Comunicarea hotărârii. Schimbarea sediului. Nerespectarea dispoziţiilor art. 98 C.proc.civ. Consecinţe

Comunicarea hotărârii. Schimbarea sediului. Nerespectarea dispoziţiilor art. 98 C.proc.civ. Consecinţe

În condiţiile în care creditoarea nu a respectat dispoziţiile art. 98 C.proc.civ., care îi impun să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea sediului, prin petiţie la dosar, sub sancţiunea neluării în seamă, actul procedural prin care sentinţa recurată a fost comunicată la fostul sediu a fost legal îndeplinit, iar termenul de exercitare a recursului curge de la data comunicării astfel validate.

(decizia comercială nr. 310R/01.03.2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială)

Prin sentinţa comercială nr. 2865/07.11.2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta-creditoare "C" S.A. (în faliment), reprezentată de lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâtul I.T. şi a admis cererea formulată de aceeaşi reclamantă-creditoare, în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi C.A., pe care i-a obligat să suporte, în solidar, o parte din pasivul debitoarei S.C. C.I. S.R.L., în sumă de 63.562 lei, conform tabelului definitiv consolidat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 126/13.01.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, s-a deschis procedura de reorganizare judiciară şi faliment a debitoarei S.C. C.I. S.R.L., iar prin încheierea din data de 24.02.2000, s-a trecut la procedura  falimentului. S-a mai reţinut că la 15.09.2003, reclamanta-creditoare "C" S.A. (în faliment), reprezentată de lichidator judiciar, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului director al debitoarei, D.I. - pe care şi-a precizat-o la data de 10.06.2006, când a solicitat şi atragerea răspunderii pârâţilor C.A., în calitate de preşedinte director general şi I.T., în calitate de fost administrator al debitoarei; în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 137 lit. a) şi d) din Legea nr. 64/1995 republicată.

Judecătorul-sindic a prezentat o teorie asupra răspunderii speciale reglementată în prezent de art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi a apreciat că, după cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 07.03.1994, adunarea generală a asociaţilor debitoarei a stabilit că semnăturile pârâţilor D.I. şi C.A. sunt autorizate pentru deschiderea unui cont în lei şi în valută la bancă. În acest context, s-a mai constatat că cele două contracte de împrumut au fost semnate, din partea debitoarei, de aceiaşi doi pârâţi.

Coroborând însă nedepunerea tuturor documentelor contabile la dosar cu faptul că pârâţii C.A. şi D.I. au folosit creditul acordat pentru aprovizionarea cu mărfuri pentru export şi plăţi în folosul altor societăţi şi că au efectuat operaţiuni patrimoniale în afara obiectului de activitate - comerţ cu tablă neagră şi textile -, reţinând, totodată, că debitoarea nu a mai desfăşurat activitate comercială din anul 1995, la mai puţin de un an de la acordarea împrumuturilor, intrând în încetare de plăţi, judecătorul-sindic a apreciat că cei doi pârâţi au săvârşit faptele prevăzute de art. 138 lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006, raportul de cauzalitate între acestea şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă rezultând din însăşi săvârşirea faptelor. În considerarea celor reţinute mai sus, prima instanţă a admis cererea reclamantei-creditoare, în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi C.A. şi i-a obligat să suporte, în solidar, o parte din pasivul debitoarei, în cuantum de 63.562 lei, conform tabelului definitiv consolidat.

Pe de altă parte, judecătorul-sindic a mai constatat că la data de 20.02.1997, data preluării calităţii de administrator de către pârâtul I.T., societatea debitoare era deja în insolvenţă, operaţiunile care au generat această stare fiind angajate cu mult timp în urmă de ceilalţi doi pârâţi, aşa încât a respins cererea de angajare a răspunderii acestui pârât, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, "C" S.A. (în faliment), reprezentată de lichidator judiciar, a declarat recurs, solicitând modificarea sa în parte, în sensul obligării pârâţilor D.I. şi C.A. să suporte întregul pasiv al debitoarei, în cuantum de 486.711,11 lei.

În motivare, recurenta a arătat, în esenţă, că deşi prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi intimaţi, i-a obligat să suporte doar o parte din pasiv, fără să indice care sunt considerentele care au determinat-o să ia o astfel de măsură, în condiţiile în care creanţa sa, astfel cum a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat, se ridică la suma de 486.711,11 lei. 

La termenul de astăzi, Curtea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. 1, rap. la art. 298, cu aplic. art. 316 C.proc.civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În materia reglementată de Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 8 alin. 2 din legea sus-menţionată.

Sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei-creditoare "C" S.A. (în faliment), reprezentată de lichidator judiciar, la data de 20.12.2006, după cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare aflate la fila 202 din volumul III al dosarului de fond.

Curtea a constatat că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei-creditoare la adresa din Bucureşti, str. Jean Louis Calderon, nr. 70, sector 2 şi pe dovada de primire s-a menţionat că partea şi-a schimbat sediul.

Cu toate acestea, reclamanta-creditoare nu a respectat dispoziţiile art. 98 C.proc.civ., care îi impun să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea sediului, prin petiţie la dosar, sub sancţiunea neluării în seamă. Aceste dispoziţii trebuie respectate chiar şi atunci când schimbarea sediului intervine între momentul pronunţării hotărârii şi cel al comunicării, întrucât şi comunicarea se constituie într-un act de procedură, pe care îl efectuează un funcţionar al instanţei (grefierul).

Aşa fiind, cum reclamanta-creditoare nu a comunicat instanţei adresa noului sediu, prin coroborarea dispoziţiilor art. 92 alin. 3 cu cele ale art. 98 C.proc.civ., rezultă că intervine sancţiunea neluării în seamă a schimbării sediului, ceea ce face ca actul procedural al instanţei, prin care sentinţa a fost comunicată la fostul sediu, să fie legal îndeplinit.

Fiind, aşadar, validată comunicarea efectuată de prima instanţă la data de 20.12.2006, se reţin în continuare prevederile art. 101 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, astfel încât, văzând şi prevederile art. 101 alin. final C.proc.civ., Curtea a constatat că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 03.01.2007.

Recurenta a declarat recurs la data de 19.01.2007, după împlinirea termenului, expediindu-l prin poştă.

Potrivit art. 103 alin. 1 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Reţinând astfel declararea peste termen a recursului, Curtea a apreciat întemeiată excepţia tardivităţii declarării recursului, motiv pentru care a admis-o.

Ca o consecinţă a admiterii excepţiei, recursul a fost respins, ca tardiv.

Domenii speta

Spete similare