Acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Reunirea cauzelor.

Decizie 50/R din 25.01.2007


Acte  materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Reunirea cauzelor.

 In cazul în care unele acte materiale intră

în conţinutul infracţiunii pentru care s-a

pronunţat anterior o hotărâre definitivă,

instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a

dat hotărârea definitivă şi pronunţă o nouă

hotărâre, în raport cu toate actele care intră

în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează

hotărârea anterioară (art.335 alin.2 C.p.p.)

(Curtea de apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi

de familie – decizia nr.50/R/25.01.2007)

Prin sentinţa penală nr.2623  din 26 septembrie 2006,

pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul la 3 ani şi

6 luni închisoare, cu executarea în condiţiile art.57 şi art.71 Cod penal,

pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208, 209 lit.i cu

aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus

pedeapsa executată, la zi.

A fost obligat inculpatul  să plătească despăgubiri civile la 6

părţi civile şi s-a luat act că o parte vătămată nu s-a constituit  parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut

că, în mai multe rânduri, prin efracţie, inculpatul a sustras din anexele

gospodăreşti  ale părţilor civile mai multe bunuri.

Prin decizia penală nr.349 din 20 noiembrie 2006, pronunţată

de Tribunalul Argeş, s-a admis apelul  parchetului, iar în baza art.335

alin.2 Cod pr.penală, s-a reunit cauza cu cea care a format obiectul

dosarului penal nr.6419/2005 al Judecătoriei Piteşti, s-a desfiinţat în parte

sentinţa penală nr.3239 din 28 decembrie 2005 a Judecătoriei Piteşti,

precum şi sentinţa penală nr.2623 din 25 septembrie 2006, pronunţată de

aceeaşi instanţă, numai în ceea ce priveşte latura penală  şi, în baza

art.334 Cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.208,

209 lit.i cu aplic.art.41 alin.2 şi art.37 lit.a Cod penal, în infracţiunea prev.

de art.208, 209 lit.i cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, texte de lege în baza

cărora l-a condamnat pe inculpat la 4 ani  închisoare, cu executarea în

condiţiile art.57 şi 71 Cod penal.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus

perioada reţinerii şi arestării preventive.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că în

conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată,

intră şi cele 10 acte materiale de furt comise în perioada  anilor 2003 –

2006 de către inculpat, iar prin sentinţa penală nr.3239 din 29 decembrie

2005 a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a

fost condamnat la 3 ani închisoare, tot pentru o faptă de furt calificat,

reţinându-se că în nopţile de 6 şi 7 ianuarie 2005 a sustras din

gospodăriile a două părţi civile mai multe bunuri.

Tribunalul a constatat că în mod greşit instanţa de fond a

reţinut incidenţa art.37 lit.a Cod penal şi nu a procedat potrivit art.335

alin.2 Cod pr.penală, şi s-a constatat că toate actele materiale de furt

comise în perioada 2003 – 2006, inclusiv cele ce au format obiectul

dosarului nr.6419/2005 al Judecătoriei Piteşti, unde s-a pronunţat

sentinţa penală nr.3239/2005, au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii

infracţionale.

Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, susţinând că

actele materiale de furt calificat săvârşite de el în perioada 2003 – 2006,

nu constituie o singură infracţiune în formă continuată. In subsidiar,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia nr.50/R  din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel

Piteşti a respins recursul, s-a dedus în continuare detenţia şi a fost obligat

recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

In mod corect, curtea a reţinut că, potrivit art.335 alin.2 Cod pr.penală,

dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi

infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa trebuie să

reunească cauza a cea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o

nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii

şi desfiinţează hotărârea anterioară.