Informații de interes public. Refuz de comunicare. Justificare. Judecată de valoare și date statistice. Interes în formularea cererii de comunicare.

Reclamanta a solicitat autorității pârâte să indice care au fost demersurile inițiate în raport de fiecare cauză în parte. Reclamanta nu a solicitat pârâtului o informație ce reprezintă o judecată a autorității, întrucât un răspuns de genul că „s-au luat toate măsurile legale” reprezintă o judecată de valoare și nu o informație de interes public. Dacă s-au luat sau nu toate măsurile legale în raport de cauzele respective reprezintă o judecată de valoare, informația de interes public fiind măsurile inițiate, or acest aspect nu a fost comunicat de către recurentul-pârât.

A comunica o listă cu dosarele respective și măsurile inițiate în acestea nu reprezintă date statistice, ci date neprelucrate, care se circumscriu noțiunii de informații de interes public, așa cum este definită de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.

Legea nr. 544/2001: art. 2 lit. b, art.12;

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța Secția de Contencios Administrativ, reclamanta A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanța a solicitat obligarea pârâtului la: furnizarea informaţiilor de interes public constând din indicarea numărului hotărârilor judecătoreşti definitive prin care Instituţia Primarului a fost autorizată, respectiv obligată la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire, prin indicarea numărului unic de dosar;indicarea măsurilor precise de aducere la îndeplinire a fiecărei hotărâri definitive având ca obiect autorizarea, respectiv obligarea Instituţiei Primarului la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire prin indicarea numărului unic de dosar.

Pârâtul a invocat pe cale de excepție lipsa de interes a reclamantei, motivat de faptul că interesul nu îndeplinește condiția de a fi unul actual în condițiile în care informațiile solicitate sunt disponibile deja pe portalul instanței, aspect recunoscut de aceasta. Faptul că reclamanta nu dorește să întreprindă în continuare activități de cercetare pentru a obține informațiile necesare nu înseamnă că aceste informații nu ar putea fi identificate și că singura soluție ar fi furnizarea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 1755/28.11.2019, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei de interes cu privire la capătul 1 al cererii şi a respins aceasta cerere ca fiind lipsită de interes; a admis în parte cererea și a obligat pârâtul să comunice reclamantei, în condițiile legii nr. 544/2001, informaţiile de interes public solicitate la pct. 2 din adresa 243/03.07.2019. A obligat reclamanta să achite pârâtului suma cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1755/28.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, criticând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente:

1. Recursul formulat de reclamanta A;

Prin hotărârea recurată, prima instanţă a admis excepţia lipsei de interes cu privire la capătul 1 de cerere ("furnizarea informaţiilor de interes public constând din indicarea numărului hotărârilor judecătoreşti definitive prin care instituţia primarului a fost autorizată, respectiv obligată la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire, prin indicarea numărului unic de dosar"), respingând consecutiv acest capăt de cerere ca lipsit de interes. Aceasta a reținut că reclamanta a recunoscut, prin cererea introductivă de instanţă, faptul că are acces la numerele unice de dosar.

Hotărârea recurată este nelegală cât priveşte respingerea ca lipsit de interes a capătului 1 de cerere şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta a spus că a identificat unele dosare, dar şi că este posibil să nu le poată identifica pe toate. S-a ignorat, cu uşurinţă de către instanţă şi cu rea-credinţă de către intimat, nu numai faptul că orice eroare - voită sau nevoită - în introducerea datelor pe portalul instanţei (nume, număr doar, obiectul acestuia etc.) poate genera imposibilitatea de identificare unor dosare de către recurentă. S-a ignorat, în egală măsură, posibilitatea conferită de lege oricărui justiţiabil, aceea de a obţine anonimizarea datelor cu caracter personal din sistemul Ecris, ceea ce determină, cu uşurinţă, pe baza unei simple cereri, o nouă imposibilitate de identificare a unor date pe portalul instanţelor. Anonimizarea se realizează, astfel cum am arătat, în baza unei simple cereri.

Cât priveşte combaterea cu argumente juridice a excepţiei lipsei de interes, arată următoarele:

- sub un prim aspect, intimatul nu poate opune alte apărări decât cele cuprinse în refuzul de furnizare a informaţiilor;

- faptul că, întâmplător, deţine cunoştinţele necesare pentru identificarea de surse alternative de informare (în speţă, portalul instanţei), nu exonerează autoritatea sau instituţia publică de obligaţia legală de a-i pune la dispoziţie informaţiile de interes public solicitate, astfel cum acestea rezultă din evidenţele proprii; a primi o asemenea apărare a intimatului este de natură a crea precedente periculoase, permiţându-i acestuia să ”îndrume” orice petent să-şi obţină prin mijloace şi eforturi proprii informaţiile de interes public solicitate; vor fi astfel îndrumaţi, spre exemplu, spre portalul instanţelor, oameni ce nu ştiu să scrie/citească, oameni ce nu au acces la un computer sau la internet; câtă vreme prima instanţă nu a ajuns la concluzia că informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public şi câtă vreme nu a constatat că informaţiile ne-au fost deja furnizate, aceasta nu putea respinge ca lipsit de interes sau obiect capătul 1 de cerere îndrumându-ne, întocmai ca şi intimatul, să întreprindă o activitate proprie de cercetare a portalului instanţelor; pe o perioadă de minim 3 ani, adică egală cu termenul de prescripţie a hotărârilor pronunţate în materia care interesează;(…)

2. Recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Constanţa

În ciuda aspectelor reţinute prin sentinţa recurată, informaţiile solicitate de către intimata-reclamantă nu au reprezentat informaţii de interes public, așa cum acestea sunt definite prin art. 2 din Legea nr. 544/2001, ci reprezentau informaţii prelucrate (informaţii statistice), fiind rezultatul unor prelucrări/procesări de informaţii de către angajaţii recurentului.

Cu alte cuvinte, intimata-reclamanta a solicitat de fapt întocmirea unor statistici de către recurent, respectiv informaţii ce ar fi trebuit prelucrate/procesate în prealabil de către personalul din aparatul recurentului, conform instrucţiunilor primite de la intimata-reclamantă şi ulterior comunicate acesteia, iar nu informaţiile pe care recurentul le-ar fi deținut la momentul respectiv. Astfel, pentru a răspunde solicitării intimatei-reclamante, trebuia delimitat tipul dosarelor de judecată cu obiectul învederat de către intimata-reclamantă de celelalte tipuri de dosare de judecată în care recurentul a fost parte. Mai mult, aceste informaţii trebuiau prelucrate şi mai în amănunt, respectiv ar fi fost necesar să fie alese dosarele de judecată în care recurentul a avut câştig de cauză şi, ulterior acestor etape ar fi trebuit comunicate informaţiile „finite” către intimata-reclamantă.

Or, Legea nr. 544/2201 nu impune autorităţilor publice întocmirea unor statistici la cererea cetăţenilor, ci furnizarea doar a acelor informaţii deţinute la un moment dat şi în forma în care acestea se găsesc la acel moment, fără obligaţia de a le prelucra conform petiţiilor formulate de cetățeni. În atare situaţie, este evident că informaţiile solicitate de reclamantă nu erau informaţii de interes public şi recurentul nu putea şi nu poate fi obligat, în continuare, să le furnizeze.

Mai mult decât atât, informaţiile solicitate de către intimata - reclamantă - informaţii statistice referitoare la măsurile precise de aducere la îndeplinire a fiecărei hotărâri în parte (hotărâri judecătoreşti prin care instituţia Primarului ar fi fost obligată sa desfiinţeze lucrări de construire edificate fără autorizaţii de construire) - erau informaţii pe care recurentul nu le deţinea şi prin urmare nici nu ar fi putut să le furnizeze reclamantei. Face trimitere la jurisprudența Curții de Apel Bucureşti din Decizia civilă nr. 2047/2010.

De vreme ce informaţiile solicitate nu au reprezentat informaţii de interes public, în mod evident nefurnizarea acestora nu putea îmbrăca nici forma unui refuz nejustificat. Mai mult, chiar daca s-ar presupune ad absurdum că informaţiile solicitate ar avea natura unor informaţii de interes public, solicită a se observa că intimatei-reclamante i s-a răspuns (în măsura informaţiilor deţinute la respectiva dată) că serviciul juridic a inițiat toate demersurile prevăzute de lege pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti”, în mod similar tuturor celorlalte sentinţe judecătoreşti pe care recurentul este obligat să le respecte şi să le pună în aplicare

Analizând recursurile formulate în cauză, Curtea reține următoarele:

Recursul pârâtului este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă și se invocă, în esență, faptul că prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile art. 2 din Legea nr. 544/2001, susținându-se că informațiile solicitate de către reclamantă nu pot fi considerate informații de interes public.

Curtea reține că sentința primei instanțe este legală, criticile recurentului – pârât fiind neîntemeiate.

Prima instanță a obligat recurentul – pârât să comunice intimatei – reclamante, în condițiile legii nr. 544/2001, informaţiile de interes public solicitate la pct. 2 din adresa 243/03.07.2019, anume: „indicarea măsurilor precise de aducere la îndeplinire a fiecărei hotărâri definitive având ca obiect autorizarea, respectiv obligarea Instituţiei Primarului la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire prin indicarea numărului unic de dosar.”

Curtea reține că reclamanta a solicitat aceste informații pârâtului prin adresa nr. x/03.07.2019 iar răspunsul Instituției Primarului Constanța a fost în sens negativ, pe de o parte motivându-se că acest gen de informații nu pot fi comunicate în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 544/2001 și, pe de altă parte, că s-au inițiat toate demersurile prevăzute de lege pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect autorizare desființare lucrări – Legea nr. 50/1991.

Tribunalul a reținut că refuzul pârâtului de a comunica informațiile solicitate reprezintă un refuz nejustificat în condițiile în care informațiile în discuție trebuie apreciate ca fiind de interes public în raport de prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.

Conform prevederilor art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001: „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;”

În primul rând, Curtea reține că răspunsul autorității pârâte în sensul că „ar fi inițiat toate demersurile prevăzute de lege pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect autorizare desființare lucrări – Legea nr. 50/1991”, nu poate fi considerat un răspuns care să satisfacă reclamanta în raport de obiectul solicitării de la punctul 2 din cerere. În mod evident reclamanta a solicitat autorității pârâte să indice care au fost demersurile inițiate în raport de fiecare cauză în parte. Reclamanta nu a solicitat pârâtului o informație ce reprezintă o judecată a autorității, întrucât un răspuns de genul că „s-au luat toate măsurile legale” reprezintă o judecată de valoare și nu o informație de interes public. Dacă s-au luat sau nu toate măsurile legale în raport de cauzele respective reprezintă o judecată de valoare, informația de interes public fiind măsurile inițiate, or acest aspect nu a fost comunicat de către recurentul – pârât.

În ce privește caracterul informațiilor solicitate, Curtea reține că acestea sunt informații de interes public întrucât privesc activitatea Primarului. Câtă vreme Primarul are competențe și obligații pe Legea nr. 50/1991 rezultă că una dintre activitățile acestei autorități este și cea legată de aducerea la îndeplinire a fiecărei hotărâri definitive având ca obiect autorizarea, respectiv obligarea Instituţiei Primarului la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire prin indicarea numărului unic de dosar.

Recurentul – pârât a susținut că ceea ce se solicită de către reclamantă constituie de fapt informații prelucrate (informații statistice) și că Legea nr. 544/2001 nu impune autorității publice întocmirea unor statistici la cererea cetățenilor. Criticile recurentului sunt vădit nefondate. Informațiile statistice reprezintă complet altceva decât ceea ce s-a solicitat de către reclamantă pârâtului. Statistica este o știință care se ocupă de obținerea de informații relevante din datele disponibile într-un volum suficient de mare. Cu alte cuvinte, s-ar putea prelucra informațiile cu privire la măsurile inițiate de pârât în raport de fiecare dosar ce a avut ca deznodământ autorizarea sau obligarea la desființarea construcțiilor edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire și s-ar putea astfel analiza și trage o concluzie și determina în ce măsură s-au inițiat măsurile respective raportat la volumul total al dosarelor etc. (acestea reprezintă date statistice, prelucrate). Reclamanta nu a cerut însă acest gen de informații, nu a cerut prelucrarea datelor ci chiar datele respective.

A comunica o listă cu dosarele respective și măsurile inițiate în acestea nu reprezintă date statistice ci date neprelucrate, care se circumscriu noțiunii de informații de interes public, așa cum este definită de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.

Curtea mai reține că nici criticile recurentului privind faptul că nu deține aceste informații nu pot fi reținute. Astfel, chiar în răspunsul formulat, autoritatea a susținut că ar fi inițiat toate demersurile prevăzute de lege pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect autorizare desființare lucrări – Legea nr. 50/1991. În aceste condiții, este clar că autoritatea recurentă deține datele solicitate. Chiar dacă nu a inițiat niciun demers pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect autorizare desființare lucrări – Legea nr. 50/1991, acest aspect nu scutește autoritatea recurentă să comunice informațiile solicitate reclamantei cu mențiunea că în respective dosarele nu a inițiat niciun demers. 

 Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că recursul recurentului – pârât este nefondat și va fi respins ca atare.

În ce privește recursul formulat de reclamantă, acesta va fi respins ca nefondat pentru următoarele argumente.

Prima instanță a respins ca lipsită de interes cererea privind furnizarea informaţiilor de interes public constând din indicarea numărului hotărârilor judecătoreşti definitive prin care Instituţia Primarului a fost autorizată, respectiv obligată la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire, prin indicarea numărului unic de dosar.

Soluția tribunalul este legală chiar dacă motivarea lasă de dorit. Nu reiese foarte clar din considerentele sentinței motivul pentru care a fost respins primul capăt de cerere ca fiind lipsit de interes și pare că tribunalul a apreciat că informațiile respective pot fi obținute de pe portalul instanțelor de judecată. Curtea reține că o astfel de motivare nu are nicio legătură cu dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Ceea ce ar fi trebuit să rețină prima instanță era că informațiile de interes public pe care a fost obligată autoritatea pârâtă să le furnizeze de către tribunal cuprind și informațiile solicitate prin primul capăt de cerere. Astfel, furnizând informațiile privind măsurile precise de aducere la îndeplinire a fiecărei hotărâri definitive având ca obiect autorizarea, respectiv obligarea Instituţiei Primarului la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire prin indicarea numărului unic de dosar, autoritatea pârâtă va răspunde indirect și primei solicitări, respectiv cea privind informaţiile de interes public constând din indicarea numărului hotărârilor judecătoreşti definitive prin care Instituţia Primarului a fost autorizată, respectiv obligată la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire, prin indicarea numărului unic de dosar. Numărul hotărârilor judecătorești prin care Instituţia Primarului a fost autorizată, respectiv obligată la desfiinţarea de lucrări de construire edificate fără autorizaţie de construire sau cu depăşirea limitelor autorizaţiei de construire dar și numărul unic de dosar se poate observa din informațiile pe care a fost obligată autoritatea pârâtă să le furnizeze prin hotărârea primei instanțe.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins și recursul reclamantei ca nefondat.

Notă: decizia a fost pronunțată cu opinie majoritară. În opinia minoritară s-a menționat casarea în întregime a hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond.

Domenii speta

Spete similare