul sau cu încălcarea proprietăţii vecinilor.

Pârâtul B Gh şi-a extins proprietatea până la marginea canalului de aducţiune.

În drept s-au invocat prevederile art. 1073 şi următoarele Cod civil.

Prin precizările reclamantului de la termenul din 13.11.2007 s-a arătat că obiectul cererii este obligarea pârâţilor să constituie cale de acces către DN 24 astfel cum e prevăzut în Planul de Urbanism General al localităţii, cu temeiul în drept 1075,1077,1094 Cod civil şi, în  subsidiar, solicită un drept de trecere în condiţiile art.616 Cod civil.

Prin sentinţa civilă nr. 4125 din 11.12.2007 Judecătoria Vaslui a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul F V, domiciliat  în contradictoriu cu pârâţii B Gh, domiciliat în , Comuna Munteni de Jos prin primarul comunei, Comisia Locală de fond funciar a com. Munteni de Jos ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa ceastă soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 2714/48928 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor s-a reconstituit reclamantului F V dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5000 mp., situat în tarlaua 27, parcela 1031/33, cu vecinii: Nord- P F, Est - DE 1031/27, Sud - HCA 998/29 şi Vest – M C.

Din schiţa terenului (fila 10) rezultă aceeaşi situaţie ale terenului.

Din conţinutul Legii 18/1991 rezultă că reconstituirea se realizează pe vechile amplasamente (art.27) fără a se preciza şi obligaţia Comisie de aplicare a Legii 18/1991 de constituire a căilor de acces la calea publică.

În consecinţă în cazul existenţei unui loc înfundat, pe calea dreptului comun se poate constitui o cale de acces prin instituirea unei servituti de  trecere conform art. 616 Cod civil.

Reclamantul şi-a întemeiat în drept primul capăt de cerere pe dispoziţiile art. 1075, 1077 şi 1094 Cod civil, dispoziţii care reglementează obligaţia de a face.

Pârâţii B Gh şi Comuna Munteni de Jos nu au obligaţia de a constitui o cale de acces în baza unei legi speciale şi nu  a unei convenţii.

Terenul de 5000 mp. pentru care solicită instituirea unei căi de acces are acces la DE 1031/27 în partea de Est, dar nu are acces la DN 24.

Capătul principal de cerere întemeiat pe art. 1075, 1077, 1094 Cod civil, va fi respins pentru că pârâţii nu au o obligaţie legală, prevăzută de un act normativ sau convenţională, de instituirea unei căi de acces.

Capătul subsidiar de cerere având ca obiect instituirea unei servitute de trecere conform art. 616 Cod civil este neîntemeiat.

Din art. 616 Cod civil rezultă că proprietarul locului înfundat care nu are ieşire la calea publică poate reclama o trecere pe terenul vecinului pentru a-şi folosi propriul fond.

Pârâţii din cauză: Comisia locală de fond funciar şi Comuna Munteni de Jos nu sunt proprietari vecini ai terenului reclamantului.

De asemenea pârâtul B Gh nu este vecin cu reclamantul în partea de sud; din titlul de proprietate rezultă că reclamantul are la sud canalul HCA 998/29, canal care apare şi în schiţa depusă.

În consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile instituirii servituţii de trecere.

Întrucât cele două capete de cerere principale vor fi respinse, capătul accesoriu de obligare a pârâţilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi întârziere va fi respins. Pârâţilor nu li se instituie o obligaţie de a face, şi pe cale de consecinţă nu pot fi obligate la daune cominatorii.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F  V pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru rejudecare  din următoarele motive:

1.refuzând să judece pe motiv că legea nu prevede, judecătorul de la fond a săvârşit o denegare de dreptate , faptă sancţionată de art. 3 din Codul civil. Invocarea de către instanţă a legii 18/1991 este greşită deoarece ea nu a fost temeiul de drept pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea;

2.nu se poate susţine că pârâţii nu au nici o obligaţie legală de a lăsa liberă calea de acces în condiţiile în care există un PUG care constituie o cale de acces de la proprietatea reclamantului peste canal HCA 998/29 şi apoi în continuare către un drum colector care ajunge în cele din urmă DN 24;

3.chiar şi servitutea de trecere putea fi acceptată ca şi capăt de cerere subsidiar, în condiţiile în care imediat după canalul colector se află terenul pârâtului B Gh şi pe unde el urma să treacă . Faptul că între proprietatea sa şi cea a apelantului se interpune un canal colector al apelor pluviale nu înseamnă că acesta nu este vecin cu el;

4.Apelantul susţine că a dovedit că autorităţile locale şi vecinii săi nu respectă PUG, documentul prin care s-a constituit calea de acces tuturor posesorilor de teren , iar prin cererea de chemare în judecată nu s-a dorit construirea unei căi de acces , ci doar delimitarea ei cu borne sau ţăruşi pentru a şti pe unde are acces la calea publică fără a încălca proprietatea vecinilor . Deşi la estul proprietăţii sale este cale de acces( DE 1031/27) , acest drum se înfundă şi nu are ieşire la drumul naţional şi nici la alt drum public. Există legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului care în art. 47 alin. 2 lit. a stipulează că în PUG se prevede organizarea reţelei stradale.

Comisia locală Muntenii de Jos pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reprezentată prin primar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului reclamantului deoarece după întocmirea titlurilor de proprietate, comisia locală nu mai poate interveni pentru crearea altor drumuri de acces. Se mai rată că în anul 2001 a fost finalizată reactualizarea PUG-ULUI comunei Muntenii de Jos cu includerea acestui teren în intravilanul comunei. Planul urbanistic general întocmit şi avizat de către Consiliul Judeţean a avut probabil în vedere drumurile de exploatare pentru a facilita intrarea-ieşirea tuturor proprietarilor la căile de acces. Pentru soluţionarea litigiului se impune efectuarea unei expertize topo pentru a se  clarifica de către expert dacă au fost menţinute drumurile de exploatare prevăzute în titlurile d proprietate şi dacă acestea sunt corelate  cele din PUG, în funcţie de care se va stabili calea de acces.

Având în vedere că obiectul cauzei este neevaluabil în bani , tribunalul prin încheierea din 17.06.2008 a calificat ca fiind apel calea legală de atac exercitată împotriva sentinţei de fond şi nu recurs cum greşit  instanţa de fond a menţionat în dispozitivul sentinţei

În apel a fost încuviinţată efectuarea unei expertize topometrice care a răspuns obiectivelor propuse de apelant şi care au fost  admise de către instanţa de apel.

Apelul nu este întemeiat.

Apelantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la data de 13.11.2007(fila 25 dosar fond),  obligarea pârâtelor să-i constituie calea de acces(drum de exploatare) către DN 24 ( pe ruta cea mai scurtă) de la terenul său situat în extravilanul mun. Vaslui , tarla 27, parcela 1031/33 , punct LOT 1 Măr şi să o pună la dispoziţia sa , aşa cum s-a prevăzut în Planul de urbanism general al localităţii , iar în subsidiar , în cazul în care se va stabili că nu există drum de exploatare, solicită instituirea unei servituţi de trecere în condiţiile art. 616 şi urm din Codul civil. Apelul urmează a fi examinat în raport de acest obiect astfel cum a fost fixat de reclamant.

Instanţa nu a comis o denegare de dreptate aşa cum susţine reclamantul. Acesta din urmă trebuie să dovedească că subiecţilor pasivi din raportul juridic dedus judecăţii le revin  obligaţiile corelative dreptului pretins de reclamant.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă atribuţiile comisiilor locale de fond funciar sunt cele enumerate de art. 5 din HG nr. 890/2005. Printre acestea nu se regăseşte şi obligaţia de a-i constitui reclamantului cale de acces la drumul public. În ceea ce-l priveşte pe apelant procedura de reconstituire a dreptului de proprietate s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate astfel încât rolul comisiilor de fond funciar s-a încheiat.

La momentul punerii în posesie şi la  remiterea titlului de proprietate, reclamantul nu a avut obiecţii cu privire la amplasament şi vecinătăţi. Conform titlului de proprietate , terenul reconstituit lui F V ar fi trebuit să aibă acces la drumul public prin drumul de exploatare prevăzut în partea de est a proprietăţii , drum prevăzut şi în planul parcelar , însă în fapt acesta a devenit nefuncţional deoarece a fost îngrădit de către numitul A C care ar avea şi autorizaţie de construire.

Potrivit  concluziilor expertului O F care a efectuat expertiza dispusă în cauză, drumurile de exploatare prevăzute în planurile parcelare şi care au fost trecute în titlurile de proprietate  nu pot fi folosite deoarece duc în canalele de scurgere care traversează T 27. În PUG  sunt menţinute o parte din drumurile de exploatare prevăzute şi în Planul parcelar, dar celelalte drumuri sunt prevăzute a fi trasate prin terenurile proprietăţilor. Conform aceluiaşi expert, în planul de urbanism general , în latura dinspre sud în imediata apropriere a terenului proprietatea lui F V este prevăzut un drum de exploatare cu ieşire directă la DN 24, dar prin proprietatea lui B Gh.

Din actele dosarului rezultă că Planul urbanistic general al comunei Muntenii de Jos a fost elaborat şi supus aprobării Consiliului Judeţean Vaslui ulterior emiterii titlului de proprietate pe numele apelantului. Unitatea Administrativă teritorială şi-a îndeplinit obligaţia de a întocmi acest plan care face parte potrivit art. 45 lit. a din legea nr. 350/2001din categoria documentaţiilor de urbanism. Prin acest plan s-a stabilit modul de utilizare a terenurilor din lotul 1  Măr şi care în prezent sunt încadrate la categoria intravilan. În consecinţă, solicitarea reclamantului de a fi obligată unitatea administrativ teritorială comuna  Muntenii de Jos de a-i constitui şi delimita calea de acces la DN  24 nu este întemeiată. Împrejurarea că în prezent drumurile de acces sunt blocate de alţi proprietari ai terenurilor sau că  planul de urbanism general este nefuncţional nu poate fi  analizată şi cenzurată în această cauză raportat la obiectul acţiunii aşa cum a fost formulat de partea reclamantă şi la persoanele cu care acesta a înţeles să se judece, aceasta având la dispoziţie alte căi legale .

Proprietatea apelantului este în prezent un loc înfundat , însă aşa cum a reţinut şi prima instanţă servitutea de trecere nu poate fi instituită decât pe terenul vecinului , condiţie pe care intimaţii pârâţi din această pricină nu o îndeplinesc. Reclamantul nu a motivat de ce nu reclamă o servitute de trecere pe fondul vecinului din partea de vest M C  a cărui fond are deschidere la drumul naţional.

Pentru argumentele expuse, tribunalul în baza art. 296 Cod proc. civilă va respinge apelul declarat de F V împotriva sentinţei civile nr. 4125 din 11.12.2007 a Judecătoriei Vaslui pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul F V împotriva sentinţei civile nr. 4125/11.12.2007 a Judecătoriei Vaslui, pe care o menţine.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 20  ianuarie 2009.

1

Domenii speta

Spete similare