Legea 221/2009

DOSAR NR.  46001/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 225

Şedinţa publică de la 22.02.2010

Tribunalul compus din :

PREŞEDINTE :  ALINA GABRIELA ŢAMBULEA

GREFIER :  MIHAELA VOINEA

MP a fost reprezentat de d-na procuror U.R.

Pe rol fiind soluţionarea  cererii de  chemare în judecată formulată de reclamantul N.V în contradictoriu cu pârâtul SR prin MFP, având ca obiect „pretenţii- Legea nr. 221/2009 „.

 Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 15.02.2010, fiind consemnate încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat  pronunţarea la data de 22.02.2010, când a pronunţat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de faţă,  reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă la data de 19.11.2009 sub nr.  46001/3/2009, reclamantul N.V a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând  instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună  obligarea acestuia la plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul  moral suferit ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic luată de statul român împotriva sa prin  dislocarea ( strămutarea) din localitatea B.M, judeţul T în C. N-I, unde i-a fost fixat domiciliu obligatoriu.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat ca la data de 18 iunie 1951, ca măsură administrativă cu caracter politic, prin Decizia MAI nr. 200/1951, a fost dislocat împreună cu familia, N.N-tată şi N.T-mama, din localitatea B.l M, judeţul T. în C.N-I.

A menţionat reclamantul că, în aceeaşi zi a fost somat să se prezinte în gară, neştiind exact unde se va muta şi neputând lua decât strictul necesar. Au fost duşi în Călăraşi, iar de acolo pe un câmp în Bărăgan, unde au fost nevoiţi să construiască de la zero casele în are urmau să locuiască, loc în care nu existau şcoli, iar condiţiile de creştere erau mizere.

A menţionat reclamantul că toate aceste măsuri au dus la repercursiuni grave asupra stării de sănătate, dar şi asupra integrităţii mentale.

La data de 20.12.1955, prin Decizia MAI nr. 6200/1955 s-au ridicat restricţiile domiciliare, însă, datorită problemelor financiare, şi-au stabilit domiciliul într-un sat din apropiere.

În drept, au  fost invocate prevederile Legii nr. 221/2009.

În susţinerea cererii au fost depuse la dosar Hotărârea nr. 1025/29.10.1993, pronunţată de Comisia pentru Acordarea Unor Drepturi Persoanelor Persecutate din motive Politice, conform Decretului Legea nr.  118/1990, adresa nr. N1295/01.07.1993 emisă de Ministerul Justiţiei – Direcţia Instanţelor Militare.

La data de 26.10.2009 reclamantul a depus o precizare a acţiunii, arătând că solicită despăgubiri în nume propriu, nu şi de pe urma părinţilor, pentru prejudiciul moral suferit în perioada 18.06-1951-20.12.1955.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările  dosarului, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin decizia MAI nr. 200/1951, reclamantul N.V, împreună cu restul familiei, părinţi au fost dislocati la data de 18.06.1951 din localitatea, judeţul Timiş în C.N-I, unde le-a fost fixat domiciliu obligatoriu. Restricţiile domiciliare li s-au ridicat după 4 ani, prin decizia MAI nr. 6200/1955.

Prin hotărârea nr. 1025/29.10.1993 a Comisiei pentru acordarea de drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului lege nr. 118/1990 s-a recunoscut că reclamantul a fost privat de libertate, stabilindu-se că perioada 14.06.1951-20.12.1955 respectiv 4 ani, 6 luni şi 2 zile constituie vechime în muncă.

În temeiul aceluiaşi decret-lege nr. 118/1990 s-a acordat reclamantului o indemnizaţie lunară de 2523 lei pentru fiecare an de la data introducerii cererii şi până în anul 1992 şi de 9011 lei lunar de la data de 1.08.1993 şi în continuare.

În drept, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 lit.e din Legea nr. 221/2009, potrivit cu care măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza deciziei MAI nr. 200/1951 reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic.

Art.5 din legea nr. 221/2009 recunoaşte dreptul oricărei persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv , de a  solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii,  obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsura administrativă luată.

Aşadar, pentru cele expuse anterior, tribunalul constată că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă luată împotriva sa, reprezentată de dislocarea şi stabilirea domiciliului obligatoriu pentru o perioadă de 4 ani, 6 luni şi 2 zile în Cacomeanca Nouă-Ialomiţa.

Cât priveşte criteriile de stabilire al cuantumului despăgubirilor corespunzător prejudiciului moral suferit de reclamant, tribunalul are în vedere în primul rând faptul că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, având în vedere natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat băneşte .

Totuşi, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, tribunalul arată că prin măsura administrativă luată împotriva reclamantului şi a familiei sale, prezumată de drept ca având caracter politic, reclamantului i  s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecinţele dăunătoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile şi încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinţa inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată acele atribute ale persoanei care influenţează relaţiile sociale - onoare, reputaţie – precum şi cele care se situează în domeniul afectiv al vieţii umane – relaţiile cu prietenii, apropiaţii, vătămări care îşi găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de victimă.

Fără îndoială că mutarea forţată într-o altă localitate şi stabilirea domiciliului obligatoriu, fundamentată pe criterii exclusiv politice, reprezintă o formă a lipsirii  de libertate, ce  a avut repercusiuni şi în planul vieţii private şi profesionale a persoanei în cauză, inclusiv după momentul încetării măsurii, chiar dacă la acel moment reclamantul era la vârsta copilăriei, fiindu-i afectate, datorită condiţiilor istorice anterioare anului 1989 viaţa familială, imaginea şi chiar sursele de venit.

La stabilirea cuantumului despăgubirii, tribunalul a avut în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin.1 lit.1 din legea nr.221/2009, potrivit cu care la stabilirea cuantumului despăgubirii se va ţine cont de  măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990. În concret, tribunalul  a avut în vedere indemnizaţia lunară de 2523 lei pentru fiecare an de la data introducerii cererii şi până în anul 1992 şi de 9011 lei lunar de la data de 1.08.1993 şi în continuare.

Drept urmare, în stabilirea întinderii daunelor, luându-se în considerare consecinţele negative suferite, pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, cuantumul sumei pretinse a fost găsit justificat numai în parte. Dându-se eficienţă criteriului unei satisfacţii suficiente şi echitabile, cererea va fi admisă pentru  suma de 50.000 de lei, cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, constând parte din onorariul de avocat în cuantum de 2500 lei, conform chitanţei de la fila 12 din dosar.

Suma ce va fi plătită de pârât în cadrul cheltuielilor de judecată a fost diminuată, avându-se în vedere complexitatea mică a pricinii, precum şi numărul redus de termene pe parcursul cărora această judecată s-a desfăşurat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul  N.V, în contradictoriu cu pârâtul S.R prin MFP.

Obligă  pârâtul să plătească reclamantului suma de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri. 

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 274 alin.3 C.pr.civ..

Cu apel  în 15 zile de la comunicare. 

Pronunţată în  şedinţă publică, azi  , 22.02.2010.

PREŞEDINTE  GREFIER

 A. G. Ţambulea M. Voinea

Domenii speta

Spete similare