Anulare act administrativ

DOSAR NR. 13937/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A IX-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3786

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  17.12.2009

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: STAICU IULIANA

GREFIER: ŞERBAN FLORENTINA

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ, formulată de reclamanta A D P şi D U S 6 B, în contradictoriu cu pârâta C de C a R – C de C a M B şi chematul în garanţie M M, F şi E de Ş – D de M şi P S a M B, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns, pentru reclamantă, avocat N M L, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosar, şi pentru pârâtă, consilier juridic M P, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind chematul în garanţie.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Apărătorul reclamantei depune la dosar certificatul de grefă eliberat în dosarul nr. 49756/3/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţia netimbrării invocată de chematul în garanţie.

Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepţiei întrucât s-au depus la dosar dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru.

Tribunalul respinge ca rămasă fără obiect excepţia netimbrării, având în vedere că reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă la termenul din 19.11.2009.

Se acordă cuvântul pe excepţia inadmisibilităţii cererii principale.

Apărătorul reclamantei lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a excepţiei.

Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepţiei.

Tribunalul, faţă de motivele invocate în susţinerea excepţiei, instanţa o respinge ca neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că dispoziţiile legii contenciosului administrativ se completează cu cele ale codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate, incompatibilitate care nu există în prezenta cauză.

Se acordă cuvântul pe solicitarea de probe.

Părţile prezente solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Reprezentanta pârâtei invocă excepţia inadmisibilităţii în raport de obiectul prezentului dosar, acţiunea fiind inadmisibilă, întrucât actul care a fost atacat nu este un act administrativ în sine, nu produce efecte juridice în sensul unui act administrativ de sine stătător.

Apărătorul reclamantei lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei.

Tribunalul, în temeiul art. 137 alin. 2 Cpc, uneşte excepţia cu fondul cauzei, încuviinţează pentru toate părţile proba cu înscrisurile depuse la dosar şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantei arată că în cauză subzistă excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat pe acest dosar.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, şi în consecinţă, menţinerea raportului de control.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a –VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal la data de 05.12.2008 sub nr. 7767/2/2008 reclamanta A D P si D U S 6 B a chemat în judecată pe pârâta  C de C- C de C a M B si a chemat in garantie M M, F si E de S- D de M si P S a M B, formulind contestatie impotriva raportului de control intermediar din data de 28.11.2008.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că acest control a avut ca obiect verificarea contului de executie si a bilantului contabil pe anul 2007 si s-a constatat acordarea unui spor de stabilitate in suma bruta de 149.529 lei, pentru care s-au calculate foloase nerealizate in suma de 12.583 lei, sporul fiind acordat in baza contractului colectiv de munca nr.4758/07.03.2007, HCLS6 nr.145/26.04.2007 si a deciziei nr.450/29.06.2007. Reclamanta a precizat ca contractul colectiv de munca  la nivel de unitate pe anul 2007 a fost supus spre aprobare C L S 6, ordonatorul principal de credite la nivel de administratie publica locala si a fost aprobat prin HCLS6 nr.145/26.04.2007 si inregistrat sub nr.2343/15.05.2007 la M M, F si E de S- D de M si P S a M B,instituie care, daca ar fi constatat ca acesta nu indeplineste conditiile stabilite de lege, ar fi refuzat inregistrarea lui.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004, Legii nr.215/2001, Legii nr.130/1996.

Chemata in garantie a depus intimpinare prin care a invocat excepţiile netimbrării in temeiul art.3 lit.m din Legea nr.146/1997 si inadmisibilitatii intrucit Legea nr.554/2004 nu prevede institutia cererii de chemare in rgarantie. Pe fond s-a mentionat ca singurele conditii in care se poate proceda la refuzul inregistrarii unui contract sunt cele 3 situatii stipulate in art.26 al.2 din Legea nr.130/1996 si nu cele stipulate in art.27 al.2. Raportul nu ete opozabil ADP Sector 6 si nu poate fi pus in sarcina sa atita timp cit părtile au negociat clauza stipulate in art.43 lit.e, respective patronatul si cele 3 organizatii sindicale semnatare. Potrivit Legii nr.130/1996 rolul institutiei este strict de verificare a conditiilor privind negocierea contractului colectiv de munca si indeplinirea conditiilorprevazute de art.17 al.1 lit.c din Legea nr.130/1996, cit si de intregistrare a contractelor de munca. Chiar daca acest contract a fost incheiat cu incalcarea prevederilor art.8 al.2 din Legea nr.130/1996 coroborat cu art.238 al.1 din Legea nr.53/2003, acesta nu poate fi anulat sau refuzat in integritatea sa, ci cel mult pot fi anulate de catre instanta judecatoreasca acele articole care au fost negociate cu incalcarea prevederilor legale. DMPS Bucuresti nu are nici o calitate de a intervene intre partile semnatare la negocierea unui contract colectiv de munca, de a se implica in aceasta negociere sau de a  se pronunta cu privire la ceea ce a constatat Curtea de Conturi.

În drept au fost invocate prevederile art. 7 al.1 din Legea nr. 554/2004, art. 26 al.1, art.18al.3 din Legea nr.130/1996, art.115 si 60-63 Cpc, art.3 lit.m si art.20 al.3 din Legea nr.146/1997.

În baza art. 242 pct. 2 Cpc chemata in garantie a solicitat judecarea în lipsă.

Au fost depuse la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: raport de control intermediar din data de 28.11.2008, HCLS6 nr.145/26.04.2007, contract colectiv de munca nr.4758/07.03.2007, notificare, procese- verbale din datele de 26.06.2007, 10.03.2008 si 29.01.2008,  acte aditionale din datele de 02.04.2008, 25.06.2009 si 06.02.2008, adresa nr.6996/02.05.2007 emisa de A D P S 6 Bucuresti, dispozitia nr.215/23.02.2006 emisa de P S 6, adresa nr.75/07.03.2007 emisa de F S din A P C şi L din Romania, deciziile nr.95/27.02.2006, nr.40/02.02.2006, nr.35/01.02.2006, nr.509/07.08.2006 emise de C L S 6- ADP, decizia nr.508/07.08.2006 emisa de P S 6- ADP, sentintele civile nr.7/06.08.2003 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a-III- a Civila, nr.3509/24.05.2004 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, nr.48/24.10.2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a-IV- a Civila, adresa nr.2879/16.02.2007 emisa de Federatia Nationala a Sindicatelor Soferilor din Romania- Filiala Bucuresti, regulament intern.

Prin sentinta civila nr.261/27.01.2009 Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a –VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia  de necompetenta materiala şi a declinat solutionarea cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, in raport atit de emitentul actului administrative fiscal contestat, cit si de  cuantumulplatilor nelegale.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal la data de 03.04.2009 sub nr.13937/3/2009.

La data de 22.05.2009,prin Serviciul Registratura, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a mentionat ca art.31 al.3 din Legea nr.94/1992, modificat prin Legea nr.217/2008, prevede cain situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea de prejudicii se comunica conducerii entitatii publice aceasta stare de fapt, iar stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devine obligatia entitatii audiate. Intrucit raportul a fost finalizat ulterior datei de 27.10.2008, valorificarea constatarii nu se mai putea face decit potrivit noii reglementari, care nu mai prevede sisizarea instantelor judecatoresti specializate in faza urmatoare constatarii. Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform art.12 al.2 din lege, insa la data intocmirii actului de sesizare  Plenul Curtii de Conturi nu adoptase regulamentul, care a fost aprobat ulterior prin hotarirea nr.12/2000 si publicat in MO nr.78/10.02.2009, anterior acestei date nefiind indeplinita cerinta legala de publicitate. Nu pot fi luate in calcul nici dispozitiile cuprinse in Instructiunile nr.2851/NV/12.11.2008in conformitate cu care actele de control intocmite in urma actiunilor de verificare derulate in trimestrul IV 2008 urmeaza procedurile de valorificare in vigoare de la data aprobarii programului de control,intrucit Instructiunile nu reprezinta regulamentsi nici nu au fost publicate in MO pentru a dobindi caracter normative.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004, Legii nr.215/2001, art.27, 28 si 30 din Legea nr.130/1996, Legea nr.94/1992, art.31 din Legea nr.217/2008, Legea nr.24/2000, art.10 al.1 din Hotarirea Plenului Curtii de Conturi nr.1/2000 si Hotarirea Plenului Curtii de Conturi nr.22/19.11.2008.

Au mai fost depuse la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: sentinta civila nr.916/05.03.2009 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, punct de vedere aupra intimpinarilor din dosarul nr.49756/3/2008 formulat de C de C- C de C a M B, intimpinari formulate in dosarul nr.49756/3/2008 al Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal.

Analizînd actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin raportul de control intermediar din data de 28.11.2008 pârâta C de C- C de C a M B a constatat efectuarea de plati nelegale in anul 2007 in suma bruta de 149.529 lei, reprezentind spor de stabilitate acordat personalului contractual din cadrul ADP Sector 6,din care suma de 105.577 lei reprezinta plata neta, suma de 40.499 lei  reprezinta contributiile angajatorului si suma de 46.943 lei reprezinta contributiile angajatilor. Sporul a fost acordat in baza contractului colectiv de munca nr.4758/07.03.2007, HCLS6 nr.145/26.04.2007 si deciziei nr.450/29.06.2007, insa salarizarea personalului contractual pentru anul 2007 s-a realizat in baza OG nr.10/2007. Parata si-a intemeiat constatarile pe dispozitiile  art.12 al.1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si art.14 al.2, 3 si 4 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice. Pentru plata nelegala a sporului de stabilitate parata a calculat in conformitate cu prevederile art.71 al.2 din Legea nr.94/1992 rep. foloase nerealizate in suma de 12.583 lei de la data efectuarii platii nelegale şi pina la data incheierii controlului si a stabilit raspunderea in sarcina urmatoarelor persoane: Z C, director general, P C,director adjunct, J M, director economic, C T, inspector resurse umane, si A M, sef birou juridic.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii, instanta o va respinge ca neintemeiata intrucit raportul de control poate fi incadrat in notiunea de ”act administrativ”, conform definitiei prevazuta de art.2 al.1lit.c din Legea nr.554/2004, “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Astfel raportul de control reprezinta expresia activitatii C de C privind “modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii” (art.21 al.1 din Legea nr.94/1992) si este de natura a produce efecte juridice in ceea ce-l priveste pe destinatar (reclamanta). In plus, nu exista un text de lege care sa interzica contestarea raportului intocmit de Curtea de Conturi de persoana care se considera vatamata prin constatarile cuprinse in acest act de control, urmind insa a proba sustinerile sale.

Pe fondul cauzei, instanta are in vedere ca prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata initial, reclamanta a motivat contestarea raportului C de C pe aceea ca contractul colectiv de munca  la nivel de unitate pe anul 2007 a fost supus spre aprobare C L S 6, ordonatorul principal de credite la nivel de administratie publica locala si a fost aprobat prin HCLS6 nr.145/26.04.2007 si inregistrat sub nr.2343/15.05.2007 la M M, F si E de S- D de M si P S a M B, institutie care, daca ar fi constatat ca acesta nu indeplineste conditiile stabilite de lege, ar fi refuzat inregistrarea lui. Ulterior, prin cererea precizatoare, reclamanta a motivat cererea şi pe aceea ca art.31 al.3 din Legea nr.94/1992, modificat prin Legea nr.217/2008, in vigoare la data cind raportul a fost finalizat, prevede ca in situatiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea de prejudicii se comunica conducerii entitatii publice aceasta stare de fapt, iar stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devine obligatia entitatii audiate. Asadar activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform art.12 al.2 din lege, insa la data intocmirii actului de sesizare Plenul Curtii de Conturi nu adoptase regulamentul, care a fost aprobat ulterior prin hotarirea nr.12/2000 si publicat in MO nr.78/10.02.2009, anterior acestei date nefiind indeplinita cerinta legala de publicitate, iar dispozitiile cuprinse in Instructiunile nr.2851/NV/12.11.2008, in conformitate cu care actele de control intocmite in urma actiunilor de verificare derulate in trimestrul IV 2008 urmeaza procedurile de valorificare in vigoare de la data aprobarii programului de control, nu pot fi luate in calcul intrucit Instructiunile nu reprezinta regulament si nici nu au fost publicate in MO pentru a dobindi caracter normativ.

In ceea ce priveste sustinerile din cererea precizatoare, instanta constata ca acestea sunt preluate din motivarea sentintei civile nr.916/05.03.2009 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin care a fost respinsa ca inadmisibila cererea C de C- C de C a M B de valorificare a raportului de control prin obligarea ADP Sector 6 la plata sumelor mentionate in raport si stabilirea raspunderii juridice in sarcina persoanelor fizice vinovate de producerea prejudiciului. Recursul declarat impotriva acestei sentinte a fost respins ca tardiv, astfel cum rezultă din datele publicate pe site- ul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a –VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal si din certificatul de grefă depus de aparatorul reclamantei.

In drept instanta are in vedere dispozitiile art.31 al.3 din Legea nr.94/1992, modificat prin Legea nr.217/2008, in vigoare la data cind raportul a fost finalizat, conform carora “În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate”. De asemenea, instanta retine dispozitiile art.12 al.2 si 3 din Legea nr.94/1992, conform carora “Organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi.(3) Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Este corect faptul ca la data intocmirii raportului de control  Plenul Curtii de Conturi nu adoptase un astfel de regulament (aprobat ulterior prin hotarirea nr.12/2000 si publicat in MO nr.78/10.02.2009), insa Instructiunile nr.2851/NV/12.11.2008, la care face referire reclamanta şi in conformitate cu care actele de control intocmite in urma actiunilor de verificare derulate in trimestrul IV 2008 urmeaza procedurile de valorificare in vigoare de la data aprobarii programului de control, nu prezinta relevanta in cauza intrucit acestea se refera exclusiv la activitatea de valorificare a actelor de control intocmite in urma actiunilor de verificare derulate in trimestrul IV 2008.

Fata de textele de lege anterior mentionate, instanta apreciaza ca raportul de control a fost corect intocmit, intrucit C de C- C de C a M B a constatat existenta unor abateri de la dispozitiile legale si a intocmit raportul de control care reprezinta mijlocul prin care se comunică conducerii entităţii publice auditate starea de fapt constatata. Raportul a constatat o situatie de fapt evaluata din punctul de vedere al organului de control la suma bruta de 149.529 lei, imprejurare ce nu lezeaza reclamanta in conditiile in care orice act de control trebuie sa fie motivat in fapt si in drept. Constatarea situatiei de fapt, respectiv existenta unui prejudiciu, este o activitate diferita de cea  de valorificare prin dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, care, potrivit reglementarilor in vigoare la data intocmirii raportului de control, devin obligaţia conducerii entităţii auditate.

Sustinerile reclamantei privind atributiile organului de control potrivit legii in vigoare la data intocmirii raportului de control ar fi putut fi avute in vedere numai intr-un litigiu de valorificare a raportului, respectiv de obligare la plata sumelor mentionate in actul de control, litigiu solutionat insa prin sentinta civila nr.916/05.03.2009 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a –IX-a Contencios Administrativ si Fiscal. Prezenta cauza are ca obiect anularea raportului de control, obiect care trebuie raportat la normele legale in vigoare la data intocmirii, respectiv la normele care reglementeaza modul de intocmire a acestui act de control (aspecte de fond si de forma), si nu norme de valorificare ulterioara a constatarilor cuprinse in actul de control.

Mentionarea in raportul de control a sumei de 149.529 lei este un aspect ce tine strict de motivarea constatarii existentei unor abateri de la dispozitiile legale si nu este de natura sa vatame reclamanta, in conditiile in care, in cadrul activitatii de valorificare a raportului de control, reclamanta are posibilitatea sa conteste atit existanta prejudiciului (fata de normele legale care reglementeaza sporul de stabilitate), cit si intinderea lui (prin documente contabile sau prin efectuarea unei expertize de specialitate).

In ceea ce priveste motivul initial conform caruia contractul colectiv de munca  la nivel de unitate pe anul 2007 a fost supus spre aprobare C L S 6, ordonatorul principal de credite la nivel de administratie publica locala, si a fost aprobat prin HCLS6 nr.145/26.04.2007 si inregistrat sub nr.2343/15.05.2007 la M M, F si E de S- D de M si P S a M B, instituie care, daca ar fi constatat ca acesta nu indeplineste conditiile stabilite de lege, ar fi refuzat inregistrarea lui, nici acesta nu poate fi retinut pentru anularea raportului de control. In acest sens, instanta are in vedere ca dispozitiile  art.12 al.1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca prevad “Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale”, iar art.14 al.2, 3 si 4 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice mentioneaza „Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale. (3) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. (4) Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare”.

In consecinta, avind in vedere si adresa nr.10502/10.04.2008 emisa de M M, F si E de S cu privire la legalitatea acordarii unor drepturi banesti speciale salariatilor bugetari, instanta apreciaza ca in mod corect parata a constatat efectuarea de plati nelegale in anul 2007 reprezentind spor de stabilitate, intrucit clauzele cuprinse in contractul colectiv de munca, chiar in situatia in care acesta a fost aprobat prin HCLS6 nr.145/26.04.2007, trebuie sa fie in concordanta cu dispozitiile legale care reglementeaza salarizarea personalului bugetar si care nu cuprind dispozitii privind acordarea sporului de stabilitate. De altfel reclamanta nu a contestat faptul ca sporul nu ar fi avut un temei legal, ci a justificat acordarea acestuia prin aceea ca contractul colectiv de munca a fost aprobat prin HCLS6 nr.145/26.04.2007 si inregistrat sub nr.2343/15.05.2007 la M M, F si E de S- D de M si P S a M B.

Pentru toate aceste argumente, instanta va respinge ca neintemeiata cererea principala, intrucit reclamanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu sau existenta vreunui viciu de forma prin/in intocmirea raportului de control de catre C de C- C de C a M B.

Referitor la cererea de chemare in garantie a M M, F si E de S- D de M si P S a M B pe motiv ca daca aceasta instituie ar fi constatat ca contractul colectiv de munca nu indeplineste conditiile stabilite de lege, ar fi refuzat inregistrarea lui, instanta are in vedere ca dispozitiile art.27 si 28 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, invocate de reclamanta nu sunt incidente in cauza. Astfel art.27 din Legea nr.130/1996 mentioneaza ca “(1) La înregistrarea contractelor colective de muncă, M M şi P S sau, după caz, direcţiile generale teritoriale de muncă şi protecţie socială vor verifica dacă acestea conţin clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 8 (clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior). (2) În cazul în care se constată că în contractele colective de muncă există asemenea clauze, M M şi P S sau, după caz, direcţia generală teritorială de muncă şi protecţie socială are obligaţia să sesizeze acest fapt părţilor contractante”. Constatarea nerespectarii dispozitiilor art.8, care insa nu se refera la cuprinsul clauzelor contractuale in raport de dispozitiile legale, nu duce insa la refuzul inregistrarii contractului, ci la sesizarea partilor contractante. De asemenea nu prezinta relevanta dispozitiile art.28 din Legea nr.130/1996, intrucit acestea se refera la refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, ceea ce nu s-a intimplat in cauza.

Astfel cum a precizat chematului in garantie in cuprinsul intimpinarii, singurele situatii in care s-ar fi putut refuza inregistrarea contractului colectiv de munca sunt cele prevazute de art.26 al.1 din Legea nr.130/1996, respectiv “Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate, dacă: a) sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 13 („Părţile au obligaţia să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi şi de ramură de activitate, unităţile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.(2) În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unităţile componente ale acestora se stabilesc şi se precizează de către părţile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi”); b) părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate; c) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere”. In cauza insa nu s-a inregistrat vreuna dintre cele 3 situatii limitativ prevazute de art.26 al.1 din Legea nr.130/1996, motiv pentru care, in mod corect, D de M si P S a M B a inregistrat contractul colectiv de munca sub nr.2343/15.05.2007.

De asemenea, imprejurarea ca in cuprinsul contractul colectiv de munca au fost prevazute clauze fara suport legal nu poate fi imputata chematului in garantie M M, F si E de S- D de M si P S a M B, care, pe de o parte nu a fost parte contractanta (neavind posibilitatea negocierii unor astfel de cauze sau de a-si exprima vointa cu privire la continutul acestora), iar, pe de alta parte rolul sau este strict de inregistrare sau de refuz de inregistrare a contractului (formalitate ulterioara incheierii acestuia).

Fata de aceste argumente, este lipsita de temei legal cererea de chemare in garantie a M M, F si E de S- D de M si P S a M B, motiv pentru care instanta o va respinge ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii principale.

Respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta A D P şi D U S 6 Bucureşti, cu sediul în B, S, I A. C, nr. 9, în contradictoriu cu pârâta C de C a R – C de C a M M, cu sediul în Bucureşti, S, G C, nr. 3.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta A D P şi D U S B,  în contradictoriu cu chematul în garanţie M M, F şi E de Ş – D de M şi P S a M B, cu sediul în Bucureşti, S, I C, nr. 20.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.12.2009.

Preşedinte, Grefier,

Staicu Iuliana Şerban Florentina

Domenii speta

Spete similare