Cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere - art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006

Cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere - art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Autorizarea introducerii acţiunii prev. de art. 138 alin. 1 de către comitetul creditorilor, nu reprezintă din partea Judecătorului sindic o avizare formală, de principiu. Judecătorul se va  pronunţa asupra cererii în situaţia în care a fost sesizat efectiv prin depunerea acesteia la dosar.

(Curtea de Apel - Bucureşti, secţia a VI-a comerciala. Decizia comerciala nr.689 R din 20 aprilie 2007)

Prin sentinţa comercială nr.1413/F/30.11.2006 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-a dispus, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii de faliment judiciar pornită de AFP şi AVAS, împotriva debitoarei SC R P SRL Urziceni; s-a dispus radierea debitoarei din Registrul comerţului şi plata onorariului către lichidator. Totodată s-a dispus ca, prin cesiune de creanţă, AFP şi AVAS să figureze în dosarul de insolvenţă al SC P  P C SRL Urziceni nr.445/COM/2005 al Tribunalului Ialomiţa, în calitate de creditori cu 90%, respectiv 10% din creanţa de 227.347,26 RON cu care s-a înscris SC RP SRL Urziceni.

Prin încheierea de amânare a pronunţării a sentinţei nr.1413/F/30.XI.2006, încheierea care face parte integrantă din sentinţă, judecătorul sindic a mai dispus şi următoarele: a respins obiecţiunile creditoarei AFP, a aprobat raportul final întocmit de lichidator, încuviinţând promovarea acţiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului special al debitoarei de către comitetul creditorilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a avut în vedere următoarele:

Din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea nu deţine bunuri, având doar o creanţă chirografară de 2.273.472.665 lei de la SC PPC SRL Urziceni, iar cei doi creditori nu înţeleg să avanseze sume corespunzătoare pentru continuarea procedurii în prezenta cauză.

Din raportul final se reţine şi faptul că lichidatorul  nu a identificat posibilitatea atragerii răspunderii celor doi administratori prin fapte proprii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, obiecţiunile  AFP vizând tocmai acest aspect, obiecţiuni care au fost respinse deoarece se observă clar intenţia acestui creditor de a determina lichidatorul să intenteze acţiuni în temeiul art.138, fără a avansa nici o sumă, peste propria voinţă a acestuia, instanţa neputând legal obliga lichidatorul în a susţine o astfel de acţiune.

Împotriva acestei sentinţe formulează recurs creditoarea AVAS  solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului şi dispunerea ca închiderea procedurii să fie făcută după soluţionarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de  către creditori.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Judecătorul sindic a dispus, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, la cererea comitetului creditorilor, autorizarea acestuia de a introduce acţiunea privind răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, dispunând, în acelaşi timp şi măsura închiderii procedurii falimentului, lipsind de orice efecte juridice cererea comitetului creditorilor.

Astfel, Judecătorul sindic a încuviinţat promovarea acţiunii prevăzută de art.138 alin.1 din lege,fără ca la dosar să existe această cerere, cererea  fiind depusă în faţa instanţei de recurs.

Din interpretarea dispoziţiilor art.138 alin.3 din lege nu rezultă faptul că promovarea de către comitetul creditorilor presupune două faze: autorizarea cererii de către Judecătorul sindic şi înregistrarea efectivă a acesteia; autorizarea nu reprezintă o simplă avizare de principiu din partea judecătorului sindic.

Judecătorul sindic a autorizat introducerea acţiunii şi, în acelaşi timp a dispus închiderea procedurii falimentului, în condiţiile în care cererea  propriu-zisă nu exista la dosar, nu a fost înregistrată pe rolul tribunalului.

Este adevărat hotărârea de închidere a procedurii insolvenţei este legală chiar dacă până la momentul pronunţării acestei hotărâri nu a fost soluţionată cererea întemeiată pe art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, cu condiţia însă ca cererea să fie formulată anterior închiderii procedurii.

În speţă, tribunalul nici nu a fost sesizat, din punct de vedere procedural, cu o asemenea cerere, deşi  a încuviinţat-o în condiţiile art.138 alin.3, dispunând totodată închiderea procedurii falimentului judiciar al debitoarei.

Potrivit art.136 din lege, prin închiderea procedurii judecătorul sindic este descărcat de orice îndatorire  sau responsabilitate cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi sau acţionari.

În raport de aceste dispoziţii, Judecătorul sindic nu mai poate primi şi soluţiona cererea comitetului creditorilor, deşi a încuviinţat promovarea acesteia.

Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.5 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care cererea comitetului creditorilor urmează a fi depusă la dosar şi analizată de către judecătorul sindic, iar ulterior va dispune asupra măsurii închiderii procedurii de faliment judiciar a debitoarei.

Domenii speta

Spete similare