Asociere în participaţiune. Efecte

Contract de asociere în participaţiune. Sediul materiei: art.251 - 256 Cod comercial . Efecte juridice - obligaţiile părţilor contractante: împărţirea foloaselor din  asociere şi participarea la pierderi.

Contractul de asociere în participaţiune: se supune regimului juridic de  drept comun reglementat de dispoziţiile Codului Comercial, asociaţii, respectiv,  părţile contractante, putând să obţină foloase doar prin  împărţirea beneficiilor asocierii, aspect ce este de esenţa asocierii în participaţiune, conform art.251 Cod comercial. Ca atare, în cazul în care una dintre părţile  contractului nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate, cocontractantul are la dispoziţie acţiunea în rezilierea contractului conform art.1020 - 1021 Cod civil sau lichidarea asocierii pe cale amiabilă, dispoziţiile legale aplicabile în materie nepermiţându-i reclamantei să solicite vărsarea sumelor  încasate direct către aceasta, aceste sume urmând a fi vărsate în contul  asociaţiei şi supuse principiului împărţirii foloaselor şi suportării pierderilor în asocierea în participaţiune, astfel cum acesta a  fost particularizat în convenţia părţilor în litigiu.

(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Decizia comercială nr.164/30.03.2007).

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială la data de 26.10.2005, reclamanta S.C. A S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.165.016.680 ROL, respectiv 116.501,66 RON, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, şi a dobânzii legale aferente, cu obligarea pârâtei la  plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea acţiunii formulată, reclamanta a arătat că, la data de 28.02.2004, între părţi a intervenit un contract de asociere în participaţiune conform căruia reclamanta avea obligaţia negocierii, încheierii şi derulării contractelor de import, a asigurării şi finanţării importurilor de mărfuri, a achitării tuturor taxelor vamale, precum şi a ţinerii evidenţelor contabile ale asocierii, iar pârâta, între alte obligaţii contractuale, avea şi obligaţia încasării contravalorii mărfurilor comercializate de la cumpărătorii identificaţi de aceasta şi a virării contravalorii către reclamantă.

Reclamanta a învederat că pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale asumate în sensul că, fie nu a urmărit încasarea contravalorii mărfurilor puse la dispoziţie de către reclamantă şi distribuite de pârâtă, fie a refuzat să vireze către reclamantă contravaloarea acestor mărfuri.

Reclamanta a mai arătat că, în urma notificărilor reclamantei, a virat către aceasta suma de 160.000.000 ROL din sumele încasate pe mărfurile puse la dispoziţie de către reclamantă.

Totodată, reclamanta a învederat că pe facturile emise, reclamanta apărea în calitate de vânzătoare, iar pârâta a acţionat în calitate de reprezentant al reclamantei.

Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât obligaţia de achitare a contravalorii mărfurilor revenea beneficiarilor, iar pe fond solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 02.03.2006, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca nefondată, excepţie invocată de pârâtă, întrucât în speţă se invocă răspunderea civilă contractuală întemeiată pe contractul  de asociere în participaţiune.

Prin sentinţa comercială nr.7373/21.09.2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, dispunând obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că între părţi a intervenit un contract de asociere în participaţiune, contract care este reglementat de dispoziţiile art.251-256 Cod comercial, conform cărora, părţile contractante realizează foloase patrimoniale prin împărţirea beneficiilor asocierii.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit contractului, împărţirea rezultatelor financiare între părţile în litigiu, se face trimestrial în procente egale, iar conform art.6 din contract, profitul se repartizează conform veniturilor încasate, iar partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală referitoare la urmărirea încasării veniturilor va suporta  din cota ce i se cuvine, cuantumul veniturilor neîncasate.

Tribunalul a apreciat că facturile emise pentru comercializarea mărfii o indică pe reclamantă în calitate de vânzătoare, astfel încât, în raport cu terţii beneficiari, reclamanta este singura îndreptăţită să încaseze preţul şi să urmărească plata mărfurilor. Ca atare, în absenţa unei procuri speciale emisă în favoarea pârâtei, aceasta nu era în măsură să asigure încasarea contravalorii mărfurilor, reclamanta însăşi primind plata parţială a mărfii comercializate către diverşi beneficiari.

Ca atare, nici obligaţiile contractuale şi nici prevederile legale, respectiv, art.251-256 Cod comercial, nu îndreptăţesc reclamanta să solicite încasarea de la pârâtă a contravalorii mărfurilor distribuite către beneficiarii intimatei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, la data de 07.12.2006.

În motivarea apelului declarat, apelanta-reclamanta a arătat că, sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât, potrivit contractului de asociere încheiat de părţi, intimata-pârâtă avea obligaţia încasării contravalorii mărfurilor comercializate, apelanta importând diferite cantităţi de mărfuri, a căror desfacere a fost asigurată de către intimata-pârâtă către terţii beneficiari identificaţi de intimată.

Apelanta a învederat că sentinţa atacată este contradictorie, deoarece, pe de o parte instanţa de fond reţine  că pârâta avea obligaţia încasării contravalorii mărfurilor comercializate, iar pe de altă parte, instanţa reţine că pârâta nu avea o atare obligaţie, deoarece nu a beneficiat de o procură din partea reclamantei.

Or, conform contractului, intimata-pârâtă avea exclusiv obligaţia încasării contravalorii mărfurilor, nefiind necesară existenţa unei procuri în acest sens.

Totodată, din actele dosarului, reiese că pârâta a încasat o parte din  contravaloarea mărfurilor livrate, fără ca, ulterior, să vireze contravaloarea acestora către  reclamantă, pârâta însăşi recunoscând că a livrat mărfurile  în numele şi pe seama reclamantei, astfel încât nu era nevoie de o procură specială, fiind vorba despre o obligaţie contractuală.

Apelanta a mai arătat că, potrivit art.6 din contract, doar beneficiile se suportă proporţional de către asociaţi, nu şi pierderile, care se suportă distinct de către fiecare parte, în raport cu obligaţiile neexecutate.

Totodată, apelanta a învederat că, prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, instanţa a reţinut că acesteia îi revenea obligaţia încasării contravalorii mărfurilor.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca inadmisibil, în principal, deoarece apelanta a solicitat casarea sentinţei atacate, ceea ce art.296 Cod procedură civilă nu permite, iar desfiinţarea hotărârii de fond se poate cere doar în ipotezele art.297 Cod procedură civilă, neinvocate de către apelantă.

Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin încheierea din 09.03.2007, instanţa de apel i-a încuviinţat apelantei proba cu înscrisuri în condiţiile art.292 Cod procedură civilă, probă pentru a cărei administrare apelanta nu s-a mai prezentat în instanţă, motiv pentru care instanţa a dispus decăderea acesteia din proba încuviinţată, conform art.170-172 Cod procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, văzând şi dispoziţiile art.294 şi următoarele Cod procedură civilă, Curtea reţine că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea a reţinut că între părţile în litigiu au intervenit raporturi contractuale materializate în contractul de asociere în participaţiune din 01.03.2004 (filele 6-9 din dosarul de fond), contract ce se supune regimului juridic de drept comun în materie reglementat de dispoziţiile art.251-256 Cod comercial.

Ca atare, dat fiind regimul juridic al acestui contract, asociaţii, respectiv părţile contractante, pot obţine foloase materiale doar prin împărţirea beneficiilor asocierii, aspect reţinut şi de instanţa de fond, şi care este de esenţa asocierii în participaţiune, conform art.251 Cod comercial.

De altfel, Curtea a reţinut că această regulă care guvernează contractul de asociere în participaţiune este reluată şi de părţile în litigiu, în dispoziţiile art.6 din contract, care stabilesc modul de împărţire a beneficiilor, respectiv trimestrial, cota de împărţire, respectiv, 50% pentru fiecare parte, precum şi modul de suportare a pierderilor, respectiv, urmând ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia de încasare a mărfurilor, să suporte o scădere din cota ce i se cuvine din foloasele patrimoniale realizate, cuantumul veniturilor neîncasate.

Ca atare, faţă de această dispoziţie contractuală, care conform art.969 Cod civil este legea părţilor, Curtea nu a putut reţine susţinerile apelantei-reclamante conform cărora repartizarea beneficiilor se face conform art.6 din contract, iar suportarea pierderilor se face corespunzător  obligaţiilor contractuale neîndeplinite, deoarece părţile prin voinţa lor internă, conform art.970 Cod civil, au precizat că din cota de foloase cuvenite să se scadă contravaloarea sumelor neîncasate, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de încasare a mărfurilor, ceea ce presupune o împărţire a beneficiilor, prealabilă operaţiei de scădere a pierderilor în forma arătată.

Curtea nu a putut reţine nici susţinerile apelantei privind  contradicţia din considerentele sentinţei atacate, deoarece, pe de o parte, instanţa de fond a reţinut că poate avea obligaţia asigurării încasării contravalorii mărfurilor, aspect ce rezultă din dispoziţiile art.4 lit.b teza finală din contractul părţilor, iar pe de altă parte, a apreciat că aceasta avea nevoie de o procură specială pentru îndeplinirea acestei obligaţii, întrucât în facturile fiscale emise apare în calitate de vânzătoare - reclamanta, aspecte ce nu au putut fi considerate contradictorii, atâta timp cât noţiunea de "asigurare" a încasării contravalorii mărfurilor face trimitere chiar la o atitudine activă a reclamantei, în calitate de cocontractant, pentru a înlesni îndeplinirea obligaţiei pârâtei de încasare a contravalorii mărfurilor.

De altfel, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, nici contractul de asociere, care este legea părţilor, şi nici dispoziţiile legale în materie, nu-i permiteau reclamantei să solicite vărsarea sumelor încasate direct către aceasta, aceste sume urmând a fi vărsate în contul asociaţiei şi supuse principiului privind împărţirea foloaselor şi suportarea pierderilor prevăzute de părţi în art.6 din contract, conform celor reţinute de instanţa anterioară.

În cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, dată fiind natura asocierii în participaţiune, cocontractantul are la dispoziţie acţiunea în rezilierea contractului, conform art.1020-1021 Cod civil, sau, respectiv, lichidarea asocierii pe cale amiabilă.

Curtea nu a putut reţine "excepţia inadmisibilităţii" apelantei invocată de pârâtă în întâmpinare pentru că a solicitat "casarea" sentinţei atacate, iar nu modificarea conform art.296 Cod procedură civilă, deoarece în speţă este vorba despre utilizarea greşită a terminologiei în materie, prin confuzie cu materia celeilalte căi de atac ordinare, respectiv, recursul.

De asemenea, Curtea nu a putut reţine că prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă în întâmpinare, instanţa de fond s-a antepronunţat deoarece a avut în vedere doar neîndeplinirea obligaţiei de încasare a contravalorii mărfurilor, conform celor susţinute de apelantă, atâta timp cât soluţia de respingere a excepţiei a fost motivată temeinic şi legal conform încheierii din 02.03.2006, făcând trimitere la temeiul răspunderii contractuale invocat chiar de reclamantă.

Pentru aceste motive, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.251-256 Cod comercial, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.

În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare