Somaţie de plată

Sentinţă civilă 1618 din 23.01.2011


Dosar  nr. ....

ROMANIA

JUDEC?TORIA SECTORULUI 4 BUCURE?TI

SEC?IA CIVIL?

SENTINTA CIVIL? NR. 1618

?edin?a public? de la  data de 23.02.2011

Instan constituit? din:

PRE?EDINTE –

 GREFIER –

Pe rol solu?ionarea actiunii civile formulata de creditoarea ... in contradictoriu cu debitoarea ... avand ca obiect somatie de plata.

La apelul nominal f?cut în ?edin public?, nu au raspuns partile.

Procedura de citare este legal îndeplinit?.

S-a f?cut referatul cauzei de c?tre grefierul de ?edin, dup? care,

Instanta in temeiul art. 167 Cod  procedura civila avand in vedere ca s-a solicitat judecata in lipsa, incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei si constatand ca nu mai sunt alte probe de administrat, in temeiul art. 150 Cod  procedura civila retine cauza spre solutionare,

I N S T A N ? A

Deliberând asupra cauzei civile de fa, re?ine urm?toarele:

Prin cererea înregistrat? pe rolul acestei instan?e, dupa declinarea competentei de la Judecatoria Constanta, sub nr. .... la data de 20.01.2011, creditoarea ... a chemat în judecat? pe debitorul ..., pentru ca instan?a, prin hot?rârea pe care o va pronun?a, s? someze debitorul s? pl?teasc? creditoarei suma de 3521,21 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie prestate, penaliti în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, calculate de la data scadentei pân? la data plii efective, dobanzi comerciale legale aferente pretului neachitat, de la data scadentei si pana la data platii efective,  suma de 1560,20 lei reprezentand tax? de reziliere, cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecat?.

În motivarea cererii, creditoarea a ar?tat c? între ... ?i debitor au fost încheiate la data de 28.11.2006, 18.12.2006 si respectiv 03.02.2009, contracte de abonament la servicii de telefonie mobil?, debitorul având obliga?ia de a pl?ti serviciile prestate în termen de 14 zile de la emiterea facturilor. În caz de neplat? la termen, debitorul este obligat potrivit art. 6.1 din contract s? pl?teasc? penaliti de 0,5 % pe fiecare zi de întârziere, aplicate la suma restant?. Se sus?ine c? debitorul ?i-a însu?it con?inutul contractului ?i al condi?iilor generale prin semnarea contractului tip, ar?tându-se c? crean?a are caracter cert, lichid ?i exigibil.

În dovedirea cererii, întemeiat? în drept pe dispozi?iile art. 969, 1066 C.civ., OG nr. 5/2001 privind procedura soma?iei de plat?, OG nr. 9/2000, art. 378 si 274 C.proc.civ., creditoarea a solicitat încuviin?area probei cu înscrisuri.

Debitorul, legal citat, nu a depus întâmpinare ?i nu s-a prezentat în fa?a instan?ei.

La dosar au fost depuse înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauz?, instan?a re?ine urm?toarele:

Între creditoarea ... ?i debitorul ..., au fost încheiate la data de 28.11.2006, 18.12.2006 si respectiv 03.02.2009, contracte pentru serviciile de telefonie mobil? pentru persoane fizice. Prin condi?iile generale anexate contractului ?i care fac parte din acesta, creditoarea s-a obligat s? presteze servicii de comunica?ii electronice (art. 1), iar debitorul s-a obligat s? pl?teasc? tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de c?tre creditoare (art. 5), iar în caz de întârziere în efectuarea plii, s? pl?teasc? penaliti în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere (art. 6). În condi?iile generale s-a stipulat c? penalitile pot depi cuantumul debitului principal.

În temeiul contractului din data de 28.11.2006, s-au emis 8 facturi  fiscale, în perioada 06.02.2009 – 06.05.2009, pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobil? ?i penaliti de întârziere.

Ulterior emiterii ultimei facturi ?i rezilierii contractului, au mai curs penaliti în temeiul art. 6 din contract, întrucât debitul principal nu a fost pl?tit pân? în prezent de debitor.

Debitul restant este în cuantum de 3521,21 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobil? prestate debitorului ... ?i neachitate, potrivit facturilor ?i notei de calcul depuse la dosar ?i necontestate de debitor.

În ce prive?te penalitile de întârziere, instan?a re?ine în primul rând c? creditoarea, în cererea formulat?, a pretins ?i calculat penaliti în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, pân? la data plii efective.

Stipularea unei penaliti de 0,5% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulat? de 182, 50 % pe an, contravine dispozi?iilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercian?i ?i consumatori, republicat?.

Potrivit art. 4 din aceast? lege, o clauz? contractual? care nu a fost negociat? direct cu consumatorul va fi considerat? abuziv? dac?, prin ea însi sau împreun? cu alte prevederi din contract, creeaz?, în detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ între drepturile ?i obliga?iile p?r?ilor. Potrivit literei i) din anex?, este considerat? clauz? abuziv? clauza care oblig? consumatorul la plata unor sume dispropor?ionat de mari în cazul neîndeplinirii obliga?iilor contractuale de c?tre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipotez? pe care instan?a o apreciaz? îndeplinit? în cauz?.

Penalitile au fost calculate pentru perioada ulterioar? lunii mai 2009. În aceast? perioad?, dobânda legal?, ce poat? fi considerat? un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen a unei obliga?ii b?ne?ti, a fost de  10,25 % pe an (primul semestru al anului 2009), potrivit circularelor publicate de Banca Na?ional? a României în prima zi lucr?toare a fiec?rui semestru.

Astfel, se observ? c? penalitatea impus? se afl? într-o dispropor?ie v?dit? cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea crean?ei.

Aceast? dispropor?ie creeaz? un dezechilibru semnificativ între drepturile ?i obliga?iile p?r?ilor, contrar cerin?elor bunei-credin?e ?i în detrimentul consumatorului.

Cu toate c? în condi?iile art. 56 C.com. contractul din care izvor?sc preten?iile creditoarei este un act de comer? unilateral, fiind supus în principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercian?i sau liber profesioni?ti, pe de-o parte, ?i consumatori, pe de alt? parte, a determinat adoptarea unei legisla?ii speciale, cu caracter imperativ, menit? s? protejeze interesele consumatorilor.

Nerespectarea dispozi?iilor imperative, de ordine public?, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolut? par?ial? a clauzei penale abuzive, pân? la o limit? ce poate fi apreciat? ca rezonabil? în raport cu prejudiciul cauzat.

Sanc?iunea nulitii are caracter virtual, dar rezult? în mod neîndoielnic din modul în care este redactat? dispozi?ia legal?, ca ?i din ra?iunea ?i scopul acesteia.

 Având în vedere c? legea a fost adoptat? pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România ?i-a asumat obliga?ia transpunerii ?i aplic?rii efective, în raporturile interindividuale, a legisla?iei comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria ?i a României la Uniunea European?) precum ?i de a transpune corect directivele în dreptul intern, precum ?i de a le interpreta în concordan cu deciziile Cur?ii de Justi?iei ale Comunitilor Europene (art. 249 alin.3 din Tratatul Comunitii Europene), numai o interpretare care s? asigure eficacitatea real? a prohibi?iei stipul?rii unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercian?i ?i consumatori poate asigura atingerea scopului urm?rit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condi?ii generale impuse acestora.

Nu s-ar putea a?adar sus?ine c? numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 ?i urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract comerciant – consumator. Procedura respectiv? constituie un mijloc suplimentar, institu?ionalizat, de protec?ie, care prezint? avantajul c? instan?a poate obliga comerciantul s? modifice condi?iile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înl?tur? îns? sanc?iunea civil? a nulitii absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine public? ocrotit, respectiv protec?ia consumatorilor – care poate fi invocat? chiar din oficiu de instan în situa?ia, mult mai frecvent?, în care comerciantul formuleaz? ac?iuni în justi?ie pentru executarea obliga?iilor decurgând din contractele cu consumatorii ?i care cuprind clauze abuzive.

În acest sens, Curtea European? de Justi?ie a decis c? protec?ia recunoscut? consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instan?a na?ional? s? poat? verifica din oficiu dac? o clauz? a contractului dedus judecii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).

Curtea a statuat c? „În ce prive?te problema dac? o instan învestit? cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant ?i un consumator poate verifica din oficiu în ce m?sur? clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat c? sistemul de protec?ie introdus prin directiv? porne?te de la premisa potrivit c?reia consumatorul se afl?, din punctul de vedere al echilibrului contractual ?i al for?ei de a negocia, într-o pozi?ie dezavantajoas? fa de comerciant ?i de?ine un nivel mai sc?zut de cuno?tin?e fa de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, f?r? posibilitatea de a influen?a con?inutul acestora.

Scopul art. 6 din Directiv?, potrivit c?ruia statele membre vor prevedea c? clauzele abuzive nu produc efecte fa de consumatori, nu ar putea fi atins, dac? consumatorii ar trebui s? invoce ei în?i?i caracterul abuziv al unor asemenea clauze. În litigiile al c?ror obiect are o valoare redus?, onorariile avoca?iale ar putea fi mai mari decât suma litigioas?, ceea ce ar putea determina consumatorii s? se ab?in? de la formularea unor ap?r?ri împotriva aplic?rii unor asemenea clauze abuzive. Este adev?rat c? procedurile mai multor state membre permit indivizilor s? se apere ei în?i?i în astfel de litigii, îns? exist? pericolul deloc neglijabil ca, din ne?tiin, consumatorul s? nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protec?ie eficient? a consumatorului poate fi atins? numai dac? se recunoa?te posibilitatea instan?ei na?ionale de a verifica din oficiu o asemenea clauz?” (considerentele 25 ?i 26).

În ce prive?te condi?ia lipsei negocierii directe a clauzei, op?iunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobil? nu înl?tur? în nici un fel realitatea c?, în m?sura în care dore?te s? beneficieze de servicii de telefonie pe o pia dominat? de câ?iva operatori ce practic? în esen condi?ii generale similare, trebuie s? accepte în bloc condi?iile prestabilite de acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, f?r? posibilitatea real? de a negocia vreo clauz?. 

Împrejurarea c? nu exist? monopol pe pia nu este de natur? s? înl?ture caracterul abuziv al clauzei, întrucât art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune condi?ia inexisten?ei unei op?iuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaz? servicii similare, nefiind a?adar necesar ca clauzele abuzive cuprinse într-un contract prestabilit (de adeziune) s? fie întrebuin?ate de un comerciant care de?ine un monopol pe pia?a produsului sau serviciului respectiv.

Ceea ce sanc?ioneaz? legea este c? în m?sura în care consumatorul dore?te s? beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie s? accepte în bloc condi?iile generale practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau s? renun?e cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceast? op?iune nu poate fi considerat? mul?umitoare ?i nici concordant? cu principiul libertii de voin a p?r?ilor, întrucât legisla?ia pentru protec?ia consumatorului urm?re?te s?-l pun? pe consumator în situa?ia de a beneficia f?r? restric?ii de produsele sau serviciile oferite pe o anumit? pia, f?r? a fi nevoit s? accepte clauze care creeaz? un dezechilibru semnificativ între drepturile ?i obliga?iile p?r?ilor, în detrimentul s?u ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e.

De aceea, declara?ia debitorului ... în sensul c? a luat la cuno?tin de condi?iile generale ale prestatorului nu înl?tur? nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 ?i nici caracterul abuziv al clauzei, motivat în considerentele anterioare.

Instan?a apreciaz? c? o clauz? penal? de 0,2% pe zi de întârziere apare ca suficient? în raport cu prejudiciul produs, dar ?i cu ideea de sanc?iune implicat? în orice clauz? penal?, pentru descurajarea neexecut?rii obliga?iilor contractuale, având în vedere c? ?i în acest cuantum, penalitatea depe?te în mod apreciabil dobânda legal?. De aceea, cuantumul penalitilor nu poate, în nici un caz, s? depeasc? cuantumul debitului principal.  În aceast? m?sur? clauza penal? urmeaz? a?adar a fi considerat? licit? ?i poate fi produce efecte (art. 978 C.civ.).

Pentru acelea?i considerente, a dispropor?iei evidente între prejudiciul efectiv suferit de comerciant ?i desp?gubirile stipulate în cazul neexecut?rii obliga?iilor asumate de consumator, este contrar? prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 ?i lovit? de nulitate absolut? total? clauza prev?zut? de art. 10.3 din condi?iile generale, care stipuleaz? o tax? de 200 USD pentru fiecare cartel? SIM dezactivat?, în cazul rezilierii contractului înainte de termen.

Aplicând sanc?iunea nulitii absolute par?iale, instan?a nu aduce atingere principiului libertii de voin a p?r?ilor, întrucât acest principiu î?i g?se?te deplina sa aplicare în situa?ia actelor civile ?i actelor de comer? bilaterale (încheiate între doi comercian?i), fiind fundamentat pe prezum?ia de egalitate juridic? ?i economic? a p?r?ilor contractante.

Realitatea unei dispropor?ii v?dite de for economic? ?i de cuno?tin?e juridice între comercian?i, pe de-o parte, ?i consumatori, pe de alt? parte, ca ?i întrebuin?area frecvent? de c?tre cei dintâi a unor contracte cu clauze prestabilite (de adeziune) a determinat interven?ia legiuitorului pentru a preveni utilizarea abuziv? a acestor contracte, într-un sens care contravine no?iunilor de echitate ?i de echilibru contractual, care stau la baza întregii legisla?ii de drept privat. Nu se poate repro?a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercian?i ?i consumatori c? aduce atingere principiului libertii de voin, întrucât aceast? lege are ca scop tocmai combaterea abuzului de putere dominant? ?i deci de voin al unei singure p?r?i.

De altfel, principiul libertii contractuale fiind unul legal, legiuitorul poate s? deroge la acest principiu, pentru ra?iuni temeinic justificate, prin prevederi legale speciale.

În consecin, debitorul datoreaz? penaliti de 0,2 % pe zi de întârziere, de la data scaden?ei facturilor emise în temeiul contractului ?i pân? la data plii efective, dar f?r? a depi cuantumul debitului principal. Totodat?, nu sunt datorate sume cu titlu de tax? de reziliere.

Instan?a constat? c? sunt îndeplinite condi?iile prev?zute de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura soma?iei de plat?, cu modific?rile ulterioare, respectiv crean?a creditoarei este cert?, lichid? ?i exigibil?, corelativ? obliga?iei de plat? a tarifului ?i, în limitele ar?tate, a penalitilor, care este constatat? prin contractul de prestare a serviciilor de telefonie mobil? ?i facturile emise, opozabile debitoarei în temeiul stipula?iilor contractuale.

În temeiul art. 1 ?i al art. 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura soma?iei de plat?, art. 46 C.com., instan?a va admite în parte cererea ?i va soma debitorul s? pl?teasc? creditoarei suma de 3521,21 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobil?, ?i penaliti de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate din ziua urm?toare scaden?ei facturilor neachitate ?i pân? la data plii efective, dar f?r? a depi debitul principal, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hot?râri.

In ceea ce priveste solicitarea creditoarei privind obligarea debitorului la plata dobanzii comerciale legale aferente pretului neachitat, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata si va fi respinsa, intrucat atât penalitatile de intarziere cât ?i dobânda legal? reprezint? daune interese pentru executarea cu întârziere a obliga?iilor contractuale, deci daune interese moratorii, cumulul acestora nefiind posibil deoarece ambele au aceea?i finalitate, iar un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a dou? sanc?iuni de acela?i fel pentru aceea?i fapt?, respectiv cu o dubl? repara?ie a uneia ?i aceleia?i înc?lc?ri a contractului.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga debitorul la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecat?, reprezentând tax? judiciar? de timbru ?i timbru judiciar, c?tre creditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOT?RTE

Admite în parte cererea formulata de creditoarea ...  cu sediul ales la cab de av ... din Constanta, Str...., Jud.Constanta in contradictoriu cu debitoarea ... cu domiciliul in Bucuresti, ....

Someaz? debitorul s? pl?teasc? creditoarei suma de 3521,21 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobil?, precum ?i penaliti de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate din ziua urm?toare scaden?ei facturilor neachitate ?i pân? la data plii efective, dar f?r? a depi debitul principal, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hot?râri.

Oblig? debitorul s? pl?teasc? creditoarei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecat?. Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

 Pronun?at? în ?edin public?, azi, 23.02.2011.

PRE?EDINTE   GREFIER