Raspundere solidara.prescriptie

Dosar nr. ....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 3798/2017

Şedinţa publică de la 12 Iulie 2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte ...

Pe rol, judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul .... şi pe pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ, pârâtul ...., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 06.07.2017 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 12.07.2017.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2015  şi precizată ulterior la 20.10.2016, reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea deciziei nr. ... emisa de către D.G.R.F.P. Craiova în soluționarea contestaţiei formulate in temeiul art. 205 si urm, din OG 92/2003 împotriva deciziei nr. ... contestata individual si împotriva deciziilor ... si nr. ... contestata împreuna cu .... emise de către A.J.F.P. Dolj,

- anularea deciziei nr. ...

S-a arătat că prin decizia nr. ... organele fiscale au apreciat ca reclamantul in calitate de administrator si asociat al ... conducând activitatea societăţii menţionate, nu a înregistrat, declaraţiile fiscale începând cu 31.12.2002, obligaţiile fiscale principale în cuantum de 12.085 lei nefiind achitate începând cu acea data, motiv pentru care s-au cumulat penalitati in cuantum de 59.206 lei.

Sub acest aspect s-a învederat că, prin încheierea nr. ... societatea ... a fost dizolvata ca urmare a nemajorarii capitalului social conform Legii nr. 314/2001. Ulterior, la data de 28.10.2009 AJFP Dolj a solicitat numirea unui lichidator judiciar privind ..., fiind numit ... asa cum rezulta din sentinţa nr. 2644/24.11.2009 pronunţata de către Tribunalul Dolj in cadrul dosarului nr. ...

Astfel, avand in vedere aceste aspecte s-a apreciat că organul fiscal nu a respectat dispoziţiile art. 1.5 din OPANAF 127/2014, neavând si neluand in calcul documente referitoare la istoricul persoanei juridice, documente privind originea debitelor precum si datele din evidenta proprie.

De altfel, s-a apreciat ca organul fiscal nu a respectat nici dispoziţiile speciale ale OPANAF 127/2014 in ceea ce priveşte antrenarea răspunderii solidare a reclamantului pentru incidenţa in cauza a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. c) si d) din OG 92/2003, la pct. 3.4.

Reclamantul a arătat că ar fi trebuit să se observe că societatea este dizolvata din anul 2001, ca aceasta nu a mai efectuat nicio activitate anterior dizolvării ca in cauza sunt incidente dispoziţiile art. 122 din OG 92/2003 care prevăd ca pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Mai mult decât atat, avand in vedere ca începând cu anul 2009 a fost numit lichidator judiciar NICK SPRL care îndeplineşte atribuţiile prevăzute de art. 252-2701 din Legea nr. 31/1990, asa cum rezulta din sentinţa nr. 2644/24.11.2009 definitiva prin nerecurare.

Ori, de la acea data sunt incidente dispoziţiile din Legea nr. 31/1990, respectiv in cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei. In consecinţa, reclamantul nu poate fi responsabil pentru nedeclararea stării de insolventa, aceasta atribuţie revenind lichidatorului numit la solicitarea organului fiscal. Astfel, in cauza reclamantul nu mai putea solicita deschiderea insolvenţei incepand cu data de 24.11.2009, data la care funcţia de lichidator a fost preluata de către NICK SPRL.

Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca răspunderea prevăzută de catre art. 27 din OG 92/2003 este o forma speciala a răspunderii prevăzute de art. 998- 999 C.civ./ art. 1357-1359 din Codul civil, s-a apreciat că fapta reclamantului este prescrisa, nedeclararea insloventei neputând fi posibila decât pana la 24.11.2009 in ceea ce îl priveşte.

S-a făcut referire la dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. d) din OG 92/2003, s-a apreciat ca nici aceasta fapta nu poate fi reţinuta in sarcina reclamantului. Astfel, societatea este dizolvata incepand cu luna septembrie 2001, fiind incidente in cauza dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 31/1990, prin urmare aceasta a intrat in lichidare odata cu ramanerea defintiva a hotărârii de dizolvare.

S-a arătat că de la data de 05.09.2001, societatea ... se afla in lichidare, drept pentru care nu este obligata sa depună situaţii financiare si decalaratii fiscale decât in momentul terminării lichidării, toata perioda de lichidare fiind considerate un singur exerciţiu financiar.

Astfel, avand in vedere ca lichidarea societăţii .. nu este finalizata, acesta continuad, apreciem ca subsemnatul nu ama ctionat cu rea-credinta in ceea ce priveşte obligaţia de a depune declaraţii fiscale, aceasta practic nemaiexistand.

Mai mult decât atat, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 82/1991, persoanele aflate in lichidare, vor depune o declaraţie in acest sens, in termen de 60 de la incheierea exerciţiului financiar. Ori, organul fiscal nu face dovada incheierii exerciţiului financiar al debitoarei ....

De altfel, in acest sens s-a pronunţat si Parchetul de pe langa Judecătoria Craiova. analizand sesizarea făcută de organul fiscal in legătură cu savarsirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a învederat ca potrivit punctului 171.1 din HG 1050/204 privind normele metodologice ale Codului de procedura fiscala, odata cu declararea insolvabilităţii potrivit dispoziţiile art. 176. din OG 92/2003, organele de executare sunt obligate să urmărească situaţia debitorilor pe toată perioada, până la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, inclusiv pe perioada în care cursul acesteia este suspendat sau întrerupt. Verificarea situaţiei debitorului se va face cel puţin o dată pe an, repetându-se, când este necesar, investigaţiile prevăzute de lege.

Ori, organul fiscal nu precizează termenele de plata ale obligaţiilor fiscale, subsemnatul fiind in imposibilitate de a verifica prescrierea creanţelor fiscale si întinderea exacta a creanţelor pentru care s-a atras răspunderea solidara.

Mai mult decât atat, nici in cadrul deciziei nr. ... nu s-a menţionat care era termenul de plata al acestor obligaţii fiscale, ce reprezintă si de unde provin (raport de inspecţie fiscala, declaraţie a contribuabilului, pentru ce perioada, care era scadenta lor etc.).

Totodată, s-a apreciat ca in mod eronat decizia anterior amintita are ca temei legal dispoziţiile art. 27 alin. (2) lit. c) potrivit carora răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi- au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Astfel la data de 04.02.2015, societata .. si-a declarat insolventa, formandu-se astfel dosarul nr. .. pe rolul Tribunalului Dolj, ulterior, la data de 11.02.2015 organul fiscal atrage răspunderea solidara a reclamantului pentru ca nu a declarat starea de insolventa.

Mai mult decât atat, avand in vedere ca antrenarea răspunderii potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din OG 92/2003 este o forma speciala a răspunderii delictuale, asa cum aceasta este definita de art. 998-999 C.civ. s-a apreciat ca, in cauza, trebuie îndeplinite si dovedite si condiţiile generale ale răspunderii delictuale respectiv, existenta unui fapt juridic ilicit, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea precum si vinovăţia persoanei producătoare a faptului juridic ilicit.

Astfel, in susţinerea deciziei de angajare a răspunderii administratorului, AJFP Dolj apreciaza ca starea de insolventa a debitoarei a fost cauzata de reclamant.

Din formularea textului, rezulta ca pot fi răspunzători patrimonial, in temeiul art. 27 din OG 92/2003, membrii organelor de conducere sau orice alte persoane care au cauzat cu intenţie incetarea de plaţi a debitorului persoana juridica deci, este necesara stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit.

Astfel, in temeiul art. 1169 C.civ., s-a apreciat ca revine emitentului sarcina probării celor patru condiţii cumulative necesare angajarii răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarului fiscal respectiv, savarsirea unei fapte ilicite prevăzute limitativ de legiuitor, existenta unui prejudiciu si a unei legaturi de cauzalitate intre aceste fapte si prejudiciu, vinovăţia persoanei care răspunde.

In ceea ce priveşte persoana care răspunde si care a savarsit fapta producătoare de prejudicii, apreciază ca in speţa nu exista identitate de intre persoana careia i s-a angajat răspunderea si cea care a savarsit fapta.

De altfel, in acest sens sta si plângerea penala adresata organelor judiciare potrivit careia subsemnatul ma fac vinovat de neachitarea cu rea-credinta a obligaţiilor bugetare care a fost finalizata prin neinceperea urmăririi penale, organele penale constatând ca nu exista rea-credinta.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 C.pr.pen si art. 1200 pct. 4 C.civ., respectiv puterea de lucru judecat, in sensul ca principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelaşi obiect, aceeaşi cauza si fiind purtat intre aceleaşi parti, ci si contrazicerea intre doua ho târâri judecătoreşti, adica infirmarea constatărilor făcute intr-o hotarare judecătoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecătoreasca posterioara. data in alt proces, interpretare data dispoziţiilor art. 1200 pct. 4 C.civ. atat doctrinar, cat si jurisprudential.

Asa cum s-a arătat anterior, reclamanutl nu este persoana răspunzătoare de nedeclararea si/sau neachitarea cu rea-credinta la scadenta a obligaţiilor fiscale precum si de nedeclararea stării de insolventa, procedura insolventei impotriva debitorului ... fiind deschisa de către Tribunalul Dolj la cererea debitoarei.

Mai mult decât atat, in cadrul deciziei nu se menţionează sub nici un aspect dovezi care sa ateste savarsirea de către reclamant cu rea credinţa a faptelor reţinute.

Ori, în condiţiile în care buna credinţă este prezumată, faptul că o parte din debitele societăţii provin din perioada când reclamantul avea calitatea de administrator de drept nu este de natură să angajeze în mod automat răspunderea solidară a acestuia şi aceasta cu atât mai mult cu cât, administrarea in fapt a fost indeplinita de către o alta persoana. Ca atare, deşi potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revine, organul fiscal nu a reuşit să probeze reaua credinţă a reclamantului în provocarea insolvabilităţii persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă a activelor ori prin declararea si/sau neachitarea obligaţiilor fiscale.

In consecinţa, nu numai ca nu sunt intrunite condiţiile generale ale răspunderii delictuale - nu exista identitate intre persoana care a savrsit faptele si cea careia i se imputa savarsirea acestora dar nici condiţiile speciale, respectiv reaua credinţa.

S-a apreciat ca organul investit cu soluţionarea contestaţiei a formulat un răspuns lapidar, nu a analizat toate criticile învederate si prin urmare a pronunţat o deciziei in soluţionare netemeinică.

Astfel, in ceea ce priveşte motivaţia potrivit căreia lichidatorul NICK SPRL al ... SRL, numit prin sentinţa nr. ..., nu a solicitat deschiderea procedurii insolventei pentru ca nu avea cunostiinta de starea de insolventa este eronata avand in vedere ca procedura insolventei a fost deschisa la solicitarea acestuia care a investit Tribunalul Dolj prin cererea nr. ..., deschizând astfel procedura insolventei prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Mai mult decât atat, potrivit dispoziţiilor art. 270 ind.1 din Legea nr. 31 lichidatorul numit potrivit prevederilor legii nr. 31/1990 are obligaţia de a sc deschiderea procedurii insolventei, dispoziţiile legale fiind fara echivoc in acest sens: cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorii obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei.

De altfel, aceasta obligaţie este in deplin consens cu dispoziţiile legii nr. 31/1 respectiv art. 253 alin. (2), lichidatorii au aceeaşi răspundere ca si administra sancţiunea contravenţionala a amenzii fiind aplicata lichidatorului care nu intro cerere de deschidere a procedurii insolventei 9art. 260 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

Astfel, nu numai ca de la data numirii lichidatorului, subsemnatul nu mai a\ obligaţia de deschidere a procedurii insolventei dar, din contra, aceasta obligat revenea lichidatorului judiciar.

Mai mult decât atat nici teza vehiculata de către paratul DGRFP Craiova, in sensul ca acesta obligaţie îi incumba nu poate fi admisa, avand in vedere insolvabilii fiscala (procesul-verbal de declarare a insolvabilităţii intocmit de organul fiscal po OG 92/2003) nu schimba si nu excede cadrului general prevăzut de Legea nr. 31/1990.

In consecinţa, nu numai ca nu răspunde criticilor deciziei de antrenai răspunderii solidare pe acest aspect dar invoca interpretări si modalitati de aplicare a 1 in totala contradicţie cu spiritul acesteia.

De altfel, invocarea art. 72 si art. 73 din Legea nr. 31/1990 si incidenţa in cazul acestor dispoziţii nu pot fi luate in considerare avand in vedere ca răspunderea administratorului unei persoane juridice in temeiul art. 73 din Legea nr. 31/1990 angajata fata de persoana juridica insasi (art. 155 si art. 1551 din Legea nr. 31/199C doar prin excepţie fata de creditorii societăţii (art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/199C doar in condiţiile prevăzute de Legea speciala in acest caz, legea nr. 85/2006 sau legea 85/2014.

Ori, antrenarea răspunderii solidare in temeiul OG 92/2003 este fata de oi persoana care a provocat insolvabilitatea persoanei sau fata de adminsitratorii sau fata asociaţi.

De altfel, in ceea ce priveşte invocarea art. 144 ind.3 din Legea nr. 31/1990 s-a apreciat ca aceasta este o eroare, dispoziţiile art. 197 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevăzând mod expres ca dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligaţiei de auditare, deci implicit nici dispoziţiile art. 144 ind.3 care prevăd adminstrarea societăţilor pe acţiuni in sistem unitar.

De altfel, modalitate superficiala de tratare a instituţiei antrenării răspunde solidare este relevata si de afirmaţiile organului fiscal care menţionează ca societatea este radiata, drept pentru care formulează plângerea penala in temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005, subliniind si insistând asupra contrariului, respectiv societatea nu este radiata.

Pe de alta parte, s-a apreciat ca in mod eronat organul de soluţionare apreciaza deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului fiscal anterior emiterii decizi de atragere a rapsunderii solidare nu are nicio relevanta si nicio implicaţie fiscala, al timp cat dispoziţiile art. 27 din OG 92/2003 nu prevăd aceasta referinţa.

Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) răspund solidar administratorii care in f perioada exercitării mandatului (2) cu rea-credintă, (3) nu şi-au îndeplinit obligat legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi (4) rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Astfel, legiuitorul impune anumite condiţii care se cer îndeplinite cumulativ pentru a fi incidente dispoziţiile literei c), respectiv administratorul in exercitarea mandatului [(1) - cine/cui ii poate fi atrasa răspunderea] la data declarării stării de insolvabilitate [ (2) - când ii poate fi atrasa răspunderea] daca nu si-a îndeplinit obligaţia de a cere deschiderea insolventei [(3) de ce, pentru ce acţiune sau inacţiune sunt aplicabile condiţiile menţionate la punctele 1 si 2] cu rea-credinta [(4) - cum si-a îndeplinit sau nu si-a indeplinit obligaţia prevăzută la punctul 3.

Ori, asa cum se observa reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută la punctul 1 in sensul ca nu este in exercitarea mandatului, acesta încetând cu mult anterior declarării stării de insolventa si deschiderii procedurii de insolventa.

In ceea ce priveşte litera d) si relevanta aplicării acestui text legal raportat la data declarării stării de insolventa, apreciem ca nici in acest caz nu se poate retine teza prezentata de parat prin decizia de soluţionare, starea de insolvabilitate neavand nicio legătură cu fapta administratorului sau oricărei alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

De altfel, nici in acest caz, nici in ceea ce priveşte incidenţa literei c) organul fiscal nu face dovada relei credinţe in achitarea obligaţiilor fiscale, in sensul ca societatea a avut venituri sau lichidităţi ori bunuri care puteau fi transormate in lichidităţi pentru a se achita obligaţiile fiscale, nedovedind sub nicio forma reaua-credinta.

Mai mult sub acest aspect, s-a apreciat ca neanalizarea criticii privind incidenţa dispoziţiilor art. 1221 din OG 92/2003 privind imposibilitatea legala, restricţia expresa a legiuitorului care excede dispoziţiilor privind majorările si penalităţile fiscale, de a nu se calcula si datora dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior acestei date arata reaua-credinta a organului fiscal in gestionarea drepturilor si obligaţiilor fiscale ale contribuabilului, cuantumul obligaţiilor fiscale neachiatate fiind astfel majorat nelegal si artificial, creandu-se o situaţie fiscala neconforma cu realitatea.

În dovedire,  s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum şi adresă către parat in vederea punerii la dispoziţie a tuturor actelor care au stat la baza deciziilor anterior amintite precum si prezentarea stadiului cercetărilor privind sesizare penala pentru savarsirea infracţiunii prevăzute si pedepsite de art. 4 din Legea 241/2015.

În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.

Pârâta a arătat că societatea nu a mai depus declaraţii fiscale ulterior datei de 31.12.2002, deşi conform vectorului fiscal aceasta era înregistrată cu declaraţii lunare privind ... figurează cu debite neachitate din data de 31.12.2002, momentul naşterii datoriilor faţă de bugetul general consolidat al statului şi nu a efectuat nici o plată către bugetul statului, ulterior acestei date. 

Pentru obligaţiile fiscale declarate şi neachitate la scadenţă, societatea a fost somată de către organul fiscal să achite obligaţiile fiscale şi înfiinţate popriri pe conturile de disponibilităţi. Conform art.22 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligaţia de a declara, înregistra în evidenţa fiscală şi contabilă şi de plăti la termenele legale impozitele, taxele şi contribuţiile datorate bugetului general consolidat al statului.

S-a considerat că, atragerea răspunderii în solidar cu societatea a administratorului acesteia pentru suma de 759112 lei este justificată, în condiţiile în care cu rea credinţă aceasta nu a dispus şi plata creanţelor fiscale conform documentelor în baza cărora au fost declarate, faptă ce încalcă prevederile art.20, alin.1 din Codul de procedură fiscală.

Obligaţia de a achita la scadenţă creanţele fiscale revine exclusiv administratorului întrucât în conformitate cu prevederile art.26, alin.1 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

S-a mai învederat că, în vederea clarificării situaţiei fiscale societatea şi administratorii acesteia au fost notificaţi în mod repetat dar nici unul din administratorii societăţii nu au prezentat documentele solicitate de autoritatea fiscală, motiv pentru care au fost întocmite plângerile penale nr.128677-535/23.08.2012 şi nr.258889-764/20.05.2013 în temeiul art.4 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere că administratorii societăţii nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a prezenta documentele contabile ale societăţii, făcând imposibilă identificarea activului şi pasivului societăţii, consideră că organul fiscal a fost împiedicat să continue măsurile de executare silită în vederea recuperării a crenţelor fiscale, provocând astfel starea de insolvabilitate a societăţii ce o administrează. S-a menţionat că ulterior încetării activităţii, administratorii societăţii nu au depus situaţiile financiare ale acestora.

Totodată, reprezentanţii legal al societăţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita la scadenţă obligaţiile fiscale conform art.22 şi 27 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, pe perioada mandatului său, iar în cazul deficienţelor financiare avea posibilitatea de a cere eşalonarea la plata obligaţiilor fiscale restante conform OUG nr.29/2011, însă acest lucru nu s-a întâmplat, dovada fiind baza de date a ANAF.

S- amia arătat că administratorul societăţii avea posibilitatea de a solicita organizarea judiciară conform Legii nr.85/2006. Acest lucru nu s-a întâmplat, fapt ce rezultă din verificarea bazei de date a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi a portalului instanţelor de judecată. Astfel, administratorul se face răspunzător de faptul că, nu a depus instanţei competente cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, potrivit legii, pentru obligaţiile fiscale restante ale societăţii, pentru perioada cuprinsă între data înregistrării obligaţiilor fiscale restante, şi data declarării stării de insolvabilitate (17.06.2014), în temeiul art.3 şi art.27 din Legea nr. 85/2006, în momentul în care societatea se confrunta cu insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.

S-a mai învederat că anterior emiterii deciziei atacate, în temeiul art.9, art.10, art.43 şi art.50 din OG nr.92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal a asigurat administratorului societăţii dreptul de a fi ascultat cu privire la cauzele care au generat situaţia fiscală a societăţii debitoare.

În ceea ce priveşte motivele invocate în cererea de chemare în judecată de reclamant în cu privire la faptul că prin Sentinţa nr. 2644/24.11.2009 pronunţată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. 12789/63/2009 s-a admis cererea ONRC Dolj, fiind desemnat dator judiciar NICK SPRL, acesta fiind singurul reprezentant legal al societăţii, având obligaţia să depună la A.J.F.P. Dolj declaraţiile lunare şi deconturile de TVA, consideră că impune îndepărtarea acestora, înttrucât, deşi a fost desemnat lichidatorul acestei societăţi, s-a învederat că, administratorii ... nu au predat documentele financiar contabile lichidatorului desemnat NICK SPRL, aşa cum rezultă din răspunsul transmis de către acesta organului fiscal cu adresa nr. 862/01.07.2014, înregistrată la registratura A.J.F.P. Dolj sub nr. .... Prin urmare, nefiind în posesia documentelor, ca urmare a nepredării acestora, obligaţia depunerii declaraţiilor revenea în continuare reprezentanţilor legali ai acesteia, respectiv administratorilor acesteia.

Referitor la afirmaţia reclamantului că suma de 12.085 lei, debit principal este scrisă, s-a făcut precizarea că această sumă nu intră sub incidenţa prescrierii, întrucât aceasta a fost întreruptă în conformitate cu prevederile art. 133 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare .. Prin ce

Referitor la faptul că, în conformitate cu încheierea din 12.02.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ... s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2014, de lichidarea acesteia urmând a se ocupa lichidatorul desemnat de către instanţa de judecată, s-a subliniat tardivitatea acestei acţiuni a administratorilor având în vedere faptul că aveau obligaţia solicitării deschiderii procedurii insolvenţă până la data declarării stării de insolvabilitate a societăţii, adică data de 17.06.2014, când a fost emis procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate nr.... de către AJFP Dolj.

S-a menţionat că accesoriile în sumă de 63.827 lei au fost calculate prin decizii de calcul accesorii, acestea nefiind contestate de către debitor în termenul legal.

În conformitate cu prevederile art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990 administratorul este obligat la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv, le impun.

S-a arătat că obligaţia de a achita la scadenţă creanţele fiscale revine exclusiv administratorului, în conformitate cu prevederile art. 26, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.

S-a menţionat şi faptul că în conform cu art. 144 ind. 3, art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, administratorul societăţii este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această, precum şi cele impuse prin actul constitutiv al societăţii.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La solicitarea instanţei s-au depus la dosar documentele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate în prezenta cauză.

La termenul din data de 20.10.2016 instanţa din primul ciclu procesual a dispus întregirea cadrului procesual pasiv în sensul că a dispus introducerea şi citarea în cauză în calitate de pârâţi şi a ... prin lichidator judiciar NICK IPURL,  ....

Tribunalul Dolj, prin sentinţa civile nr. .. a admis acţiunea formulată si precizata , a dispus anularea Deciziei .., în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva Dec. ... şi anularea Deciziei ...

Împotriva sentinţei civile nr. .. pronunţate de Tribunalul Dolj s-a formulat recurs, prin care Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu şi în numele pârâtei  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Curtea a reţinut că instanţa de fond nu a analizat excepţia prescripţiei raportat la apărările pârâtei, ci a analizat trunchiat apărarea vizând întreruperea prescipţiei, ignorând astfel dispoziţiile art. 9 alin. 2, art. 14 alin. 6 şi art. 22 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

S-a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor invocate de părţi, ori, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă, în considerente se vor arăta „obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Curtea a reţinut că referitor la apărările formulate de către pârâtă şi reiterate în motivele de recurs, cu privire la cauzele de întrerupere a termenului prescripţiei, instanţa de fond nu le-a analizat, nepronunţându-se asupra apărărilor formulate. Astfel, instanţa de fond a avut în vedere doar somaţia nr 120197-1849 şi nu a analizat toată documentaţia de executare silită depusă la ultimul termen (filele 144-188),  şi toate actele depuse pe parcursul judecăţii, care au fost ataţate în apărare ca având consecinţe asupra termenului de prescripţie. În plus, în faţa instanţei de rescurs, reprezentantul reclamantei a invocat neregularităţi vizând modul de comunicare a acestor acte, fiind necesare verificări de fapt, incompatibile cu procedura recursului.

Primind dosarul în rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 12263/63/2015*.

La primul termen de judecată, având în vedere decizia de casare şi motivele de recurs instanţa a pus în discuţie emiterea unei adrese către pârâta A.J.F.P. DOLJ pentru a face dovada comunicării conform Codului de procedură fiscală a tuturor actelor de  executare care se susţine că au întrerupt termenele de prescripţie, respectiv actele aflate la fila 144-170 din dosarul din primul ciclu procesual, precizate şi în cererea de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a solicitat anularea Deciziei ... si a Deciziei ... de respingere a contestatiei formulate pe cale administrative.

Prin Decizia ... s-a dispus angajarea raspunderii solidare a petentului in vederea realizarii creantei fiscale a ..., in limita sumei de 75.912 lei. În motivarea deciziei organul fiscal a reŢinut cĂ debitorul  .. înregistrează la data de 17.06.2015 obligaţii fiscale in suma de 75912 lei, din care debite in suma de 12085 lei si accesorii in suma de 63827 lei, debitorul fiind declarat insolvabil fără bunuri sau venituri urmăribile prin procesul verbal .... Măsura a fost dispusă în temeiul art. 27 al. 2 lit. c si d din Codul de procedură fiscală.

Prin contestaţia formulată, petentul a invocat prescriptia dreptului de a dispune atragerea raspunderii sale pentru debitele constatate în sarcina societatii.

În acest sens, se constata ca debitele retinute de organul fiscal in sarcina societatii sunt inregistrate la 31.12.2002, asa cum reiese din cuprinsul deciziei contestate si a procesului verbal de declarare a starii de insolvabilitate, aspecte necontestate in cauza.

Potrivit art. 91 din Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiteruu deciziei „(1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2)Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. (3)Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.

Fata de aceste dispozitii, instanta constata ca termenul de prescriptie a dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale ale societatii curge de la 01.01.2003, debitele fiind inregistrate pentru perioada de pana la 31.12.2002, termenul de prescriptie fiind de 5 ani. Dreptul de stabilire a obligatiilor fiscale nu rezultă din savarsirea unei fapte penale, având in vedere ca prin Rezolutia Parchetului de pe lângă Judecatoria Craiova din data de 31.01.2014, in dosar ...(fila 85), s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, astfel ca nu poate fi aplicat termenul de prescriptie de 10 ani.

Prin urmare, termenul de prescriptie al dreptului organului fiscal de a stabili obligaţiile fiscale ale societatii se implineste la data de 31.12.2008.

Potrivit art. 93 din Codul de procedură fiscală ce reglementează efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscal  -„Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală”.

Prin întâmpinarea formulată in cauză, s-a susţinut că debitul principal nu intra sub incidenta prescrierii, întrucât aceasta a fostîntreruptă in conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Codul de procedură fiscală.

În ceea ce priveste prescripţia dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală „(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”, iar potrivit dispozitiilor art. 133 „Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se întrerupe: a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d)în alte cazuri prevăzute de lege”.

Potrivit art. 134 din Codul de procedură fiscală, „(1)Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori”.

In ceea ce priveste cazul prevazut la lit. c, invocat de către pârâtă, instanţa reţine că în cuprinsul deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului, pârâta a invocat faptul că a emis somaţiile nr. .... (celelalte somaţii la care s-a făcut referire au fost emise după data de 31.12.2008). La aceste acte a făcut referire pârâta şi prin cererea de recurs admisă de Curtea de Apel

Instanţa arată că din punctul său de vedere, pentru a opera întreruperea prescripţiei executării fiscale, este necesar ca şi actele de executare să fie comunicate conform exigenţelor prevăzute pentru comunicarea actelor administrativ fiscale.

Acesta este motivul pentru care, primind cauza spre rejudecare, instanţa, în urma punerii în discuţie a dispus emiterea unei adrese către pârâta A.J.F.P. DOLJ pentru a face dovada comunicării conform Codului de procedură fiscală a tuturor actelor de  executare care se susţine că au întrerupt termenele de prescripţie, respectiv actele aflate la fila 144-170 din dosarul din primul ciclu procesual, precizate şi în cererea de recurs. Actele solicitate au fost depuse la dosarul cauzei filele nr. 19-77.

Din aceste acte instanţa constată că actele de executare invocate de către pârâtă ca fiind întrerupătoare de prescripţie au fost comunicate prin publicitate, prin afişare pe pagina de internet.

În baza art. 44  din Codul de procedură fiscală, în vigoare la momentul emiterii deciziei:

 "(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. 4, precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.

(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

Prin decizia nr. 536/28.04.2011, Curtea Constituţională admite excepţia de constituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţă.

Curtea Constituţională a stabilit că modalităţile de  comunicare care se regăsesc în Codul de procedură fiscală nu sunt alternative, organul fiscal nu este îndrituit să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată ierarhia de comunicare prevăzută  de lege.

În ceea ce priveşte opozabilitatea actului administrativ fiscal, art. 45 din Codul de procedură fiscală prevedea că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Instanţa apreciază că în speţă comunicare actelor de executare invocate de pârâtă nu s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, astfel că aceste acte nu îi pot fi opozabile reclamantului şi nu pot fi considerate întrerupătoare de executare.

Instanţa mai arată că potrivit art. 24 din Codul de procedură fiscală „Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege”.

Fata de dispozitiile mentionate, instanţa constata ca dreptul organului fiscal de a executa creanta fiscala ce face obiectul cauzei s-a prescris, astfel ca organul fiscal era obligat sa procedeze la încetarea măsurilor de realizare a creantei şi la scăderea debitului din evidenţa analitică pe plătitori. Decizia de atragere a răspunderii reclamantului a fost emisa tocmai in vederea realizării în tot a creanţei fiscale in suma de 75.912 lei, ce s-a stins prin prescripţie si a cărei executare s-a prescris, contravenind dispozitiilor art. 24, art. 93 si art. 134 din Codul de procedură fiscală.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa va admite acţiunea precizată, va dispune anularea Deciziei ..., în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. .. şi va dispune anularea deciziei nr. ....

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată si precizata de reclamantul  .... în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA,  ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ, .....

Dispune anularea Deciziei ..., în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. ..., emisă de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA.

Dispune anularea deciziei nr. ... emisă de ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ.

Ia act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecată

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12.07.2017.

Domenii speta

Spete similare