TAXE VAMALE. CONTROL A POSTERIORI. MOMENTUL
DE LA CARE ÎNCEP SĂ CURGĂ SANCŢIUNILE PENTRU
NEACHITAREA ÎN TERMEN A TAXEI VAMALE
SUPLIMENTARE.
Art.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legea
nr.141/1997 şi modificat prin Legea nr.174/2004;
Art.141 şi 148 alin.1 din Codul vamal, aprobat prin
Legea nr.141/1997;
Art.109 alin.2, art.115 şi art.116 Cod procedură
fiscală.
Sancţiunile pentru neachitarea în termen a sumelor
stabilite în urma unui control vamal a posteriori se calculează în
raport de data la care s-a comunicat titularului operaţiunii
vamale obligaţia de plată a diferenţei de taxă vamală.
(Decizia nr.535/R-C din 8 septembrie 2006)
Prin acţiunea înregistrată la 15 martie 2006, reclamanta S.C.
„A C91” S.R.L. Piteşti a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş şi
A.N.V. -D.R.V. Craiova anularea deciziei nr.8 din februarie 2006 şi
suspendarea actului administrativ până la soluţionarea pricinii.
În motivare s-a susţinut, pe de o parte, că reclamanta
beneficiază de taxe vamale preferenţiale întrucât produsele importate
sunt de origine comunitară, iar pe de altă parte, că nu datorează dobânzi
şi penalităţi de întârziere decât după expirarea unui termen de 7 zile de la
data când i s-a comunicat obligaţia de plată.
Prin sentinţa nr.143/CF/2006, Tribunalul Argeş a admis în
parte acţiunea, a anulat tot astfel actul administrativ şi procesul-verbal
întocmit de D.R.V. Craiova, în sensul că a exonerat-o pe reclamantă de
plata sumei stabilite cu titlu de dobândă, menţinând însă obligaţia de
plată pentru taxele vamale suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele,
susţinând în principal că datoria vamală ia naştere în momentul
înregistrării declaraţiei vamale şi, din ziua întâi a lunii următoare, se
datorează dobânzi, penalităţi sau majorări de întârziere. Aşa cum rezultă
din dispoziţiile art.115 şi 116 din O.G. nr.92/2003, neachitarea la
scadenţă a obligaţiilor de plată dă naştere la sancţiuni de întârziere, iar
prevederile art.109 din acelaşi act normativ nu cuprind un moment de la
care să înceapă calculul pentru accesoriile drepturilor vamale.
Soluţionând căile de atac, Curtea de Apel Piteşti prin decizia
nr.535/R-C/2006 a respins ambele recursuri.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut mai întâi aplicarea
principiului tempus regit actum, observând că operaţiunile de import
realizate de reclamantă s-au derulat în perioada 31 mai 2001 – 3 iunie
2003.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv
art.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legea nr.141/1997 (text
ulterior modificat), atunci când, printr-un control vamal ulterior, se
constată diferenţe în minus la plata taxelor vamale, autoritatea ia măsuri
pentru încasarea acestora - comunicând titularului operaţiunii obligaţia de
plată - în termen de 7 zile de la data înştiinţării, iar neconformarea acestui
termen atrage suportarea unor sancţiuni de întârziere.
Legea stabileşte, aşadar, obligaţia de a achita taxele vamale
suplimentare în 7 zile de la data comunicării către debitori a datoriei şi a
întinderii acesteia.
În lumina dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării
controlului a posteriori, trebuie avute în vedere prevederile art.109 alin.2
din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora diferenţa de obligaţii
fiscale, principale sau accesorii, se achită tot în funcţie de data
comunicării, respectiv până la data de cinci a lunii următoare, dacă a avut
loc comunicarea în intervalul 1-15 din lună şi până la 20 ale lunii
următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din
lună.
Aşadar, şi normele fiscale în vigoare la momentul efectuării
controlului stabilesc ca regulă generală obligativitatea comunicării
diferenţelor de taxă vamală şi consecinţa firească este aceea că, acest
moment marchează începutul pentru calculul accesoriilor aferente
drepturilor vamale determinate ulterior declaraţiei.
Prevederile art.141 alin.1 şi art.148 alin.1 din cod, nu sunt
incidente în cauză întrucât se referă exclusiv la datoria vamală raportată la
data înregistrării declaraţiei vamale de import definitiv. La această dată ia
naştere obligaţia de plată pentru sumele stabilite prin declaraţia vamală.
Nu se poate naşte la acest moment datoria de plată a unei sume ce nu a
fost stabilită, care nu este, deci, lichidă la întocmirea declaraţiei vamale şi
existenţa sa nu a fost comunicată ca obligaţie de plată titularului
operaţiunii de import.
În concluzie, aceste accesorii ale taxei vamale suplimentare nu
pot fi calculate decât în raport de art.61 alin.3 din Codul vamal, respectiv
art.109 alin.2 din Codul de procedură fiscală şi de data la care reclamantei
i s-a comunicat că datorează o sumă de bani cu acest titlu, în măsura în
care, printr-o atitudine culpabilă, nu se conformează obligaţiei de plată.
Eventuala faptă ilicită, constând în întocmirea deliberată a
unei declaraţii vamale neconforme cu realitatea, poate da naştere altor
sancţiuni, dar nu marchează momentul de la care pot fi calculate dobânzi,
penalităţi sau majorări de întârziere la o sumă ce nu face obiectul
declaraţiei.
Curtea de Apel Alba Iulia
Solicitarea de obligare a pârâtei să procedeze la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a autovehiculului achiziţionat în data de 07.01.2013. Incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4, alin. 2 din Legea nr.9/2012, cu privire la prima tra
Curtea de Apel Alba Iulia
Cerere de revizuire admisă în baza Hotărârii CJUE pronunţată în cauza C – 76/14, Manea împotriva Instituţiei Prefectului – Judeţul Braşov.
Curtea de Apel Galați
OBLIGAŢII FISCALE. TAXE VAMALE
Curtea de Apel Alba Iulia
Taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme noi. Conformitatea instituirii taxei cu normele dreptului comunitar
Curtea de Apel Târgu Mureș
Aplicarea dispoziţiilor privind regimul de admitere temporară cu exonerarea de la plata taxelor vamale şi a altor drepturi de import.